Germania, sașii ardeleni și Sighișoara

Dacă ne gândim la ceea ce înseamnă spirit și civilizație germană în județul nostru, ne gândim la zona de sud a județului Mureș, la zona cuprinsă între cele două Târnave.

Pe lângă Sighișoara și împrejurimile sale, prezența germană este simțitoare și în jurul orașului Târnaveni, fapt demonstrat astăzi prin biserici mari fortificate, prin sate mândre, aliniate parcă milimetric după o rețea stradală perfectă. Toate acestea rămân mărturie prezenței unei populații germane, a sașilor ardeleni.

Veniți în secolele XII-XIII, ad rentiam coronam, pentru apărarea granițelor de sud ale Transilvaniei și pentru dezvoltarea economică a zonei, sașii au format ceea ce s-a numit Pământul Crăiesc, o întindere de pământ de la Orăștie până la Drăușeni, care s-a bucurat de o mare autonomie. Practic sașii erau obligați să participe la luptele purtate de regele Ungariei cu un număr de oșteni și de asemenea să-i plătească acestuia un impozit. Acest lucru a dus la prosperitate economică și s-au putut dezvolta artele până la nivelul celei mai mici comunități săsești.

Găsim în această zonă în plin Ev Mediu lucruri pentru care noi milităm adică egalitate de drepturi, egalitate de șansă, liberă concurență, dreptul de a alege și a fi ales. A fost o regiune în care nu au exi­stat feudali și iobagi, toți locuitorii fiind oameni liberi. Ceea ce îi deosebea era, ca și azi, doar averea.

Din păcate, sașii ardeleni reprezintă o minoritate mică, o comunitate de diasporă în propria lor țară. Majoritatea sunt azi în Germania, ceea ce le-a rămas aici sunt doar elemente de civilizație și arhitectură. Cel mai impunător exemplu de arhitectură germană este Sighișoara. În acest municipiu de pe Târnava Mare există azi cel mai bine păstrat complex arhitectonic urban din România- Cetatea. Aceasta ne oferă prin turnuri, ziduri, biserici și locuințe, o imagine completă asupra acestui efort constructiv, tipic german, derulat de-a lungul mai multor generații.

Dincolo de aspectele arhitectonice, Sighișoara se mai poate mândri cu ceva. Este vorba de prezența și acum a Nachbarschaft-ului, a Vecinătății, o instituție săsească, care grupa pe toți locuitorii unei străzi cu scopul de întrajutorare.

Avem deci o prezența germană lângă noi, din păcate tot mai puțin prezentă, fizic, prin indivizi, dar vie prin istorie și civilizație.

Nicolae Teșculă,

Director Muzeul de Istorie Sighișoara