Uncategorized

“Gheorghe Mărieș minte!”

Ieșirea în presă a ultimului comandant al Securității mureșene, Gheorghe Mărieș, cu informații despre senatorul Frunda Gyorgy am prezentat-o săptămâna trecută. Din păcate, din cauza unor mailuri care, inexplicabil, nu au ajuns la destinatar decât după două zile, poziția parlamentarului UDMR nu a fost reflectată. În interviul pe care senatorul ni l-a acordat, acesta demontează spusele lui Mărieș, declarând simplu că minte și că nu l-a cunoscut personal. De asemenea, ne-am oprit asupra Dosariadei, a substratului atacului îndreptat împotriva unor lideri ai Uniunii etc și am reținut că nu e bine pentru nimeni: “să dezbrăcăm societatea românească în pielea goală, moral vorbind, să se plimbe pe centru”.

Reporter: Cum comentați afirmația lui Gheorghe Mărieș privind colaborarea dumneavoastră cu Securitatea, în baza unor note verbale?

Frunda Gyorgy: Într-un singur cuvânt… Minte. Dar aș vrea să comentez mai pe larg. Gheorghe Mărieș, care a fost ultimul comandant al Securității din Târgu Mureș, susține că în februarie ’89 am fost la biroul lui, că i-am cerut pașaport pentru nevasta mea, care era cadru didactic, ca să plece în Ungaria, în schimbul unor informații pe care m-am obligat să i le dau, în fața lui fiind un dosar și spuneam că informațiile furnizate până atunci sunt prea puține, dar după părerea mea, informațiile pe care i le-am furnizat, nu fac obiectul activității poliției politice. Nu mă interesează ultima parte, Mărieș pur și simplu minte, nu am fost în biroul lui. În februarie ’89 nu eram însurat. M-am însurat peste un an, în februarie ’90, nevasta mea nu a fost cadru didactic, e singura mea nevastă pe care am avut-o. Nevasta mea nu a fost în Ungaria în ’89. Deci, din patru elemente, trei le pot proba foarte simplu, că domnul Mărieș minte. Problema mult mai serioasă și importantă este cum ajunge domnul Mărieș să dea acest interviu, atunci când Colegiul CNSAS a decis că eu nu am făcut poliție politică, pentru mine este doar o deducție logică faptul că domnul Mărieș face parte dintr-un cerc de oameni care prin acest interviu încearcă să creeze o presiune pentru redeschiderea dosarului și să spună că, pe de o parte avem declarațiile lui Frunda, care sunt combătute de declarațiile lui Mărieș, și atunci ajungem ca, în 2006, să vină un securist, indiferent de gradul lui sau de funcția lui, care să poată decide viața unor oameni. Acest lucru mi se pare foarte grav și inacceptabil, ca toți securiștii să decidă cine sunt băieți buni și băieți răi, respectiv să poată susține niște lucruri care sunt de neprobat, nu pot eu proba, cum dumneavoastră nu puteți proba ce ați făcut, de exemplu, în 2004, în 5 iunie, nici eu nu pot proba ce am facut în ’89 februarie, pur și simplu știu că nu am fost acolo. Și acest lucru mă face să cred că atunci când vom modifica legea, trebuie să fim foarte atenți pentru că odată pornit acest proces de asanare morală, cu care eu sunt de acord, trebuie să avem niște prevederi care să nu permită să fim la îndemâna securiștilor. M-am gândit foarte sincer să îl dau în judecată pe Mărieș pentru calomnie, numai că din punct de vedere juridic el minte, nu a făcut o calomnie, respectiv nu a făcut calomnie când a spus că eu sunt informator. Dacă îl dau în judecată pentru calomnie, își va putea aduce adjuncți pe care îi va putea manipula cum dorește dânsul. Niciodată nu o să poți dovedi un lucru pe care nu l-ai făcut. Poți dovedi un lucru pe care l-ai făcut juridic, deci este în avantaj. Întrebarea este… jocul cui îl face Mărieș și în echipa cui este? Aceste informații care apar despre oameni politici nu sunt întâmplătoare. Există o campanie care are ca scop fie stabilirea adevărului în unele situații, fie compromiterea altora, pentru că pe analiza mea nu este întâmplător că din 29 de nume vehiculate în primul val, 9 erau unguri și încă 3 erau de alte naționalități, pentru că hai să fim serioși, cineva care susține că, în România, jumătate din securiști sau jumătate din informatori și colaboratorii acestora aparțineau minorităților naționale înseamnă că este naiv sau citește romane SF. Securitatea nu a avut niciodată încredere în minoritari.

Rep.: Se poate vorbi de o relație a dumneavoastră cu Gheorghe Mărieș?

Frunda Gyorgy: Nu l-am văzut în viața mea.

Rep.: Care considerați că sunt sursele de informație ale Laviniei Șandru? Pionul cui este?

Frunda Gyorgy: Lavinia Șandru este o prezență plăcută pe sticlă care încearcă să își vândă marfa, nu are ea nici puterea de deducere, e clar că cineva îi pregătește lecția și ea vinde lecția învățată, este pusă să facă declarațiile și conferințele de presă duminica la amiază când viața politică este liniștită și ziariștii nu au altceva ce să scrie și e bine calculată treaba asta ca să apară luni și atace pe cine i se spune să atace. Pe Florea, pe mine, pe Mona Muscă, pe Vadim Tudor, fiecare este atacat din alt punct de vedere. Care este scopul ei? Un partid care are 1 la sută, dacă are atâta, din opțiunea electoratului și are doi membri care se văd, Cozmin Gușă și ea, trebuie să fie ceva prin care să fie în atenția publicului și să aibă măcar șansa teoretică să se alipească de un partid la alegerile parlamentare. Dar spuneți-mi mie cine sa va alia cu acest partid, din care face parte Cozmin Gușă care pe rând i-a trădat pe Voiculescu, Năstase și Băsescu. E ca și cum ai dormi într-o cameră cu un dihor. Nu poți! Că pute!

8 Rep.: Ce conțin exact dosarele dumneavoastră și când le veți publica?

Frunda Gyorgy: Dosarele mele de rețea sunt, de fapt, unul în două volume, unul e raportul de încercare de racolare a mea, este un referat pe care eu în 1987-1988 când am fost în Europa, și în baza prevederilor legale de atunci, am scris un referat cu cine m-am întâlnit, la cine am fost, iar referatul respectiv l-am depus la președintele Baroului de Avocați Mureș. El l-a dat mai departe ofițerului de Securitate, așa și apare în antetul declarației mele. Referatul respectiv a fost tras la xerox, o copie o găsiți în dosarul meu de urmărire, iar a doua este în dosarul meu de rețea, în care cel care a încercat racolarea mea vinde acest referat ca și cum ar fi fost informație pe care am dat-o eu. Norocul meu este că pe copia referatului, șeful ofițerului care încearcă racolarea mea scrie: “tovarășul X, aceasta nu este o notă informativă, ci din textul acesta rezultă că acest om nu este – subliniat – și nici nu vrea – subliniat – să fie informatorul nostru. Dvs. aveți obligația să îl determinați să fie informatorul nostru și ați încercat să mă induceți în eroare că ceea ce este aici, este o copie a referatului depus la Baroul de Avocați. Să nu se mai repete acest lucru”. Și după aceea apare referatul de închidere a tentativei de racolare a mea unde scrie că Frunda este un element dușmănos orânduirii, este șovin și iredentist, are aere de capitalist. Ceea ce este interesant și trebuie să știe cititorii este că aceeași filă are patru numere – 9, 28, 56 și, acuma, 8. Ce înseamnă acest lucru? Că fila respectivă a fost cel puțin în trei dosare care au fost numerotate. E logic. Dosarele au fost aranjate sau cel puțin acest dosar în așa fel, încât să creeze o impresie, cum că eu am fost informatorul lor. Când se vorbește de mine, eu am cinci nume, nu nume de cod, pentru că nume de cod înseamnă că semnez cu securistul, eu sunt nume de obiectiv sau pseudonim cum scriu ei, deci atunci când vorbesc despre mine, vorbesc despre numele Faur sau Emil. S-au descoperit în dosarele mele peste 20 de nume care scriu despre mine, în dosarul tău de Securitate nu vezi ce scrie celălalt despre tine, eu văd ce scrie securistul care ia informația de la informatorul X că Frunda nu știu ce vrea să facă. Astfel de note apar și sunt mai mult de 20 de nume, Wolf, Dănuț, Iosif.

Rep.: Știți cine se ascundeau în spatele acestor nume?

Frunda Gyorgy: Nu știu. Am cerut să mi se spună cine sunt persoanele respective. Vă spun că aceasta este o tentativă de racolare a mea. O prietenă din Danemarca a stat la mine, tot așa în anii ’80, atunci legea îți interzicea să cazezi pe cineva. Și atunci avocat fiind, i-am închiriat o cameră la hotel, iar noaptea dormea la mine. Cum a plecat, m-a chemat la Securitate, atunci mi se pare că era unul Mărieș dintre cei prezenți, m-a luat foarte tare, a fost chestia polițistului șoc: “intri în pușcărie”. M-au luat per tu și foarte tare. Le-am spus: “dacă mă tutuiți, nu am ce discuta cu dvs. Uitați care e treaba, e o contravenție, nu e nici o infracțiune, plătesc și cu asta punct. Contravenția era mare, era cât venitul meu pe trei luni, iar eu câștigam de trei ori cât un profesor”. Dar mi-au spus în față: “uite, colaborezi cu noi, devenim amici și uităm de toată treaba”. Atunci i-am spus: “Uitați, tovarășe colonel, eu știu care sunt obligațiile mele legale, nu trebuie să colaborez cu dvs., fiecare să-și vadă de treabă. Dvs. sunteți securist, eu sunt avocat”. Răspunsul a fost dacă am curaj să scriu acest lucru. Am răspuns da și am scris: “refuz să colaborez cu Securitatea”. După aceea mi-a spus că uite care este legea, mi-a citit un articol care spunea că acele discuții nu le puteam face publice, astfel că mi-am luat un angajament să nu divulg discuția pe care am purtat-o.

A doua declarație există în dosarul meu, prima a dispărut. Și am cerut ca și pe microfilme să se verifice și să se găsească declarația respectivă. Dar nu este singurul lucru care lipsește din dosarul meu. Când am fost student, la începutul anilor ’70, s-a propus exmatricularea mea pentru că eram prieten cu un coleg din Africa, care studia la Cluj, juca bine baschet și jucam în aceeași echipă, vorbeam în limba franceză și umblam împreună la chefuri. Am avut noroc cu prodecanul de atunci, cu profesorul Gheorghe Boboș, care m-a chemat la el, m-a ascultat și mi-a spus: “Copile, pleacă, dar ai grijă că ai oameni care îți vor răul”. Atunci eu am tratat-o ca un copil de 18-19 ani, cu superficialitate. Mai ales că eram deja obișnuit din liceu să fiu chemat la director, la diriginte, pentru că tatăl meu a fost condamnat din ’56, condamnat la moarte, nu a fost executat din fericire, dar i s-a transpus în închisoare pe viață. Revenind, această declarație nu este, am întrebat la CNSAS și mi-au spus că dosarele sunt pe localități, eu fiind student la Cluj, dosarul, probabil, este acolo. Am cerut să mi se aducă dosarul de acolo. Tot așa lipsesc declarațiile mele din ’88-’89, când de vreo trei ori am fost dus la Securitate. A venit un ofițer de la Securitate, eu atunci aveam biroul în clădirea Tribunalului, și mi-a spus: “Frunda, vii cu mine la băieții cu ochi albaștri”. În prima fază nici nu am înțeles, dar i-am răspuns: “Cum Frunda, doar nu ne tragem de șireturi, sunt avocat Frunda și cine sunt băieții cu ochi albaștri?”. Mi-a spus să nu fac pe nebunul, că este de la Securitate și să nu spun nimic. Atunci le-am spus colegilor că a venit tovarășul să mă ducă la Securitate, nu știu dacă colegii mei își aduc aminte, dar sper să își aducă. M-au dus la 8 dimineața și m-au lăsat afară la 6 după amiaza. Acest lucru există în parte în dosarele mele de urmărit.

De asemenea, în acea perioadă aveam un prieten un evreu – Blum Peter – care venise din Israel și căruia i-am dat mașina mea. Când m-au dus la Securitate, acesta a fost primul lucru cu care m-au luat, că am omorât un om la Miercurea Ciuc pe trecerea de pietoni. Le-am spus că atunci am greșit ușa. Au încercat să mă intimideze, lovind cu bastonul în masă, dar nu m-au lovit, nu m-am simțit confortabil. Cum vă spuneam lipsesc părți importante din dosarul meu care mi-ar fi favorabile mie. Dar, din fericire, nu s-a întâmplat ceea de ce mi-a fost frică mie, să bage ceva în dosar. Până acum nu au apărut falsuri, și atunci m-am liniștit când mi-am citit dosarul.

Amicul Europei Libere

Rep.: Ce mai conțin dosarele?

Frunda Gyorgy: Am văzut discuții, rapoarte între securiști despre mine. Aici trebuie să avem atenție la lege cum o interpretăm. De exemplu, spunea un securist despre mine, de care toți știam că este securist, că merg la Frunda acasă, ca să discut cu el, pentru că este un loc bun, nefiind însurat. El nu a fost în viața lui la mine. Și l-am întrebat pe acest securist, care este tot în Târgu Mureș, dar nu mai este securist și nu vreau să îi dau numele: “Domnule, spune-mi o treabă, dacă dumneata ai vrut să mă racolezi, de ce nu mi-ai spus-o, pentru că ar fi trebuit să îmi promiți ceva”. Mi-a zis că: “Domnule senator, noi atunci aveam normă de racolare de oameni influenți, intelectuali și dacă nu aveam tentative, nu primeam calificative și nu avansam în grad”. Și atunci era o practică generală, puneau oameni foarte cunoscuți, și după aceea dacă nu reușeau, spuneau că nu au reușit și încercau cu altul. De aceea am eu dosar de rețea.

8 Rep.: E prima dată când vă supuneți analizei CNSAS?

Frunda Gyorgy: Eu am cerut certificat că nu am colaborat de două ori înainte, prima dată mi l-a dat chiar SRI, când am candidat în ’96 la Președinție, iar în 2000, când am candidat a doua, am cerut să îmi văd dosarul și mi s-a spus că nu se poate pentru că sunt agenți care au lucrat în dosarul meu care sunt și acum activi. Și atunci am cerut să văd cine sunt acei ofițeri și am văzut cel puțin 8-10 nume de securiști pe care îi știam. Dar am aflat de ce am fost făcut iredentist și șovin, iredentist mai ales, ceea ce nu era legat doar de naționalitatea mea, ci și de faptul că eram, spre exemplu, în legătură cu reporteri de la Europa Liberă. Apărea Maria Mailat, o amică de a mea, care atunci se căsătorise cu Dan Culcer și plecase în Franța, la care am stat atunci când am fost în Franța. Când m-am întors, imediat m-au întrebat băieții: “ce face Maria Mailat?”. Era învățătoare la o școală de copii cu dizabilități. Dar atunci m-am întâlnit cu mulți de la Europa Liberă, la un restaurant chinezesc, era un profesor de la Iași, Monica Lovinescu, iar Maria Mailat m-a întrebat de ce nu rămân acolo. M-am gândit, dar locuiam cu mama și mi-am zis că nu o pot lăsa singură.

Rep.: Vă veți supune încă o dată verificărilor CNSAS, dacă va fi cazul, pentru a înlătura orice dubiu legat de colaborarea dvs. cu fosta Securitate?

Frunda Gyorgy: Nu am nici un dubiu, am trei certificate, nu vreau să am lunar un certificat de la CNSAS. Oricum vor exista oameni care vor avea dubii și acesta a fost unul din scopurile celor care au pornit un atac împotriva mea, de a mă discredita în fața alegătorilor mei. În general, în România, nu e o laudă să fii colaboratorul Securității, cu excepția unei plaje politice care e mândră de treaba asta. Dar în rândul comunității maghiare să se afle despre cineva că a fost colaborator al Securității înseamnă moarte politică. Știu că sunt mulți care și-au dat coate, au zâmbit pe sub mustață, zicând că: “uite și Frunda a fost în situația asta”. Nu, nu am fost, eu mă uit în ochii oricui. Sunt în situația când îți spune cineva pe stradă că: “Du-te mă că ai HIV sau cancer”, ca apoi să mergi la medic și aflii că nu ai nimic. Au fost nopți în care nu am dormit, zile în care îmi era frică și nu mă puteam uita în ochii oamenilor pentru că îmi era frică că mi-a făcut Securitatea vreo porcărie, că mi-a băgat ceva în dosar. Nu s-a întâmplat asta și ies în fața oamenilor și spun exact ce s-a întâmplat. Cum vă spun și dvs., ca cititorii ZIARULUI să știe la ce pot să se aștepte. În situația în care se va găsi un nou dosar despre mine la Securitate, sunt gata să merg și să discut problema. Dar pe baza unor declarații, a la Mărieș sau a la alții, o să apară alți securiști care o să spună că m-am întâlnit cu ei într-un WC public și le-am spus despre un dosar de viol de la Tribunal. Nu sunt de acord cu asta, nu mă interesează niște oameni amorali, care încearcă și acum să atace lumea și nu sunt dispus să intru în asemenea joc.

Rep.: Intenționați să îi acționați în judecată pe cei care susțin că ați fost colaborator sau chiar că ați făcut poliție politică?

Frunda Gyorgy: Nu am văzut să susțină cineva acest lucru. Au susținut că am avut dosar de rețea, știu că Gușă și Șandru au susținut că aș fi fost colaborator al Securității. Dacă îi dau în judecată, le fac jocul din două motive. În primul rând, vor scoate frânturi de frază sau propoziții care le vor arunca în ziar și tot timpul va trebui să mă duelez cu ei pe treaba asta și vor fi încă o jumătate de an în presă cât timp o să mă judec cu ei, iar plăcerea aceasta nu le-o fac eu. În al doilea rând, în această situație, hotărârea instanței nici nu va mai conta.

Discreditarea ca boală

Rep.: Care este substratul acestei campanii împotriva dvs.?

Frunda Gyorgy: Eu cred că, tot analitic, deși nu îmi place să vorbesc la persoana I despre mine, că sunt unul din liderii comunității maghiare din România, că fac politică, că nu fac politică. Oamenii sunt atenți la ceea ce spun, ceea ce am propus legal este susținut de comunitatea maghiară din România și, de multe ori, și de români, când nu sunt probleme etnice, sunt ceea ce se numește un formator de opinie. Dar nu sunt pe placul unora. Nici atunci când am propus Consiliului Europei, iar CE a adoptat recomandarea mea privind serviciile secrete, unde am propus ca într-o țară să nu fie mai mult de două servicii secrete: unul intern și altul extern, să aibă răspundere politică, deci să aibă un ministru pe care să îl poți chema săptămânal în Parlament să îți răspundă, să prezinte un raport anual, dar nu unul formal cum face SRI în prezent, și să poți să îi tragi de centură, să nu poată desfășura activități economice și comerciale ca să poți să îl controlezi până la ultimul ban, pentru că altfel vor cumpăra băieții aparate de ascultat telefoane sau de filmat și te pot șantaja dacă ai o amantă sau un amant sau dacă ai o defecțiune fizică de care nu vrei să se știe și te șantajează că o fac publică sau alte lucruri de genul ăsta. Atunci am fost atacat. De asemenea nu a plăcut recomandarea mea cu națiunea, care este europeană și nu are nici o legătură cu naționalismul. Multora nu le place felul în care văd eu activitatea judecătorească, relațiile dintre Legislativ și Juridic și cum lucrează ei. Eu am fost atacat începând din februarie în cel puțin cinci probleme foarte importante: că nu reprezint interesele României, că sunt un obstacol în lupta anticorupție, că nu vreau integrarea României în Uniunea Europeană, că am dosar de colaborator și că am fost chemat la DNA. Deci cele cinci probleme se leagă între ele și concluzia este că trebuie eliminați politic oamenii care nu sunt pe gustul celor care pot face anumite jocuri politice sau care au altă părere. Este un atac și împotriva UDMR pentru că aproape 40% sunt atacați oameni din conducerea UDMR și s-a stabilit despre fiecare – despre Toro Tibor, despre Sogor Csaba știu că nu au avut nici o legătură cu Securitatea. Dar asta se face pentru a discredita, v-am spus că este cea mai mare boală la noi, pentru că urmează alegerile. Sau anul viitor sau la termen. Și pentru că sunt unii, România Mare, dar și în alte partide, care ar fi bucuroși ca maghiarii să nu fie reprezentați de grupuri parlamentare, ci de un singur om. Divide et impera, împarte-i pe unguri, se vor înființa mai multe partide ungurești, fiecare va vota după capul său și vom avea și noi un reprezentant în Parlament ca nemții, ca rromii, ca tătarii etc. Aceasta ar fi, după părerea mea, la fel de păgubos pentru România ca entitate politico-juridică, ca și pentru comunitatea maghiară.

Rep.: Cunoașteți cazuri de politicieni ai UDMR care au făcut poliție politică?

Frunda Gyorgy: Nu. Vă rog să nu uitați faptul că UDMR, în 1990, a cerut tuturor candidaților la Parlament să dea o declarație sub semnătură privată că nu au fost colaboratori ai Securității, și, de atunci, noi avem în statutul UDMR că, dacă ai făcut poliție politică, ești exclus din Uniune. Noi suntem singura formațiune politică, care am dat afară doi oameni, care au fost candidați la Parlament. Și i-am dat afară pe nedrept, ne dăm seama acum.

I-am dat afară pe Baranyi și pe Rackoczi, care aveau amândoi angajamente formale la Securitate.

Rep.: Se tot discută de modificarea legii CNSAS…

Frunda Gyorgy: E foarte bună întrebarea.

Rep.: Pentru că trebuie să știm ce trebuie modificat, care sunt tarele acestei legi…

Frunda Gyorgy: La ora actuală, am o lege – 187, care înființează CNSAS, care prevede câteva categorii de persoane care trebuie să treacă prin filtrul CNSAS, prevede, fără nici o sancțiune, obligativitatea SRI, a SIE și a celorlalte servicii secrete să predea dosarele, să spună dacă ai fost colaborator al Securității ca poliție politică. Această decizie o poți ataca prin contestație, tot la Colegiul Consiliului, iar după aceea la Judecătorie, unde soluția este definitivă. Legea trebuie îmbunătățită, pentru că trebuie introduși ofițerii, securiștii în sine. Doi trebuie eliminată sintagma de poliție politică pentru că întreaga Securitate a fost o poliție politică. Sigur, la comunicarea listei securiștilor, cei care au făcut spionaj sau contraspionaj în interesul țării nu trebuie publicați, se va face o comisie paritară între CNSAS, SRI, SIE ca cei care au lucrat pentru apărarea interesului național să nu intre în această categorie, dar restul să fie publicați. Apoi, toți colaboratorii să fie publicați. Aici apare o întrebare dificilă: cine sunt colaboratori. În sens restrâns, după mine, sunt cei care îndeplinesc una din trei condiții: fie a semnat un angajament că va colabora și va furniza informații la Securitate, fie omul care a semnat cu un nume conspirativ alături de un ofițer de Securitate, fie cineva care a scris note informative cu privire la alte persoane, note informative care să fi putut avea urmări juridice sau de serviciu. Au ridicat unii problema ca să introducem și categoria celor care au dat informații orale. E o problemă dificilă, dar am propus să fie incluși cei care au dat note verbale cu intenție – ceea ce nu este prevăzut în prezent – și în măsura în care se coroborează și cu alte probe. Pentru că altfel s-ar putea să-i băgăm la apă pe oameni care ei nici nu știau că au dat informații. Doi – trebuie prevăzută publicarea listei securiștilor și a colaboratorilor, nu dosarele, pentru că s-ar ajunge la tragedii. E inacceptabil. E greu de crezut că ziariștii sau istoricii vor publica doar partea că ai avut angajament, ci vor fi interesați că ai avut o boală venerică, o amantă etc. Să nu dezbrăcăm societatea românească în pielea goală să se plimbe pe centru, că nu e bine pentru nimeni. Să-i sancționăm moral, să facem o lustrație a foștilor securiști, a comuniștilor, dar să nu pornim de la prezumția că toți au fost colaboratori ai Securității, că toată lumea este vinovată și să îi plimbăm goi, moral vorbesc, pe centrul orașului. De asemenea, trebuie să le asigurăm oamenilor dreptul de a-și apăra efectiv dreptatea în instanță. După părerea mea trebuie să se pronunțe CNSAS, contestația să nu se mai facă la Consiliu, pentru că nu e normal să hotărască aceiași oameni, ci să meargă la Tribunalul în raza teritorială în care își are domiciliul petentul, iar împotriva hotărârii Tribunalului să poată face recurs la Curtea de Apel și acolo s-a terminat și public lista. Apoi, că ce va hotărî fiecare partid, că îl exclude, că nu îl exclude, că îl obligă sau nu să își publice o parte din dosar, e treaba partidelor să își facă jocul politic. Dar să nu facem din CNSAS o Securitate a Securității. Să nu ne înființăm în 2007 o securitate politică.

Rep.: Ceea ce spuneți dvs. este ca lista securiștilor și a colaboratorilor să se publice după ce au dreptul și ei să se apere…

Frunda Gyorgy: Da, dar treaba asta să se facă cu celeritate. Să obligăm instanțele să o facă în primă fază în 30 de zile, iar apoi în alte 30 de zile. În maximum 3 luni de zile, rezolvăm totul.

Rep.: Ce sens are Dosariada și ce urmărim să demonstrăm?

Frunda Gyorgy: Se folosește, din păcate, în unele cazuri ca armă de șantaj. Dintr-un punct de vedere mă simt ușurat, nu bucuros, că sunt printre cei 75 de parlamentari care am reușit să îmi dovedesc onestitatea. Dar de la 75 la cei peste 480 de parlamentari mai sunt mulți, iar cei peste 400, tot timpul stau cu frica în sân.

8 Rep.: E interesant că vorbim de curățenie, dar nu vizăm toate partidele…

Frunda Gyorgy: De la două partide nu ați avut oameni, ci doar de decor. De la PD – pe Cristian Rădulescu – și de la PRM, pe fratele lui Vadim – Marcu Tudor.

A consemnat

Ligia VORO

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close