“Geniul crimei”, un spectacol energizant

Festivalul International de Teatru de la Sibiu, ajuns anul acesta la a XV-a editie, este unul dintre cele mai importante evenimente culturale din domeniul artelor spectacolului din Romania. Editia din acest an, ce se va desfasura sub genericul “Energii”, cuprinde peste 350 de evenimente prezentate de companii de teatru din peste 70 de tari din intreaga lume. Sigurul teatru targumuresean invitat anul acesta la prestigiosul festival este Teatrul 74, care a prezentat publicului roman si strain spectacolul “Geniul crimei” de George F. Walker in regia lui Theodor Cristian Popescu.

“E onorant ca de vreo doi ani progresiv incepem sa insemnam ceva in miscarea teatrala din Romania, atat cea independenta cat si cea institutionala, iar asta este dovedit de faptul ca am participat la cam toate festivalurile din Romania. La Sibiu suntem invitate trei teatre independente, e vorba de Teatrul Act, Teatrul Luni si Teatrul 74 si e onorant pentru ca Festivalul International de Teatru e cel mai important din Romania si al treilea din lume”, a declarat Nicu Mihoc, directorul Teatrului 74.

Textul tragi-comediei “Geniul crimei” a fost scris de autorul canadian George F. Walker si a fost tradus chiar de catre Theodor Cristian Popescu care l-a si regizat pentru prima data in Romania la Teatrul 74. Comedia neagra “Geniul crimei” face parte dintr-un ciclu de sase piese, intitulat “Suburban Motel”, a caror actiune se desfasoara în aceeasi camera, devenita martor al mai multor povesti ciudate. Camera de motel imaginata de scenograful Andu Dumitrescu are doar doi pereti insalubrii, de o parte si de alta aflandu-se publicul, care este astfel integrat in actiune. Camera are in mijloc un pat mare iar cele doua usi ale camerei dau spre closet si spre hol. Nici urma de fereastra in acest univers ce da spectatorului senzatia de spatiun inchis, claustrofobic. In acesta camera stau la inceput doua personaje, Rolly(Nicu Mihoc) si Stevie(Catalin Mindru), tata si fiu, doi gangsteri marunti care, dat fiind natura “meseriei” ar trebui sa fie obisnuiti cu violenta, insa fug de ea speriati, ca doi copii. Cei doi gangsteri fricosi traiesc o adevarata drama existentiala data de incapacitatea lor de a actiona violent, de esecul lor la orice actiune intreprinsa, de ghinionul lor perpetuu, care insa ii umanizeaza. Celor doua personaje li se adauga al treilea “looser”, Phillie (Theo Marton), proprietarul hotelului, care, fiind constient de ratarea constanta pe care o traieste in viata, isi ineaca mintile in alcool. Cei doi gangsteri fricosi si proprietarul de hotel alcoolic starnesc simpatia publicului, fiindca sunt niste fiinte neajutorate, care se zbat neincetat, se preocupa de lucruri marunte (vand pantofi, ceasuri, obiecte porno), vorbesc mult si fara rost dar cand sunt pusi sa actioneze se pierd cu firea si fug. Opusul lor sunt, culmea, doua femei. Shirley (Monica Ristea Horga), sefa celor doi gangsteri si Amanda (Cristina Toma), fiica unui mare mafiot, sunt doua femei obisnuite cu crima, care, spre deosebire de ceilalti trei, sunt capabile sa infrunte violenta si sa-i raspunda tot cu violenta. Cu toate acestea, simplul fapt ca intra in contact cu cei trei perdanti le face sa aiba aceasi soarta. Cei cinci actori ai Teatrului 74 fac fata cu brio unui text care le ofera oportunitatea de a crea personaje memorabile, care starnesc hazul publicului. Insa comicul se imbina cu tragicul, sunt momente in care se rade in hohote pentru ca apoi in sala sa fie o liniste deplina. Montarea este aproape cinematografica, scenele se succed cu o rapiditate maxima, actiunea captiveaza publicul asemeni unui thriller cu gangsteri, fiecare spectator asteptand cu sufletul la gura finalul. De remarcat metoda de trecere de la o scena la alta, metoda prin care, asemeni unei casete de film, actiunea se deruleaza rapid inainte. Desprinsa dintr-un film de groaza este si aparitia actritei Monica Ristea Horga intr-un costum de vampa gotica, inarmata cu o sabie de samurai si o peruca neagra, care creaza un rol extraordinar, o mostra perfecta de actorie pura, capabila sa starneasca rasete si, in acelasi timp, sa atinga o coarda sensibila in orice spectator. Finalul ii apartine insa lui Theo Marton, care, prin monologul sau spus pe intuneric, prezinta chintesenta experientelor prin care trec cele cinci personaje. Asadar, un spectacol care face cinste scenei targumuresene de teatru, un spectacol care a ajuns pe scena tuturor festivalurilor nationale si internationale de teatru din tara, un spectacol care merita vazut si rasplatit cu aplauze indelungate.

Claudia SAS