Eschiva lui Pleșu
Un Pleșu jenat, așa aș motiva eu retragerea din funcția de consilier al președintelui. Desigur că nu fac decât o remarcă marginală, n-am de unde să știu precis ce motivează cererea de demisie, nu sunt în anturajul intim al rectorului NEC. Fără a-mi supralicita informațiile, fără a miza exclusiv pe zvonuri de culise, sunt adeptul provizoriu al ipotezei că distinsul filosof păltinișan, care și-a consumat cea mai mare parte a timpului studiind bibliografii grele, meditând, scriind, analizând, de la subiecte demne de Plai cu boi, până la cele legate de teodicee și angelologie, nu mai e deosebit de fermecat de poantele aglutinate jovial pe la Cotroceni.
Nu-i totuna să te întreții la NEC cu elita intelectualității europene sau să asiști la șușanelele avântate emanate spontan, imprevizibil și necontrolabil din șuvița magică a lui Băsescu ori să primești sfaturi, să-ți facă program acea zână troiană descinsă pe malurile Dâmboviței, Elena Udrea. Cu toate că sunt un feminist feroce și visez și eu la înlocuirea Sfântului Petru cu vreo oarecare Petra, cred totuși că Andreea Marin a fost mai inspirată când și-a ales profesia. A-ți proiecta piepții emfatici peste lumina Învierii, lăsând cu gura căscată sfințișorii ce se pregătesc să aprindă candelele în Ierusalimul ceresc, e totuși mai de înțeles la o femeie, decât a face politică într-un total, inocent paralelism cu realitatea.
Axa Washington-Londra-București are și ea costurile ei. E greu să îți exersezi verticalitatea jucând la două capete, făcând piruete prin Europa dar și suflând viguros în trâmbița lui Bush. Inconsecvența, bravada, haiducia politică nu sunt pentru mirosul fin al europenilor. În plus, stilul lui Andrei Pleșu presupune dialog, analiză, comunicare, transparență, fair-play, iar nu improvizație, dese cârmiri de macaz, lipsă de sistem. Măcar atâta ar fi trebuit să învățăm de la ideologii Europei moderne, faptul că ceea ce nu are un sistem coerent este condamnat la eșec, iar ceea ce se sustrage sistemului pierde ritmul, piere încetul cu încetul. Sistemul european, la care deja ne-am decis să aderăm, are nevoie să probezi că-i poți fi util, că poți intra în metabolismul lui istoric. A dovedi că poți să faci asta nu se rezumă la declarații, răzbunări politice, semnare de acorduri. Europeanul e un tip de gândire, anumite maniere, un mod de comunicare, adică un sistem de relații. Trebuie să recunoaștem că marea majoritate a românilor n-au nimic din acestea. Dar nici măcar reprezentanții noștri nu sunt altoiți pe modelul de civilizație european, unii agonizând încă de pe urma rănilor comunismului carpatic.
Pleșu înțelege valoarea simbolică a prezenței lui la Cotroceni. Dacă s-a decis să renunțe fie că arterele lui nu mai fac față, fie că aruncă o notă de oprobriu asupra manierei de funcționare a instituției prezidențiale. Ca filosof ai scrupule, ești ezitant uneori, te macină îndoielile, nu te pretezi la orice. Or, politica cere uneori să uiți de principii, să închizi ochii și să tragi cu pușca. Probabil că Pleșu preferă mai degrabă să își exerseze retorica în fața studenților decât să tragă cu pușca.
de Vali MURESAN
