Golgota mielului de Paste prin Piata Cuza Voda

Desi Pastele încep sa faca obiectul mâncarii si bauturii si mai putin spiritului, ne-am gândit sa ne oprim  asupra unor personaje care au fost în centrul atentiei la aceste sarbatori. Unul dintre ele este mielul, care fost nevoit ca în fiecare an sa-si duca la îndeplinirea menirea crestina si sa fie sacrificat pentru bunastarea burtilor noastre. si asa vorba cântecului, Un’ te duci tu, mielule?

L-am întrebat si noi pe bietul si simpaticul animal, gasit în Saptamâna Mare taman în Piata Cuza Voda din Târgu Mures. Era adus cu o Dacie papuc albastra pe care scria Posta Româna, alaturi de alti confrati pentru a fi vândut, transat si apoi facut friptura si drob pentru masa de Paste. Desi era asteptat înca din data de 12 în piata târgumureseana, nenea cioban l-a adus doar pe 19 aprilie, pentru a fi expus în fata cumparatorilor. Pe capul mielului s-a pus un pret de 12 lei pe kilogram, în viu, pret invocat de baci datorita eforturilor depuse de acesta  pentru ca mielul sa creasca frumos si sanatos. Apoi, scapat de stapânul cioban, a urmat  un alt pret pus pe bietul miel, cel al sacrificarii. Pentru care macelari de la miniabatorul din piata au stabilit un tarif de 17 lei, iar dupa ce mielul închide ochii, blana acestuia ramâne tot macelarului, si nu cumparatorului. Prin grele momente mai trece si mielul, de se pune pret chiar si pe transarea lui. Nici cumparatorii nu s-au simtit prea ok, fiind nevoiti sa asiste la o degringolada a macelarilor, care pe lânga faptul ca i-au ucis behaitul micutului animal, i-au mai si facut sa astepte pe cei care crestineste l-au cumparat pentru a respecta o traditie de Paste. Mai interesant este faptul ca primii clienti veniti sa-si faca cumparaturile pentru masa de Paste, nu s-au plâns de pretul pus de cioban pe capul mielului, ci pe serviciile macelarilor, care ramân si cu banii si cu blana. Daca mai punem la socoteala ca primul musteriu a fost o pensionara din Târgu Mures. Care a tinut mortis sa cumpere un miel viu si apoi sa asiste la lipsa de organizare a macelarilor. Oare ce s-ar fi întâmplat daca în locul ei era un o persoana mai colerica, care cu siguranta ar fi reactionat la miscarile în pas de vals, la ce viteza aveau macelarii miniabatorului cu pricina. Dar timpul trece, cutitul taie, tariful este achitat, si nu trebuie sa ne suparam pe macelari ca doar morala crestina ne spune sa iertam. Dar pe cei care ne iau banii, care ne transeaza viitorul  ar trebui sa-i iertam. Poate cu ocazia Pastelor Cailor. Nu va speriati, la cum merg lucrurile ele vin mai repede decât credeti.