Fugi Fuego, fugi!

Toată lumea dansează cu tine, eu aș zice să dansezi singur.
Taaare m-am amuzat luni seara în centrul târgului, când, pe lângă luminarea lui, a avut loc și un „extraordinar†concert Fuego, de juma’ de oră.
Despre luminițele de anul acesta, ce transformă centrul târgului într-un fel de orășel al copiilor, doar de bine. Este, poate, cel mai frumos luminat centru din toți anii. Luminițe mici, culori combinate cu bun-gust, da! Felicitări celor ce s-au ocupat de asta.
Dar să revenim la subiect. Concert Fuego.
Zeci de copii însoțiți de părinți și bunici, mai ales de bunici, s-au îmbulzit luni să-l vadă pe marele colindător ce a venit tocmai din Spania, cu avionul (subliniez avionul), să le cânte, (cânte fiind mult spus), târgumureșenilor. După ce ne-a urat o vară frumoasă (serios!), s-a apucat să dea din gură în cel mai elegant mod.
Mie-mi plac evenimentele de genul ăsta, pe care stimabilul primar le organizează pentru târgumureșeni, pe banii lor, dar adu dom’le un artist ce să cânte live, să simtă tot târgul vibrația vocii.
Să vă povestesc că s-a urcat voinicul ăsta pe scenă cu pantaloni de stofă băgați în cizme/bocanci și a făcut playback? Să vă mai povestesc cum plângeau bunicuțele în primul rând și se legănau tremurând de ani pe colindele lui Fuego? Și cu câtă sinceritate își imita vocea, cu câtă patimă își punea mâna pe inimă la câte-un vers mai sensibil…
La un moment dat avea două microfoane în mână, ce făcea cu ele, continui încă să mă întreb…