Hodacul, rapsodul și Electrecordul

Prin anii ’70, în Hodac locuia un rapsod popular vestit pe vãile Gurghiului și Mureșului. Ioan Sãcelean, Titu, cum îi spunea lumea, cânta la toate nunțile din zonã, a fost invitat la emisiuni de radio și televiziune, iar cariera lui a culminat cu o înregistrare audio, casetã fãcutã la Electrecord.

Soția lui Titu, Maria Sãcelean are acum 75 de ani. Viața bunã pe care a dus-o pe vremea când soțul ei vrãjea lumea cu arcușul și strunele viorii au apus de mult. Dar amintirile sunt o bunã hranã spiritualã și Maria profitã din plin de ele. Altfel, cu greu ar putea face fațã traiului zilnic. “Acum 22 de ani, când Titu a murit, am rãmas singurã sã-mi cresc cei 12 copii. Am avut 17, însã cinci au murit de mici. Dar cei 12 rãmãși

mi-au fãcut nepoți, așa cã suntem o familie numeroasã. Hai sã vã zic. Primul este Marinicã, dar el nu are copii, pentru cã nevasta n-o putut sã facã. Vine la rând Nelu, care are trei copii. Petru are patru, Zaharia are doi, Eugen trei, Marioara doi, Rodica trei, Floricica doi, Dragomir trei, Lucia doi și Florea cinci. În total, 35 de nepoți. Și strãnepoți vreo șase. Nu mai știu cã le-am pierdut șirul. I-ar fi drag lui Titu sã îi vadã. Dar viața asta îi grea și rea. Degeaba am atâția, cã ajutor nu primesc de la nimeni. Doar fata care stã în vecini îmi mai dã de mâncare. Ãialalți locuiesc departe, vin rar, iar când vin, cer și iau în loc sã-mi dea. Poate e mai bine cã nu vede Titu toate astea, cã s-ar supãra tare. Mi-i dor și de el, și de tinerețea mea.

Emilia Comișel a bãtut la poarta casei

Lumea din sat spune cã Ioan Sãcelean cânta mai bine decât oricine altcineva. A participat la concursuri de virtuozitate și de fiecare datã a venit acasã cu diplome. Cã bani nu se prea dãdeau pe vremea aceea. Atunci când era lucru greu de fãcut, cu brațele, familia îl scutea de treabã, de fricã sã nu se taie sau sã nu se loveascã. În schimb Titu le cânta. “Dupã multe concursuri și concerte, la care o luat premii și o dat interviuri, prin 1980, într-o zi o bãtut la poarta casei o doamnã frumoasã. Când am ieșit din casã am vãzut lângã ea un domn gras și multe mașini mari și mici. A spus cã o cheamã Emilia Comișel și cã a venit cu televiziunea de la București sã facã o emisiune folcloricã cu ajutorul lui Titu. Câteva zile, toatã lumea, de trebuia de nu, zbura parcã pe ulițe îmbrãcatã în costume populare. Au filmat prin sat și prin împrejur, s-o fãcut horã și o serbare mare, ne-o filmat și pe noi. Și când totul o fost gata, i-o zis lui Titu cã îi cer aprobarea sã facã o casetã cu muzica lui de vioarã, la Electrecord. Titu o fost de acord, au fãcut înregistrãrile și de atunci așteptãm sã primim caseta. O trecut de atunci mai bine de 20 de ani. Titu, sãracu, o murit așteptând. Era tare supãrat și zicea cã cei mai mari mincinoși îs domnii de la oraș, cã parcã și minciuna o învãțat-o la școalã. Da lumea îi zicea cã și cu și fãrã casetã, el tot un cântãreț valoros rãmâne. Și asta așa-i. Cânta atâta de frumos. Și el era frumos, cu asta m-o fermecat. Numa dupã aia am vãzut cã îi și un om bun”, ne povestește Maria, cu un zâmbet șãgalnic, iar apoi rãmâne într-o lume a ei, a amintirilor.

Primul om al Hodacului

Lumea care s-a adunat în jurul nostru a profitat de tãcerea Mariei, pentru a ne bombarda cu informații. Lui Titu i-a fost drag jocul popular și din acest motiv nu îi era greu sã meargã într-o singurã zi în trei patru locuri din Hodac și Ibãnești, unde se țineau horele. El dãdea tonul la muzicã. Fãrã acordurile lui nu începea nici o horã. Acuma, când este vreo sãrbãtoare, se îmbracã în costume populare numa cei care vor sã demonstreze cine știe ce, pentru cã din convingere nu o face nimeni. “Ce sãrbãtoare mai îi și udatul nevestelor? Le udã puțin pe bombeul pãpucilor? Pe mine Titu m-o bãgat de tot în apã și dupã aia, așa udã, m-am dus la joc. Așa fãcea toatã lumea. Acuma toți ãia de atunci suntem bãtrâni și zãpãciți și nu ne mai amintim de costume. Și tinerii nu ne amintesc sã le luãm, cã lor nu li-s dragi. Obiceiurile o pierit o datã cu muzicanții. Uite, și la nunți dacã mergi auzi manele. Vioara și acordeonul o dispãrut, cã râde lumea de ele. Da o sã ne parã rãu mai încolo. Când s-o termina și cu manelele și cu alte prostii”, ne spune Maria, de data asta pe un ton pornit împotriva stricãciunii tradițiilor la sate.

Dacã ar fi suferit modificãri doar un obicei, încã nu ar fi așa mare lucru. Dar horele satului au dispãrut de tot, iar despre șezãtori abia dacã își mai amintește cineva cã au existat vreodatã. În viziunea sãtenilor, problema este foarte complicatã și gravã. Tinerii care s-au întors în sat și bãtrânii care încã mai trãiesc nu comunicã, nu știu sã se asculte unii pe alții. Tinerii zic despre bãtrâni cã vorbesc aiurea și bãtrânii îi acuzã pe tineri cã-s nebuni. Aici toatã lumea este de acord, dar încep ușor controversele, așa cã ne retragem. Nu înainte de a mai întreba ceva. “Apoi, atunci când eram noi tineri, tot așa vorbeam despre ãi bãtrâni. Da uite cã la rândul nostru suntem judecați. Pânã la urmã o scoatem la capãt. Dacã aș gãsi vioara lui Titu, poate cã lumea s-ar îmbuna. Dar o dispãrut vioara odatã cu el”, ne-a spus Maria.

Deși femeia nu mai are speranțe ca va revedea instrumentul muzical care i-a adus atâta popularitate soțului ei, poate, totuși, vioara va apãrea într-o zi. S-au mai vãzut minuni.

Eugenia KISS