Holocaustul, lectia care nu trebuie uitata

In noiembrie 1938, un tanar evreu pe nume Herschel Grunspan, de 17 ani, a aflat de la parintii lui ca trebuie sa paraseasca Germania si ca a ramas fara patrie. Disperat fiind, el l-a împuscat mortal pe ambasadorul von Rath, la 7 noiembrie 1938. Doua zile mai tarziu, pe data de 9 noiembrie 1938, Goebbels, ministrul german al propagandei, a luat cuvântul referindu-se la acest fapt. Practic, prin cuvantul sau a dat un impuls la organizarea si desfasurarea „Noptii de cristal a Reich-ului”. Astfel s-a declansat unul din cele mari progromuri din istorie împotriva evreilor. Momentul acesta de trista amintire in istoria umanitatii nu a fost uitat si este comemorat in fiecare an in mai multe tari ale lumii.

În timpul celui de-al doilea război mondial evreii au fost supusi unui masacru nemaiîntâlnit în istorie, care a mai fost denumit si genocid, etnocid, martiriu, Shoah, Holocaust, etc. Termenii biblici de Shoah si Holocaust au fost folositi de evrei înca de la începutul anilor ’40 si a fost impus prin anii ’60 de mediile intelectuale americane, fiind folosit la figurat pentru a desemna masacrul la care au fost supusi evreii europeni în anii ’30-’40. Termenul de genocid defineste exterminarea deliberata si sistematica a unui popor, a unei comunitati cu identitate etnica si, prin extensie semantica, cu identitate politica, religioasa, etc.El este destul de folosit astazi, generând chiar numele unei noi ramuri de cercetare academica: genocid studies. Genocidul împotriva evreilor a de­venit o politica de stat în Germania lui Adolf Hitler, dar si în tarile ocupate de Germania sau care au dus o politica de alianta cu aceasta. Se apreciaza că circa 6.000.000 de evrei si-au pierdut viata în lagarele de exterminare de la Aushwitz, Dachau, Buchenwald, Mai­danek, Treblinka, Sobibor si altele. Aceasta politica de excludere a elementului evreiesc din viata comunitatilor nationale, politica ce a mers pâna la exterminarea acestora a fost posibila si ca urmare a existentei (înca din evul mediu) a unui puternic curent antisio­nist si antisemit, întretinut deliberat chiar si în tari cu traditie democratica precum Anglia si Franta.

O mentalitate greu de inteles

O comunitate etnica bine definita, având simtul propriei lor valori, evreii – indiferent de tara în care le-a fost dat sa traiasca pâna la crearea statului Israel în 1948 – au dovedit un simt înascut si o capacitate de adaptaptare de­osebita la realitatile politice, uneori în schimbare, din tarile în care s-au raspândit. Avocati, medici, farmacisti, profesori si cel mai adesea comercianti, evreii au dat spiritualitatii, dar si lumii politice si economico-financiare din tarile în care au trait, oameni de mare valoare si deseori de exceptie, re­cu­noscuti în plan national si international. Po­zitia lor, deseori dominanta în lumea economico-financiara, a determinat nu de pu­tine ori o reactie de respingere din partea elemen­tului burghez autohton – inclusiv din România – alimentând astfel o atitudine antisemita în paturile largi ale populatiei, care vedeau în evreu “exploatatorul cel mai crunt”. De cele mai multe ori aceasta era o mentalitate întretinuta în mod deliberat, evreii devenind grupul-tinta, un paravan sau chiar un paratraznet în fata revoltelor populare, situatie convenabila oligarhiei autohtone. Foarte inspirat, un istoric de origine evreiasca, numea antisemitismul drept socialismul prostilor.

Antisemitismul în România

În perioada interbelica, la fel ca în alte tari europene, antisemitismul a cunoscut o recrudescenta deosebita, atitudine acceptata în mod tacit chiar de autoritatile vremii. În 1928, A.C. Cuza – profesor universitar la Iasi – mentorul spiritual al lui Corneliu Zelea Codreanu, propunea: “Singura solutie posibila a problemei jidanesti este eliminarea jidanilor”. În 1941, aflat la Odessa, Ion Antonescu, conducatorul statului român scria Consiliului de Ministri: “Este o lupta pe viata si pe moarte. Ori învingem noi si lumea se va purifica, ori înving ei (evreii) si devenim scalvii lor”. La scurt timp, Mihai Antonescu, ministru de Externe în cabinetul maresalului Antonescu declara si el: “Sa folosim acest moment istoric si sa curatim pamântul românesc si natiunea noastra… Daca este nevoie, sa trageti cu mitraliera”. Din pacate nu putini au fost intelectualii românii – nume de mare prestigiu în spiritualitatea româneasca – care, chiar daca temporar, au adoptat asemenea atitudini.

Captarea bunavointei,

politica de stat

Guvernul român, pentru a capta bunavointa Occidentului, înaintea summit-ului NATO de la Praga, a emis în martie 2002 o Ordonanta de Urgenta privind ”interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savârsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii”. La articolul 6 se prevede pedeapsa cu “închisoare de la 6 luni la 5 ani” pentru “contestarea sau negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia”. Reglementari similare sunt în vigoare în tari ca Germania si Franța. Daca în ceea ce priveste aspectul încadrarii juridice lucrurile sunt clarificate, în ceea ce priveste aspectele politice, sociale, morale si nu în ultimul rând cele financiare – pentru ca în mod cert exista si un asemenea aspect deloc de neglijat pentru o tara ca România cu miliarde de dolari deficit bugetar – o dezbatere mai ampla, pe documente, asupra tuturor acestor chestiuni se pune si acum cu mare acuitate.

Ma refer la o dezbatere din partea specialistilor români care sa prezinte un punct de vedere documentat si nu subordonat politicului, în care sa nu se opereze cu aproximari de + sau – 100.000. Am fi astfel eliberati de falsele coplexe de culpabilitate. Nu noi românii ca popor suntem vinovati de Holocaust, ci un anume regim politic, asa cum nu noi românii suntem vinovați pentru ca traim la limita saraciei astazi, ci o anume guvernare. Cei ce doresc sa guverneze trebuie sa o faca în mod responsabil si sa-si asume esecurile cu demnitate, aceeasi demnitate pe care trebuie sa o aiba si în relatiile cu Occidentul sau cu diversele organisme internationale.

Comemorarea Holocaustului

la Targu-Mures

Vorbind despre acest moment nefericit din istoria evreilor, Alexandru Ausch, presedintele comunitatii evreiesti din Targu-Mures si Gheorgheni, a declarat: „In prezent mai avem in evidentele noastre 241 de suflete. Suntem din ce in ce mai putini. Ziua oficiala in care comemoram Holocaustul este 9 noiembrie, dar de aceasta data ea coincide cu o importanta sarbatoare, cea de Yom Ki­pur. Asa ca probabil vom comemora acest moment mai repede cu o zi, respectiv pe data de 8 noiembrie, prin depunerea de coroane pe strada Calarasilor, dar si o scurta comemorare la Sinagoga. Nu asteptam vizite deosebite, doar oficialitatile locale care ne onoreaza cu prezenta lor an de an. Noi, din ce in ce mai putinii supravietuitori ai acestui moment, purtam insa in sufletele noastre aceasta mare tragedie. Nu o putem uita si vrem ca si altii sa mediteze pe seama ei.”

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com