Generalul Chelaru şi-a abandonat băiatul

Generalul de Corp de Armată (în rezervă) Mircea Chelaru intenţionează să candideze la Preşedinţia României din partea alianţei PNL-PUNR. Chelaru a fost obligat să demisioneze, în 2001, din funcţia de şef al Statului Major General de fostul preşedinte, Emil Constantinescu, iar un an mai târziu, actualul preşedinte, Ion Iliescu, l-a zburat definitiv din Armată. “Generalul moralei moarte” a fost acuzat de implicare politică, de faptul că prin declaraţiile date pe când era în funcţie, a compromis şansele României de integrare în NATO şi că susţine deschis cultul Mareşalului Ion Antonescu, considerat în Occident criminal de război. Asta nu e totul. Generalul bântuit de vise dictatoriale deţine pe inventar un copil din flori, pe care, cu un simţ al responsabilităţii de invidiat, l-a abandonat.

Generalul de corp de armată Mircea Chelaru are un băiat la Târgu Mureş. Informaţia a căzut ca un trăznet. Surse bine informate ne-au confirmat povestea de dragoste a generalului, de acum 15 ani. Aveam nevoie şi de o declaraţie din partea mamei atât de greu încercate. Iată povestea ei. După zile în şir petrecute în faţa imobilului din Târgu Mureş, am aflat că E.R. era plecată în concediu la mama sa.

Am întâlnit-o pe E.R. pentru prima dată în satul Tirimia, comuna Gheorghe Doja din Mureş, unde locuieşte mama ei – în mijlocul satului, într-o casă nu foarte nouă. Tocmai se întorsese de la muncile câmpului şi se pregătea de culcare. O chem la poartă să discutăm, dar mama ei mă invită în curte, apoi în casă. Mă recomand şi îi spun pentru ce sunt în Tirimia. Deţinem informaţia că generalul Chelaru este tatăl băiatului dânsei.
“Acest subiect îl abordez doar în prezenţa avocatului”, vine scurt, dar foarte clar, răspunsul din partea E.R. Apoi, se întrevede ocazia de a o aduce în oraş cu maşina, pentru că, oricum a doua zi, cu primul autobuz, ar fi dorit să se întoarcă la domiciliul din cartierul Tudor Vladimirescu din Târgu Mureş. Pe drum ne-am cunoscut mai bine şi am aflat că fiul, despre care a venit vorba în preajma subiectului “Mircea Chelaru”, se află într-o tabără de arheologie la Cetatea Sarmisegetusa, unde ajută la dezvăluirea unui amfiteatru. E în clasa a X-a la filologie, îi place engleza şi probabil va opta pentru o facultate de engleză sau istorie.

Fructul iubirii

E.R. recunoaşte fără dubii că este în relaţii bune cu generalul Mircea Chelaru şi chiar îi surâde ideea unei candidaturi a acestuia la preşedinţie. “Nu ştiu ce să zic, e un om bun, dar foarte cazon. Poate excesiv de cazon şi cred că ar fi nevoie de aşa ceva pentru lupta anti-corupţie. Nu ştiu, în schimb, cum s-ar descurca cu compromisurile din politică, el nu prea poate face astfel de compromisuri. Eu oricum am o relaţie cu el în care ne respectăm şi nu ne-am certat ca să am de spus ceva urât despre el”, susţine doamna bibliotecară.  
În schimb, devine tăcută când aduc vorba de “istoria iubirii” cu generalul Mircea Chelaru. În afară de faptul că îl cunoaşte, “a fost ceva” şi “până nu-l consult nu pot să vă dau informaţii pe această temă” nu am aflat nimic. În schimb, toate aceste aspecte conduc spre aceeaşi concluzie: relaţia intimă dintre E.R. şi Mircea Chelaru l-a avut ca rezultat pe copilul din tabăra de la Sarmisegetusa. Şi mai e un aspect extrem de important: ne-am întâlnit miercuri seara, când am transportat-o din Tirimia la Târgu Mureş, după care a dispărut de parcă ar fi intrat în pământ, cu telefon, apartament şi toate celelalte. Or, seara la orele 21,30 – 22,00 ne-am înţeles că a doua zi la ora 9 dimineaţa ne sunăm să discutăm în prezenţa avocatului. Toate acestea sunt în măsură să dovedescă faptul că doamna este încă sub influenţa marii sale iubiri şi parcă îi e frică să dezvăluie un secret păstrat atâta amar de vreme sub obrocul dragostei. Ca ziarişti, ne aflăm în faţa unei dileme îngrozitoare. Să tăcem pentru totdeauna, şi Doamne fereşte, vom afla abia, precum în cazul preşedintelui francez Francois Mitterand despre fiica nelegitimă, după moartea acestuia, sau să ne asumăm toate riscurile şi să ne facem datoria faţă de cititorii noştri şi faţă de cei care în 2004 vor participa la alegerile prezidenţiale. Contactat în această delicată problemă, fratele doamnei E.R., domnul I.R., patronul unei firme din Cluj, ne-a declarat că “nu confirmă, dar nici nu infirmă” că generalul Chelaru este tatăl fiului sorei sale. “Nu comentez, este problema sorei mele. Ea vă poate spune totul”, s-a scuzat clujeanul.

Familia Chelaru din Târgu Mureş
   
E.R. este bibliotecară la Centrul Militar Judeţean Mureş şi l-a cunoscut pe actualul general de Corp de Armată Mircea Chelaru în urmă cu 15 ani. Pe vremea aceea, Mircea Chelaru era mare crai. Pe atunci efectua un control la Divizia 6 Tancuri, în Târgu Mureş. Între cei doi s-a înfiripat o dragoste fără de margini din care s-a plămădit un băiat. Astfel, nu este deloc  întâmplătoare sosirea în câteva rânduri a generalului Chelaru la Târgu Mureş. Sursele noastre susţin că militarul de carieră a fost de trei ori până la momentul Decembrie Â’89. La evenimentele din martie 1990, când avea gradul de maior, a fost din nou în Mureş. De multe ori E.R. i-a întors vizitele la Bucureşti. După ce Emilia a rămas gravidă, Chelaru a convins-o că o va ajuta, dar că cariera lui militară nu-i permite să-l recunoască oficial pe băiat. În certificatul de naştere al fiului celui care se vrea preşedinte al României, la rubrica “tată” este trecut “necunoscut”. Chelaru a promis că îşi asumă toate îndatoririle, dar nu poate să apară în acte. Însă vreme de 15 ani nu i-a dat copilului său nici măcar un leu. Băiatul este în clasa X şi suferă pentru că tatăl său nu vrea să-l recunoască şi niciodată, nici măcar de ziua lui, nu i-a dat nici un telefon de felicitare. Mama, E.R., trebuie să-şi întreţină familia cu 4 milioane de lei. Noroc cu fratele mai mare din Cluj, care a sprijinit-o întotdeauna. Din nefericire, imediat după naştere, E.R. nu a făcut testul sângelui pentru că a fost rugată de Chelaru să nu iniţiezae procedura de stabilire a paternităţii, pentru că acest lucru i-ar fi afectat în mod fatal cariera. I-a cerut ca acesta să rămână secretul lor.
Ultima dată “familia” s-a reunit cu ocazia unei lansări de carte care a avut loc la Târgu Mureş, în toamna lui 2002. Când întâlnirea a durat doar câteva minute. Generalul şi-a mângâiat feciorul pe cap şi l-a rugat să o asculte pe mama sa. Cam la atât se rezumă relaţia dintre tată şi familia E.R., care a trăit ani de zile dintr-un venit modest.
În altă ordine de idei, Mircea Chelaru a fost căsătorit până acum de două ori. Prima soţie a generalului îi reproşează comportamentul în viaţa particulară şiÂ… prea desele escapade nonmilitare. Această latură a personalităţii lui Mircea Chelaru nu este cunoscută de mama generalului, care locuieşte în Sibiu, dar care ştie că fiul ei are un fiu nelegitim. Cea de-a doua persoană apropiată de general este sora lui, care locuieşte în Statele Unite şi care îi este de fiecare dată un ajutor de nădejde.

Upercut la taina generalului

Contactat telefonic, generalul (r) Mircea Chelaru, absolut derutat, a rămas perplex. Una dintre tainele vieţii sale fusese descoperită. Bălbâindu-se, repetându-se, îngăima la nesfârşit: “Â…Chiar mă surprindeţi, dvs. vorbiţi serios, sau este vreo înscenare? Am cunoscut-o pe d-na E.R. şi am avut relaţii strict profesionale cu dânsaÂ… şi nu ştiu de unde până unde aceste infomaţii. Am cunoscut-o pe d-na E.R. la Uniunea Vatra RomâneascăÂ… şi prin intermediul Armatei. Dar mă miră ceea ce spuneţi şi sunt complet uimit! Vă rog să mă sunaţi peste o oră că acum sunt ocupat.”
Am revenit cu un nou telefon şi declaraţia generalului Mircea Chelaru arată astfel: “M-am interesat şi eu puţin asupra acestei probleme şi nu sunt lămurit de ce sapă acum, după 15 ani. Aveţi certitudinea că aceste informaţii sunt reale? Dacă acest fapt nu este dat publicităţii de nici una dintre cele două părţi implicate, nu vi se pare imoral să vă amestecaţi în viaţa privată a unui om? Pot invoca dreptul la viaţă privată, nu? Şi mai este un aspect – aşa ca-ntre bărbaţi – nu de fiecare dată când te culci cu o femeie trebuie să dai publicităţii. Bine, nu zic că e cazul meu, vorbesc la nivel de principii. Referitor la relaţia cu dna E.R. trebuie să vă spun că am răspuns de zona Mureşului încă din anii Â’80 -Â’81 în cadrul Armatei, şi e normal să fi cunoscut câteva persoane. Pe d-na E.R. am cunoscut-o, aşa, fără să aibă o prea mare importanţă în viaţa mea, a fost o relaţie firească, ca între un bărbat şi o femeie. Care au băut o bere împreună. Nu pot să calific această relaţie ca fiind specială, nici măcar ca o relaţie temporară.
Dar, în schimb, o să mă interesez şi eu, şi chiar o să cer organelor de anchetă publice să încerce să afle cine este în spatele acestor chestiuni pe care dvs. le ridicaţi acum. Pentru că eu am o întrebare : este o comandă politică, este o comandă din altă zonă, v-a dat cineva o comandă pentru a mă ataca pe mine ? Pentru că, vedeţi dvs. momentul este foarte bine ales, chiar acum când m-am pronunţat împotriva semnării tratatului cu Rusia”.  
Nimic care să infirme fără de tăgadă povestea sa cu E.R.

Cariera MILITAR

Mircea Chelaru s-a născut în Moldova, provincia care, pe lângă Mihai Eminescu, a dat ţării şefi de servicii de informaţii, o mulţime de baroni PSD şi o rezervă practic inepuizabilă de forţă de muncă necalificată. Surse din MApN îl plasează pe general în categoria moldovenilor inteligenţi. Acesta ar fi singurul “defect” al lui Chelaru. Urmează “calităţile”. În 1970 a absolvit Şcoala de Ofiţeri de la Sibiu, arma infanterie, pentru ca în 1980 să dea gata şi Academia Militară, secţia Arme Întrunite. Între timp, Chelaru a fost încadrat ca “secretară” a generalului Ion Gheorghe, fost şef al Marelui Stat Major.

Chelaru a preluat Securitatea de la agenţii sovietici

Revoluţia l-a găsit pe Mircea Chelaru pe postul de comandant al Regimentului 2 Mecanizat din Bucureşti (UM 01305), în grad de maior. În treacăt fie spus, din unitatea sa proveneau TAB-urile care au trecut peste manifestanţii din Bucureşti în 21 decembrie 1989. Anul 1990 i-a adus numai bucurii actualului preşedinte al PUNR. Înainte de Anul Nou s-a trezit locotenent colonel, pentru ca, după numai două săptămâni, să fie avansat, la excepţional, la gradul de colonel. Erau vremuri tulburi. Din bătrâni se povesteşte că atunci a pus stăpânire pe armia ţării o ceată de generali care s-au hiclenit cu spionajul sovietic, ceată cârmuită de Nicolae Militaru, pre numele său de fată Lepădatu. Militaru a dat ordin să fie desfiinţată Direcţia Securităţii Statului, mai cu seamă UM 0110, unitatea care se ocupa de agenţii KGB şi GRU de pe teritoriul României. În fapt, fosta Securitate a fost “încorporată” în Armată. Militaru l-a arestat pe generalul Vasile Gheorghe, şeful Contrainformaţiilor militare, pe motivul, nemărturisit, că ştia cam multe despre dosarele Corbii, care probau trădarea ministrului Apărării. Ministrul şi-a pus un om de încredere în fruntea Securităţii, pe generalul Gheorghe Logofătu, cunoscut agent sovietic, cu studii la Moscova, ca şi Militaru, de altfel. Ei bine, să vedem, dragii generalului, dacă ghiciţi pe cine a numit rusofilul Logofătu la cârma Direcţiei a III-a a DSS, adică a contraspionajului, la 10 ianuarie 1990? Aţi ghicit, chiar pe colonelul Mircea Chelaru. Chelaru a stat la cârma Direcţiei şi după martie 1990, când s-a înfiinţat SRI-ul, sub conducerea lui Virgil Măgureanu, timp suficient pentru ca dosarele foştilor (?) agenţi sovietici să fie puse la loc cu verdeaţă, departe de ochii indiscreţilor. Nu spunem – Doamne fereşte! – că Mircea Chelaru ar fi fost implicat în dosirea acestor dosare, ci că, pur şi simplu, a fost introdus în schemă pe funcţia de fraier. Deşi, mai ştii? Cert este că în martie 1990 Chelaru a fost trimis de Statul Major General la Târgu Mureş pentru a arbitra meciul de cafteală interetnică pus la cale de SRI. Cu această ocazie, a fost decorat cu o rangă în cap, fiind salvat de doi ofiţeri care l-au adăpostit în sediul Prefecturii. Probabil de la acel incident i se trage apetitul pentru politica de tip neofascit promovată de PUNR. Aşa cum portul bărbii i se trage de la cicatricile de pe faţă primite ca bonus în urma unuia dintre accidentele de circulaţie în care a fost implicat.
În 1991, Chelaru a ieşit din schema SRI. Mai departe, drumul spre glorie al generalului a fost presărat cu flori. Între 1991-1993, a fost ataşat militar la Bagdad, pentru Irak şi Iran. După aceea a revenit în ţară şi, în scurt timp, a fost retrimis ca observator ONU pe linia de demarcaţie dintre Kuweit şi Irak. De pe “fâşie” a fost readus în Moldova natală, fiind ridicat la rangul de general şi numit comandant al Diviziei 10 Mecanizate din Iaşi. (Cu deosebită plăcere ne amintim că în tot în Moldova, la Rădăuţi, a activat şi Radu Timofte, actualul şef al SRI, suspect şi el de kaghebită în formă agravată). În fine, cariera sa este încununată de numirea în funcţia de şef al Statului Major General, cea mai importantă funcţie de comandă din Armată. Aerul înălţimilor se pare că nu i-a priit lui Chelaru, căci a făcut atâtea prostii încât l-a enervat până şi pe “blajinul” Ion Iliescu.

Împotriva NATO

În primul rând, generalul moralei moarte şi-a manifestat, fără să-i ceară nimeni părerea, opţiunile antioccidentale şi anti-NATO, în maniera în care o face marele său admirator, Corneliu Vadim Tudor. Astfel, într-un studiu publicat în 2000 de STRATFOR (Institutul American de Studii Strategice şi Militare), generalul era caracterizat ca un obstacol în calea integrării României în NATO. Campania României de a câştiga o imagine favorabilă în rândul oficialilor alianţei a fost afectată de comentariile făcute pe 27 octombrie 2000 de fostul şef al Statului Major General. El a susţinut că Consiliul Suprem de Apărare a ţării (CSAT) urmăreşte şi protejează activitatea grupărilor mafiote din Dobrogea şi Oltenia, contribuind astfel la “enclavizarea României”. Generalul a sugerat în declaraţiile sale că “restructurarea Armatei de dragul intrării în NATO este o formă de reconstituire a unui control autoritar în România”. În plus, el a adus în discuţie o ipotetică ameninţare internă la adresa securităţii naţionale, care ar necesita o RIPOSTă MILITARă (subl. red.). Propunerea lui Chelaru seamănă izbitor – conform studiului citat – cu “îngrijorările” pe care le avea Securitatea în vremea dictatorului Ceauşescu.
În aceeaşi vreme, actualul preşedinte al PUNR a încercat să-şi creeze un soi de organizaţie paramilitară, cu scopul de a-i susţine proiectele dictatoriale. Aşa a luat fiinţă, în octombrie 1990, Asociaţia Naţională a Militarilor din România, organizaţia încearcând să adune la un loc atât rezervişti, cât şi cadre active ale Armatei. Scopul declarat îl constituia promovarea cadrelor militare în retragere sau în rezervă în structurile administraţiei publice şi lupta împotriva corupţiei. Preşedintele asociaţiei, general Gheorghe Văduva, susţinea că “experienţa şi devotamentul cadrelor militare nu pot decât să aducă beneficii unei administraţii bolnave. Cineva trebuie să-i atenţioneze pe cei care deţin puterea politică atunci când o iau razna”.

Alături de Vadim Tudor

Un alt indiciu asupra intenţiilor politice ale generalului Chelaru îl constituie promovarea cultului Mareşalului Antonescu. “Modelul” Antonescu i se potriveşte ca o mănuşă: dictatorul care a aruncat România în cea mai sângeroasă aventură militară din istoria ei, antisemit feroce şi bântuit de o sete de putere rar întâlnită. Mareşalul Ion Antonescu a fost comemorat la 1 iunie 2001, la 55 de ani de la moartea sa, în  biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Bucureşti, ocazie cu care a fost dezvelit un bust al dictatorului în curtea bisericii. La manifestare au participat, printre alţii, liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, senatorul Ilie Ilaşcu, fostul şef al Statului Major General, generalul Chelaru, precum şi Iosif Constantin Drăgan. Câteva zile mai târziu, comemorarea Mareşalului Antonescu a început să agite apele politicii româneşti. Ministrul Apărării Naţionale, Ioan Mircea Paşcu, a decis convocarea generalului în faţa Consiliului de Judecată al MApN, pentru încălcarea principiului neimplicării politice a Armatei. În aceeaşi zi, Chelaru a solicitat trecerea sa în rezervă “pentru a elimina orice suspiciune care să prejudicieze efortul de integrare a Armatei în indeplinirea obiectivului strategic al României de aderare la NATO”. De fapt, pentru a evita un viguros picior în fund. MapN avea să accepte solicitarea lui. Premierul Adrian Nastase a declarat că gestul lui Chelaru a fost “deplasat” şi că acesta a greşit pentru că “a dat impresia că MApN sprijină această acţiune”. Iliescu a fost mai tranşant, apreciind că participarea acestuia la comemorarea Mareşalului Antonescu a constituit un gest reprobabil. Preşedintele a reamintit că reacţiile pe plan internaţional în legătură cu reabilitarea Mareşalului Antonescu sunt “foarte dure” şi că generalul Chelaru ştia acest lucru, în calitatea sa de fost şef al Statului Major General.
Cum era de aşteptat, PRM şi liderii acestuia i-au luat apărarea. Corneliu Vadim Tudor a criticat “afirmaţiile stupide” din comunicatul MapN şi a susţinut că este “o ipocrizie” faptul că un general nu are voie să participe la manifestări cu caracter religios. În schimb, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România (FCER) a protestat şi condamnat “ferm” tentativele de reabilitare a Mareşalului Ion Antonescu, personalitate “atât de controversată” a istoriei României, implicată într-un război “cu imense sacrificii umane”. FCER a luat act “cu consternare” despre dezvelirea, de către reprezentanţi ai unor “forţe naţionalist-şovine”, a unui monument în cinstea “celui care a oblăduit asasinarea, la sfârşitul lui iunie 1941, a mii de evrei la chestura Poliţiei ieşene, în ŤTrenurile MorţiiÅ¥” şi pe care îl consideră “răspunzător de acest genocid”. “Din ordinul aceluiaşi Antonescu aveau să se desfăşoare deportările în masă ale evreilor din Basarabia şi Bucovina de Nord, ca şi din unele oraşe din Bucovina de Sud şi din Moldova, deportări în care aveau să piară, pentru unica ŤvinăÅ¥ de a fi fost evrei, alţi peste o sută de mii de oameni”, scria în comunicatul FCER.

Schimbarea la faţă a generalului

Pe stil nou, Chelaru ar fi numai miere şi democraţie. Nici Măgureanu n-a mâncat, nici Vadim nu-i miroase. “Nu înţeleg de ce trebuie să vorbim de Măgureanu în cazul PUNR. Noul PUNR s-a rupt definitiv de PNR-ul lui Măgureanu, partid care, de fapt, nici nu mai există. Cu domnul Măgureanu m-am întâlnit de două ori, deci nu avem nici o relaţie, cum nu am nici cu Corneliu Vadim Tudor. Acum doi ani, nu mai trecut nimeni în rezervă, cu excepţia propriei mele voinţe. Motivul pentru care am decis acest lucru a fost percepţia mea asupra unui mediu, politic şi militar, care tratează necuviincios problema naţională. Am o impresie extrem de proastă despre politica românească, aşa că este cazul să trezim naţiunea la realitate. Noul PUNR nu seamănă cu precedentul, de tip Gavra, cu lătrături antimaghiare. Noi nu mai mergem pe ideea de naţiune concepută ca dominaţie a unei etnii asupra celorlalte, ci pe latura civică a ei. În ce priveşte candidatura mea la preşedinţia României, discuţia este prematură”, ne-a declarat generalul Mircea Chelaru.