Gimnaziul de stat „Augustin Maior”, punct de referință pentru învățământul românesc

În diferite lucrări se apreciază că în Transilvania în secolul al XV-lea au funcționat și școli pe lângă parohii, iar în regiunile locuite de sași existau aproape 120 de școli săsești cu învățământ elementar unde se învăța scrisul, cititul pe texte bisericești și ceva de socotit sub îndrumarea preotului sau a târcovnicului. Prima informație despre numele unui învățător din Reghin datează din 1460, Petrus, magister scholarum, dar informații precise despre școala din Reghin datează doar din 1483 când a funcționat aici o școală latină orășenească, Școala Săsească, magister scholarum fiind Matias Wallasch din Bartfa. Rectorii aveau studii superioare la marile academii europene precum și studii teologice. Amintim pe cei cu o activitate remarcabilă la dezvoltarea învățământului și anume Paulus Frank 1686-1689, Stefhaunus Auner 1689-1695, Paulus Regins 1695-1699, Michael Dienesch 1699-1703, Paulus Bogner, Georgius Philip 1757-1759 și Samuil Kayzer 1800-1806. Regulamentul școlar cuprins în Canoanele din 1619 a suferit schimbări profunde în 1792 când a fost adoptat un nou regulament care prevedea recenzarea copiiilor în vârstă de 6 ani, obligația părinților de a trimite copii la școală la vârsta maximă de 7 ani, frecventarea școlii șase ore zilnic, ținerea în fiecare an a două examene respectiv plata taxelor.

Istoricul gimnaziului

În secolul luminilor comunitatea din oraș a avut preocupări pentru asigurarea unei baze materiale mai bune desfășurării învățământului astfel că a apărut Școala de fete pe str. Gâștelor, azi Stadionului. În 1868 orășenii au pus problema ridicării școlii la rang de gimnaziu real inferior, înființat în 1869, iar absolvenții acestuia puteau urma gimnaziul superior respectiv învățămâtul superior. Până în 1883 școala purtat denumirea de Gimnaziu Evanghelic de 4 clase. Datorită creșterii numărului de elevi s-a construit o clădire ce s-a finalizat în 1893, clădire în care azi funcționează Gimnaziul de Stat „Augustin Maior”. Din anul 1923 școala a început să funcționeze sub numele de Școala Medie Civilă de Fete cu 4 clase condusă de directorii Alfred Binder și Gh. Baneș, până în anul 1929, când se reunește gimnaziul de fete cu cel de băieți într-un gimnaziu mixt condus de germanul Gustav Adolf Kinn. Între 1931-1944 școala este condusă de profesorul de limba și literatura română Schwab Traugott, cu mari merite științifice în cercetarea istoriei locale. În 31 martie 1944 școala a fost închisă și redeschisă în luna decembrie a același an, cu învățarea în limba română. După reforma învățământului din 1848, în acest local se mută Școala Pedagogică Română până în anul 1956. În 1959 se atașează școlii clase cu limba de predare germană, pe strada Rândunelelor. După revoluție școala a devenit Gimnaziul „Augustin Maior”.

Personalități marcante

Școala se mândrește cu oameni de seamă, care au învățat pe băncile acesteia. Amintim pe publicistul Octavian Tălăman, jurnalistul Ioan Șchiopul, profesor și scriitor Virgil Onițiu, etnograful Ioseph Haltrich, memorialist și publicist Koos Ferencz, compozitorul Rudolf Wagner Regenz, Ioan Pop Maior, Simion Mândrescu, Nicolae Petrescu și nu în ultimul rând Augustin Maior, om de știință.

Robert MATEI

Material realizat cu sprijinul doamnei profesoare

Elena Suciu și Muzeul Bruckenthal din Sibiu

Ziua Germaniei sărbătorită și

de Gimnaziul „Augustin Maior”

Profesoară de limba germană, Ramona Klein este pe jumătate săsoaică și este una dintre profesoarele specializate în predarea limbii germane la Gimnaziul „ Augustin Maior”. Ea predă acestă limbă de 15 ani, nu mai puțin de patru generații trecând prin mâna ei. ”Foarte puțini elevi mai provin din familii de sași. Avem în mare parte copii de naționalitate română, care frecventează secția germană încă de la grădiniță. Părinții lor optează pentru predarea orelor în această limbă deoarece este cea mai vorbită limbă din Europa”, ne-a explicat Ramona Klein. Potrivit acesteia, limba germană nu este dificilă, toți elevii învățând cu drag această limbă. Copiii de la secția germană marchează fiecare sărbătoare cu specific german și săsești în forma autentică. ”Elevii învață cântece populare săsești și în fiecare an facem vizite și schimburi de experiență cu școala din Mainz, școală înfrățită cu gimnaziul nostru. Mai sunt organizate și tabere sau excursii la munte, cu diferite teme religioase, sponsorizate în mare parte de Parohia Evanghelică. Profesorii vorbesc cu elevii doar în limba germană și, astfel, elevii care trec în clasa a-V-a stăpânesc temeinic această limbă. Cea mai mare satisfacție este faptul că cei mai mulți elevi continuă să studieze această limbă”, a mai precizat Ramona Klein. Ea le dorește tuturor care sărbătoresc Ziua Germaniei „Wir Wunschen ihnen einen schone Tag!(Vă dorim o zi bună )”.

Reghin Burg Săsesc

Reghin, în germană Sächsisch Regen iar în dialectul săsesc Reen, este al doilea oraș ca mărime din județul Mureș și are o populație de circa 36.000 locuitori. „Prima atestare documentară a localității Reghin datează din 1228 când Regele Ungariei Andrei al –II-lea răsplătește pe Dionisyie din familia Tomoy, mare vistiernic al regatului, pentru servicile aduse Coroanei regale, cu o frumoasă moșie așezată pe drumul mare de la Sceplok-Goreni la Reghin – possessio nomine Sceplok et villa Gyeka-magnum viam quae ducit de Sceplok usque în Regun”, explică Ioan I. Costea în cartea „Reghin, destin și istorie”. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea mai toate meșteșugurile practicate în Reghin s-au organizat în corporații meșteșugărești pe branșe. În limba germană s-a folosit termenul de Zunft și zeche pentru desemnarea acestor corporații meșteșugărești.Așadar breslele din Reghin, ca și în alte orașe, erau asociații profesionale conduse după statute proprii și erau administrate de un consiliu de meșteri. Breslele din Reghin aveau mai multe funcții și anume economică, socială, politică, militară și religioasă. Adunarea breslelor era organul suprem și avea atribuții de instanță judecătorească pentru toți breslașii.