Gardian la Primărie (L)

Nimic nu mai este o surpriză pentru Inocențiu Tufiș: nici Unirea Principatelor, nici versurile închinate lui Ceaușescu. și asta pentru că a fost admis la examenul de polițist. Învață și se gândește la sex. Mai mult nu-i permite creierul.

Luni, 24 ianuarie – A fost azi un chef de au dat toți în bengă. Totu’ a început azi-dimineață când Dănuț de la Tehnic a venit la lucru cântând pe acorduri rap o piesă care a fost hitu’ anului 1859: „Vin la Milcov cu grăbire, să-l secăm dintr-o sorbire”. Zis și făcut. Claudel de la Transport a mers și a adus două litre de cogniac „Milcov”, plus patru sticle de cogniac „Unirea”, că, cică, s-a gândit el că merge la fix cu evenimentu’. „Dorine, întorci și dai cu ascuțitu’”, i-a zis Mariusică de la Presă lu’ șefu’, în timp ce ăsta își căpălea cu săpăliga de argint Ficusu’ Turbat de Pocloș din birou. Apoi a început chermeza. Au beut ăștia de n-au mai putut sta în picioare. Alinuța de la Presă stătea în fund pe cvadricepșii lu Subșefu’ Barczi. Secretara Marceluța umbla cu o cană în juru’ organelor genitoase ale masculilor ca să-i prindă cu ocaua mică. Imola de la Financiar făcea concurs de gargară cu Subșefu’ Csegzi, până s-au înecat amândoi și țâșnea din ei ca din fântâna artizanală din centru’ orașului. Beți mangă, Claudel de la Transport și Mariusică de la Presă s-au apucat de ecsperimente, că cică să facă țuică din orez, cum au văzut ei că fac asiaticii care își îneacă și ei amaru’ după țunamiu’ de acu o lună. Au macerat (măcinat???) o pungă întreagă și, pe la sfârșitu’ procesiunii au văzut în vitrina lu’ șefu’ Dorin un bob de orez pe care l-au pus la grămadă cu celelalte. Bobu’ ăla era, de fapt, bobu’ pe care chinezu’ din Austria îi făcuse portretu’ lu’ șefu’ Dorin. Când a văzut că tâmpiții ăia doi i-au stricat opera de artă, șefu’ a înebunit. A ieșit singur în stradă cu un cearceaf și a mers la tăblița bilingvă cu „Str. Cuza Vodă Utca.” Aici a simulat că inaugurează tăblița, după care, în continuitate supărat, a plecat acasă. La primărie chefu’ continua și toți cântau cât îi ținea gura: „Hai să dăm din mână-n mână / șpaga noastră cea română / Să-nvârtim mita frăției / Pe pământu’ României”.

Marți, 25 ianuarie – Mi-a fost admis dosaru’ la Poliție și sunt pe cale să-mi îndeplinesc al doilea vis din viață, după cel cu epilatu’ inghinal: să ajung cel mai mare polițist dintre gardieni. Încă de la proba medicală mi-am dovedit talentu’ de detectiv. Io am numa’ 1,69 (69, ce literă mișto!!!) metri înălțime și vreo 50 lățime. Dacă lățimea nu contează, apoi contează înălțimea, că-i musai să ai 1,70 ca să intri în Poliție. La cântaru’ oficial, ca să zic așa, am reușit performanța să-mi încordez bătăturile de pe tălpi și i-am fraierit la măsurătoare, așa că am trecut testu’. Mulțumesc și acum inspirației divine că nu mi-am epilat tălpile cu piatra aia Pons (Sconcs) pe care mi-a luat-o cadou anu’ trecut un vecin asistent medical, cu ocazia Zilei Unghiilor Sănătoase. De la Poliție am luat și materiile de concurs: „Poliția – între spiritualitate și absolut”, „Ghidu’ bunelor maniere în munca cu infractorul” și „Arestarea fără cătușe, mit sau realitate”. Noroc că am burtă mare și mă pot pune cu ea pe carte. Hai liberare, spor la învățare!

Miercuri, 26 ianuarie – Dacă ar fi trăit, Moșu’ Ceaușescu ar fi împlinit astăzi frumoasa vârstă de om de 87 de ani. Da’, din păcate, el nu are decât 72 de ani de viață și 15 ani de repaus. Cu ocazia comemorării aniversării morții sale, mai mulți angajați din Primărie au scris versuri patrihotice. S-a remarcat poemul alb cu vers de lemn a lu’ Mariusică de la Presă: „Din bube, mucegăieli și noroi / Eu îți doresc iubit conducător / Să ai în viața de Apoi / Succes ca ăla din popor”. A încercat și Subșefu’ Csegzi o strofă, da’ i s-a fleoșcăit mesaju’: ”Draghe Geniule Carpatin / Eu îți dorim cu călduri / Mult sănătate și suspin / Dragostea și multe uri”. Era și normal ca cu asemenea concurență, șefu’ Dorin să-i spargă pe toți. El a rescris din memorie o poezie de-a sa, pe care a recitat-o prima dată la Reuniunea Chirurgilor Comuniști – Bratislava 1984. Iat-o: „Un nume simplu – Ceaușescu / Simbol imens de falnic zbor / Neoboseala lui fierbinte / Ne este dragoste și dor. / Bărbat între bărbați țării / Braț neclintit și piept viteaz / Pe plaiul nostru de legendă / Veghează viața gându-i treaz”. Pentru că a vrut să se dea tare, el a scris pe genunchi -, în timp ce cu mâna stângă mângâia una dintre pisicile de mare din acvariu, și o poezie spontană: „ Sunt oameni care vin pe lume într-o zi / Ca un eveniment de rând al vechii lor biografii / Firesc născându-se în mase jos / Ei fruntea maselor o luminează / și masele-l îmbrățișează furtunos. / și de aceea vă și spun / Că nu e mort, ci s-a culcat / Ca să se nască viu și bun / În trupul cald înlăcrimat / Al orei grele de acum”. Când șefu’ Dorin a terminat de recitat, jumate din angajați plângeau, de zici că erau la mormântarea lu’ Cenaclu’ Flacăra.

Joi, 27 ianuarie – Când toți ar trebui să se zbată pentru împărțirea descentralizatelor, ciolanului și șpăgii, alții au lucruri mai importante de făcut. Dănuț de la Tehnic și Subșefu’ Barczi au zis că nu le lasă și au cerut o întâlnire cu Ciprișor de la Prefectură, pentru cooptarea lui în Cooperativa Gigolăilor. După negocieri dure, gen Ripentrob-Molotov, s-a semnat un moratoriu care stipulește cum se împart frățește gagicile din Primărie și Prefectură. După un calcul care a durat patru ore s-a hotărât că fiecare ia 33 la sută. Problema mare a fost cu ăla 1 la sută care rămâne, da’ cum le-a tot dat cu virgulă, s-au decis ca fiecare să se masturbească o dată pe lună și ăla 1 la sută îl lasă în marja de eroare a ejaculatorilor precoce.

Vineri, 28 ianuarie – Am citit astăzi o chestie, de mi s-a zburlit păru’ de pe inimă: cică o femeie care-i parfumată pare în ochii bărbatului mai slabă cu 5 kilograme. I-auzi ia! Păi d-aia secretarele din Primărie sunt așa de secsi, că put de la o poștă. Mă gândesc, totuși, că nu la toate femeile are efect chestia asta. Una de 120 de kilograme n-ar mai trebui să se parfumeze, că dacă pare de 115 kilograme tot la fel de transpirată este. Mă gândesc, totuși, să-i cumpăr lu’ nevastă-mea, Virginica, găleată de parfum. Cine știe…

Sâmbătă, 29 ianuarie – N-am mai învățat toată viața cât trebuiește să rețin acum. Alea trei cursuri de la Poliție îmi ocupă toată partea de creer care nu e ocupată de secs. Ar mai trebui să mă apuc și de școala de șoferi, că nu degeaba mi-am luat mașină săptămâna trecută, da’ n-am loc în emisfera cerebelară. Am constatat, totuși, că partea ocupată de secs este tot mai activă de când cu stresu’ de învățământ. Așa că, pe când, stăteam cu burta pe carte, m-a apucat o erecție spontană. Și m-am gândit, ce și-ar dori erecția dacă ar fi om. Cred că și-ar dori să nu se culce niciodată. E normal: cât timp pierdem și noi, oamenii, cu dormitu’. Mi-aș dori să fiu erecție, ca să fiu tot timpu’ treaz și să pot învăța!!!

Duminică, 30 ianuarie – Azi, la Biserică, au adus niște hoaște sfinte de pe muntele Assos. Preotu’ ne-a zis că de le pupăm ni se îndeplinesc 6 dorințe din 49. Toți fraierii s-au gândit la numere, ca să câștige la Loto. Eu mi-am pus 49 de dorințe identice: să fiu polițist. N-am cum să dau greș…

– Va urma –