De la Sibelius la rock-ul contemporan

Pentru majoritatea oamenilor, numele Finlandei este imediat asociat cu trei idei: frig, muzica metal și Jean Sibelius. Acest lucru este ușor de

înțeles, la urma urmei Finlanda

“găzduiește” printre cele mai scăzute temperaturi din Uniunea Europeană, cele mai cunoscute formații de metal sau folk-metal comerciale provin tot de acolo, iar Sibelius este unul din puținii compozitori clasici ce aparțin unei latitudini nordice.

Din underground

în mainstream

Este și normal să fie așa, dacă ne gândim că muzica metal cu influențe simfonice s-a nascut în Finlanda (și simultan în Olanda). Within Temptation și Nightwish au pus (simultan) bazele unei mișcări ce a trecut rapid din underground în mainstream, iar apoi a cucerit întreaga lume. Cel de-al doilea capitol metal al Finlandei își are originile în Marea Britanie, însă popularitatea sa se datorează în special unor muzicieni finlandezi. Este vorba, desigur, despre folk-metal, unde pionieratul a fost dat de britanicii de la Skyclad, însă stindardul a fost preluat și transformat de cvartetul finlandez Ensiferum-Finntroll-Moonsorrow-Korpiklaani. Desigur, nu putem vorbi de rock-metalul finlandez fără a pomeni pe cei de la HIM, fără îndoială cel mai cunoscut produs la muzicii nordice, sau de Lordi, a căror “rugaciune” metal le-a adus un surprinzator premiu Eurovision în 2006, sau chiar de cei de la “The Rasmus”, care în 2005 au reușit să străpungă topurile în 11 țări europene. Dacă fața Finlandei contemporane e marcată în special de genurile menționate mai sus, istoria muzicală e mult mai complexă și nu se învârte doar în jurul celebrului nume Sibelius.

Finlandia – expresie

a dorinței de

independență

Opera finlandeză se regăsește în secolul al XVIII-lea în orașul Turku, unde finlandezii au cunoscut primele concerte publice. Tot în Turku, compozitorul Erik Tulindberg și-a prezentat cele șase celebre compoziții pentru instrumente cu corzi, puternic influențate de Haydn. Sfârșitul secolului al XVIII-lea a fost marcat însă, fără îndoială, de Johan Julius Christian “Jean” Sibelius a cărui simfonie “Kullervo” i-a adus o binemeritată popularitate în timpul ocupației ruse. Tot Sibelius este cel care a compus opera “Finlandia”, probabil cea mai cunoscută lucrare a sa. Inițial concepută ca un protest voalat la adresa cenzurii rusești, opera a câștigat avânt, inspirându-le finlandezilor dorința independenței. Tot “Finlandia” este beneficiara unui record mai putin strălucitor: opera cu cele mai multe denumiri alternative, o necesitate pe timpul ocupației când a fost interzisă, astfel încât promotorii concertelor au fost nevoiți să găsescă denumiri alternative precum “Fericire la revenirea primăverii finlandeze”. Lupta muzicală a finlandezilor a fost apoi continuată de Leevi Madetoja și celebra sa operă alegorica “Pohjalaisia”, un atac la adresa ocupației ce a contribuit decisiv la renașterea sentimentelor naționaliste ce au precedat declarația de independență din 1917. Scena post-independentă a fost marcată de nume cunoscute, dar care au fost (mai mult sau mai puțin) în umbra lui Sibelius: Erik Bergman și Magnus Lindberg (în mod sigur cel mai celebru compozitor finlandez în viață).

Mathe Zsuzsanna, studentă anul III, specializarea engleză-finlandeză, Facultatea de Litere din Cluj Napoca

Jean Sibelius

Despre Jean Sibelius, Robert Layton, autorul unui volum despre viața și opera compozitorului finlandez, spunea că sunt puțini artiști ale căror lucrări să reflecte atât de bine legătura sufletească cu natura, și în special cu peisajul nordic, dar și cu spiritul finlandez. Poemul său simfonic Finlandia stă mărturie peste vremi. Deși Sibelius s-a născut pe vremea când Finlanda era un ducat al Rusiei țariste, personalitatea sa și compozițiile sale muzicale, care începuseră să fie cunoscute nu doar în Finlanda și în țările scandinave, ci și în restul Europei, au devenit un simbol al dorinței de independență a poporului.

Cel mai mare compozitor finladez s-a născut în 1865, la Hämeenlinna, a studiat la Institutul de Muzică din Helsinki, iar apoi la Berlin și la Viena. Între 1892 și 1900 a fost profesor la Institutul de Muzică din capitala Finlandei, după care, în 1904 s-a mutat la Ainola, vreședința pe care și-o construise la Järvenpää, locul unde a și închis ochii, în 1957, care este astăzi muzeu. Epopeea națională finlandeză, „Kalevala” a constituit și pentru Sibelius sursă de inspirație artistică, dar treptat muzica sa a căpătat valențe universale, mai ales după scrierea celor șapte simfonii și poeme simfonice, seria Lemminkäinen, Fiica lui Pohjola și Tapiola. Sibelius și-a arătat măiestria și în ceea ce privește muzica camerală, lucrarea Voces Intimae, pentru cvartet de coarde, devenind cunoscută în întreaga lume. Sibelius a fost atras și de bine cunoscute piese de teatru, creând muzica pentru Regele Christian al II-lea, Pelleas și Melizanda sau Furtuna, alături de numeroase cântece, lucrări corale, lucrări pentru vioară și pian.

HIM

Trupa finlandeză HIM, denumire care reprezintă inițialele sintagmei His Infernal Majesty (Majestatea Sa Infernală), reprezintă în istoria muzicii contemporane încercarea de reinventare a rockului gotic. Acesta din urmă a apărut ca o varietate a punk-lui, dar s-a dezvoltat în asemenea măsură încât a devenit o mișcare de sine stătătoare, afirmându-se ca un stil introspectiv, de inspirație gotică, cu o tematică întunecată, exploatată de curente și mișcări intelectuale cum ar fi romantismul, existențialismul, nihilismul. Stilul celor de la HIM a fost influențat încă de la început de cel al trupelor Sisters of Mercy și The Mission. Fondatorul trupei este Ville

Hermani Vallo, vocal și compozitor, căruia i s-au alăturat Mige Amour (chiatră bas), Lily Lazer (chitară), Gas Lipstick (baterie) și Zoltan Pluto (sintetizator). La abia un an de la înființare, în 1996, HIM a înregistrat primul mare succes, mai ales în Scandinavia, cu „666 Ways of Love” , urmat imediat de „Greatest Love Songs, vol. 666”. După următoarele două albume, trupa a devenit foarte cunoscută și iubită în toată Europa și datorită unor efecte pe care membrii trupei le numesc „blues scandinava”, o combinație de tonuri metal, foarte profunde.

Nightwish

Nightwish, una din cele mai celebre trupe pe care le-a dat Finlanda, a parcurs un drum lung de la ideea inițială de a face muzică potrivită pentru a fi cântată în jurul unui foc de tabără, la succesul internațional concretizat în miile de albume vândute, discuri de aur câștigate, concerte în întreaga lume, și sute de mii de fani dornici să-i vadă și mai ales să asculte acordurile de metal simfonic ale finlandezilor. Denumirea trupei este dată de una din melodiile primului lor demo – Nightwish, care are forța muzicii metal, pe măsura puternicei voci de operă a solistei Tarja Turunen. La doar un an de la lansarea trupei, aceștia reușesc să ajungă pe primele locuri în topuri finlandeze, dar succesul inter­național vine doar după apariția celui de-al doilea album, „Oceanborn”, în 1998, și Wishmaster, în 2000. Un alt mare succes l-a înregistrat albumul „Once”, apărut în 2004, extrase de pe acesta fiind folosite drept coloana sonoră a două filme americane. Anul 2005 marchează un moment de cotitură în viața formației, sfârșitul unei epoci, plecarea solistei. DVD-ul „End of an Era” surprinde finalul unui concert din Helsinki, în care Tarja Turunen este rugată public să părăsească trupa. De abia doi ani mai târziu au reușit s-o înlocuiască cu suedeza Anette Olzon, iar noul lor album aduce elemente noi în muzica Nightwish. Cu toate acestea, același album conține piesa „Bye bye Beautiful”, care face referire la plecarea Tarjei din 2005.

„Este dificil să stai în preajma artiștilor. Dacă vrei să faci conversație va trebui să stai de vorbă cu un om de afaceri, pentru că artiștii vor vorbi doar de bani”.

Jean Sibelius

„Nu ține seama de ce spun criticii. Nici unui critic nu i-a făcut nimeni vreo statuie”.

Jean Sibelius