Operaţiunea “Răzbunare justificată”

Uciderea liderului Hamas, şeicul Ahmed Yassin, reprezintă prima salvă trasă de premierul Ariel Sharon în războiul final dintre evrei şi palestinieni. Pentru realizarea acestui ţel, Sharon a scos de la naftalină aşa numitul plan Dagan, conceput în secret în luna iulie 2001, de Mossad şi de şefii armatei israeliene. Planul a fost pregătit pentru a fi lansat în condiţii similare celor existente în acest moment în Israel şi în teritoriile palestiniene.

Majoritatea analiştilor politici consideră că uciderea lui Yassin reprezintă o replică la adresa criticilor care susţin că apropiata retragere a armatei israeliene din Fâşia Gaza ar putea fi interpretată ca un semn de slăbiciune. În realitate însă, asasinarea şeicului este o “momeală” aruncată grpării radicale islamice Hamas. Sharon aşteaptă acum replica Hamas, care a promis atentate devastatoare pe teritoriul Israelului, pentru a declanşa operaţiunea “Răzbunarea justificată”, sub egida planului Dagan. Încă de acum trei ani, acest plan prevedea declanşarea ostilităţilor “imediat după un atac sinucigaş palestinian soldat cu multe victime omeneşti.” Conform previziunilor strategilor israelieni, “operaţiunile militare ar urma să dureze aproximativ o lună şi se aşteaptă să aibă drept rezultat moartea a sute de evrei şi a mii de palestinieni”. În acţiune vor fi folosiţi aproximativ 30 de mii de soldaţi, care vor avea misiunea de a distruge infrastructura conducerii palestiniene şi de a consfisca arsenalul de arme al diferitelor organizaţii palestiniene. Obiectivul armatei este ca la sfârşitul acţiunii militare, preşedintele Autorităţii Palestiniene, Yaser Arafat, şi gruparea Hamas să piardă controlul asupra regiunii West Bank şi a Fâşiei Gaza. Planul pleacă de la supoziţia că o ofensivă militară masivă a armatei israeliene va avea drept rezultat staţionarea unei forţe internaţionale de menţinere a păcii în teritoriile palestiniene, care va sosi însă în regiune după ce organizaţii ca Hamas, Jihadul Islamic sau Fatah vor fi zdrobite şi nu vor mai constitui o ameninţare la adresa securităţii Israelului.

Lista neagră a Israelului

Nu întâmplător, anunţul făcut săptămâna trecută de conducerea armatei israeliene privind trecerea pe “lista neagră” a tuturor liderilor palestinieni rimează cu solicitarea formulată în iulie 2001 de un membru al parlamentului israelian, Michael Kleiner. Atunci, deputatul Knessetului a cerut lichidarea lui Arafat, chiar în condiţiile în care eliminarea acestuia ar fi însemnat preluarea puterii de către Hamas, formaţiune mult mai radicală decât Autoritatea Palestiniană. Kleiner a afirmat că o astfel de evoluţie a situaţiei ar fi adus numai beneficii Israelului, deoarece o acţiune militară îndreptată împotriva Hamasului ar fi fost privită cu ochi îngăduitori de Occident, din cauza antecedentelor teroriste ale grupării islamice radicale.
Una peste alta, analiştii politici au remarcat şi asemănările existente între planul Dagan şi operaţiunea pusă în aplicare de Ariel Sharon în 1982, în Liban, în perioada în care acesta era ministru al apărării. La vremea respectivă, scopul operaţiunii, care s-a soldat cu omorârea a 1700 de palestinieni, a fost distrugerea infrastructurii şi arsenalului Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, precum şi expulzarea sau lichidarea lui Arafat şi a forţelor sale armate. Atunci, detonatorul invaziei a fost tentativa de asasinare a ambasadorului israelian la Londra. De această dată, declanşatorul operaţiunii “Răzbunare justificată” ar urma să fie un atentat la viaţa lui Sharon sau un atac sinucigaş soldat cu multe victime israeliene, după cum au promis că vor face membrii Hamas, pentru a răzbuna asasinarea şeicului Yassin.

Acum ori niciodată

Atât Hamas, cât şi Arafat sunt conştienţi că pentru Sharon, uciderea lui Yassin nu reprezintă decât începutul lichidării totale a rezistenţei din teritoriile palestiniene, înainte de retragerea armatei israeliene din Gaza şi, peste doi-trei ani, din West Bank. Pentru palestinieni, singura soluţie rămâne strângerea rândurilor. Înainte de moartea lui Yassin, Hamas boicota Autoritatea Palestiniană şi pe Arafat, acceptând doar colaborarea cu Brigăzile Martirilor al-Aqsa, în vederea executării atentatelor sinucigaşe împotriva Israelului. În noua situaţie creată, Hamas ar putea opta pentru o coaliţie cu Arafat. Acesta, confruntat la rândul său cu perspectiva anihilării, va fi obligat să-şi unească forţele cu Hamas. Guvernul Sharon se va vedea astfel confruntat cu un singur front palestinian, luptând sub un singur slogan: “Toţi suntem Hamas!” Exact asta aşteaptă şi ex-generalul Sharon, care a luptat în toate conflictele Israelului modern. Victoria în războiul total împotriva palestinienilor ar însemna pentru Sharon încununarea carierei sale politice şi militare. Tocmai din acest motiv, şeful guvernului israelian nu este dispus să ţină cont de opiniile celor care susţin că o operaţiune militară masivă în teritoriile palestiene poate fi riscantă. Cel puţin aşa crede generalul-maior Yakoov Oz care, într-un interviu acordat ziarului Ha’aretz, a spus: “Istoria ne învaţă că astfel de acţiuni conduc la mari dezamăgiri”.

Planul “Dagan”, care poartă numele autorului său, generalul Meir Dagan, a fost întocmit înainte de alegerea lui Ariel Sharon ca prim-ministru al Israelului, în februarie 2001. Meir Dagan a fost consilierul pe probleme de securitate în timpul campaniei electorale a lui Sharon. Planul s-a bazat pe două premise:
1. Arafat este un ucigaş, iar cu ucigaşii nu se negociază.
2. Acordul de la Oslo din 1993 este cel mai mare rău care
s-a abătut vreodată asupra Israelului, şi trebuie făcut orice pentru a-l distruge.
Prima fază a planului, în care generalul Dagan şi-a atribuit un rol principal, urmărea izolarea progresivă a preşedintelui palestinian pe plan intern şi internaţional. În acest scop, Dagan a stabilit contacte strânse cu oficialii din armata şi serviciile de inteligenţă americane, care nu au avut nimic de obiectat la adresa planului.