Al treilea rãzboi mondial

De la apogeul Rãzboiului Rece omenirea n-a fost niciodatã mai aproape ca acum de izbucnirea unui rãzboi mondial. Analiștii politici considerã cã un atac împotriva Iranului, motivat de intenția de a stopa programul atomic al regimului de la Teheran, este inevitabil, singura necunoscutã fiind cine va declanșa ostilitãțile – Statele Unite sau Israel. Se estimeazã cã în conflict, care va determina creșterea prețului petrolului la 400 de dolari barilul, vor fi atrase China, Rusia și Uniunea Europeanã.

Eșecul negocierilor purtate recent între troica europeanã – Franța, Marea Britanie, Germania – și Teheran, pe marginea programului nuclear iranian, a întãrit convingerea Israelului cã singura cale de rezolvare a disputei este folosirea forței. În ultimele sãptãmâni, nu mai puțin de trei oficiali de rang înalt de la Tel Aviv s-au deplasat la Washington pentru a cere Statelor Unite sã stopeze demersurile iraniane, prin orice mijloace. Parlamentarii evrei au avertizat cã, în ultimã instanțã, Israelul va acționa unilateral pentru a elimina posibilitatea ca Iranul sã intre în posesia armei atomice. Yosef Lapid, șeful Partidului Shinui, a declarat cã Israelul “nu va trãi sub teroarea unei bombe nucleare iraniene. Ne simțim obligați sã-i avertizãm pe prietenii noștri cã nu trebuie sã fim împinși într-o situație în care nu putem întrezãri altã soluție decât acțiunea unilateralã”. Lapid a fãcut aluzie la operațiunea din 1981, când statul evreu a bombardat centrala nuclearã irakianã de la Osiraq, cu puțin timp înainte ca aceasta sã fie alimentatã cu combustibil nuclear de cãtre Franța. La rândul sãu, Yuval Steinitz, președintele Comisiei de Politicã Externã și Apãrare a Knessetului, a spus cã Statele Unite și celelalte mari puteri trebuie sã-i lãmureascã pe liderii iranieni cã “nu existã nici o șansã sã vadã vreodatã fructele programului lor nuclear. Amenințãrile cu sancțiuni și izolarea nu vor avea efect”. Potrivit lui Steinitz, Teheranul se aflã la o distanțã de numai doi-trei ani de dobândirea bombei atomice, fapt care necesitã o intervenție urgentã:”Considerãm cã o bombã atomicã iranianã reprezintã o amenințare existențialã, devastatoare, la adresa Israelului, a întregului Orient Mijlociu și a tuturor intereselor occidentale din regiune. În ciuda circumstanțelor diferite, vedem similitudini cu cele întâmplate în anii ’30, când oamenii au subestimat problema realã și s-au concentrat asupra altor pericole. Fie lumea va rezolva, mai înainte de toate, problema iranianã, fie vom suporta cu toții consecințele”.

Planul lui Dick Cheney

Avertismentele israeliene sunt luate în serios la Casa Albã, chiar dacã serviciile de informații americane estimeazã cã Iranul nu va obține arma atomicã mai devreme de cinci ani. Deocamdatã, Statele Unite, care susțin, la fel ca și Israelul, cã regimul ayatollahilor dezvoltã în secret un program de înarmare nuclearã, au preferat calea presiunilor diplomatice. Washingtonul a inițiat demersuri pentru aducerea dosarului atomic iranian în fața Consiliului de Securitate al ONU, în vederea instituirii unor posibile sancțiuni economice și politice. Concomitent, Administrația Bush pregãtește terenul în vederea declanșãrii operațiunilor militare. Un fost ofițer al CIA, Philip Giraldi, a dezvãluit cã, la cererea vicepreședintelui Dick Cheney, STRATCOM (Corpul de Comandã Strategic al SUA) a întocmit un plan de urgențã în eventualitatea unui atac terorist masiv pe solul american, plan care prevede, printre altele, lovituri aeriene cu arme convenționale și nucleare împotriva Iranului. Sunt vizate peste 450 de obiective strategice, inclusiv numeroase facilitãți nucleare aflate la mare adâncime, care pot fi anihilate doar cu ajutorul bombelor atomice. Analiștii politici sunt însã de pãrere cã, fãrã pretextul oferit de un atac terorist, Statelor Unite le va fi imposibil sã justifice o acțiune împotriva Iranului, mai ales cã opinia publicã americanã este dezamãgitã de rezultatele invaziei în Irak, iar popularitatea președintelui Bush este în cãdere liberã.

În aceste condiții, probabilitatea ca guvernul de la Tel Aviv sã treacã la fapte este extrem de mare. Un înalt oficial SUA, care a ținut sã-și pãstreze anonimatul, a declarat ziarului Sunday Times cã, în eventualitatea unei lovituri preventive israeliene, statele Unite nu vor bloca atacurile împotriva Iranului.

Scenariul Osiraq

Între timp, oficialii militari israelieni au anunțat cã ultimele detalii ale operațiunii au fost puse la punct și cã se mai așteaptã doar undã verde din partea politicienilor. Surse din cadrul armatei au dezvãluit cã reactoarele iraniene vor fi lovite de avioane F-15, care vor trece deasupra Turciei în drum spre ținte. Principalele obiective vizate sunt instalația de îmbogãțire a uraniului de la Natanz și uzina de la Arak, unde Agenția Internaționalã de Energie Atomicã crede cã se desfãșoarã activitãți nucleare suspecte. Planul de atac mai prevede operațiuni de comando la sol, cu misiunea de lichidare a membrilor elitei iraniene, inclusiv a savanților implicați în programul atomic.

Cel mai probabil, asaltul va fi dat anul viitor, când este prevãzutã darea în funcțiune a reactorului de la Bushehr, construit cu asistențã ruseascã. Chiar dacã Iranul susține cã programul sãu urmãrește exclusiv producerea de energie electricã, oficialii evrei afirmã cã nu-și pot permite nici un risc. Ei sunt convinși cã existã oricând posibilitatea ca Teheranul sã repete scenariul nord-coreean – expulzarea inspectorilor internaționali, renunțarea la Tratatul de Neproliferare Nuclearã și asamblarea rapidã a unui arsenal atomic. Potrivit israelienilor, reactorul de la Bushehr poate produce un sfert de tonã de plutoniu de an, cantitate suficientã pentru fabricarea a 20 de bombe atomice. Prin urmare, la fel ca și în urmã cu un sfert de secol, la Osirak, avioanele israeliene vor intra în acțiune înainte ca Iranului sã-i fie livrat combustibil nuclear, stocat în prezent într-un port din Rusia.

Apocalipsã în Orient

Conform experților în geopoliticã, urmãrile unei lovituri preventive împotriva Iranului ar fi incalculabile. Un atac israelian ar putea provoca o ripostã feroce, mergând de la atentate teroriste asupra evreilor în întreaga lume pânã la blocarea Golfului Persic. Sãptãmâna trecutã, un comandant al Gãrzilor Revoluționare din Iran a avertizat cã impactul conflictului va fi devastator pentru economiile instabile ale țãrilor occidentale, deoarece prețul petrolului pe piețele internaționale ar ajunge la 400 de dolari barilul. Mult mai îngrijorãtoare este însã perspectiva intrãrii Rusiei în conflict. Orice atac asupra reactorului de la Bushehr ar atrage dupã sine un rãspuns imediat din partea Moscovei, în condițiile în care președintele Vladimir Putin a afirmat public cã va apãra Iranul, atât pe plan diplomatic, cât și militar. În cazul în care situația va scãpa de sub control, China, care a semnat acorduri comerciale de 100 de miliarde de dolari cu Teheranul și a efectuat manevre de rãzboi comune cu Rusia, vã sãri în ajutorul aliaților sãi. Automat, Statele Unite vor acorda sprijin Israelului, iar Uniunea Europeanã va fi obligatã sã-i urmeze pe americani. Numãrãtoarea inversã a început…

Ioan BUTIURCA