Epistole de la Muntele Athos (IX): Despre sfințenie (V)
(După Înălțarea Domnului, cerurile s-au deschis sfinților)
Ziarul de Mureș a lansat o punte de legătură între credincioșii din țară și monahii românii de la Muntele Athos. Paginile ziarului găzduiesc, săptămânal, materiale realizate de părintele Alexandru, monah la chilia “Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, aflată în zona Colciu. Părintele aduce vocea Sfântului Munte mai aproape de sufletele credincioșilor, care, la rândul lor, pot sprijini, după puteri, viața celor care se roagă pentru noi la Athos. În a noua sa “epistolă”, părintele Alexandru reamintește unei lumi care pare să fi ajuns la apogeul decadenței spirituale că scopul existenței omului este dobândirea Duhului Sfânt.
Deși a fost martor la uciderea cu pietre a primului mucenic și l-a auzit strigând în fața judecătorilor nedrepți:”Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!” (Fapte 7, 56), tânărul Saul, ca și toți cei prezenți, nu putea vedea și nici înțelege cele descoperite lui Ștefan, arhidiaconul; lor le erau închise cerurile, la fel și ochii le erau orbiți de necredința lor. Și nimeni din cei prezenți nu putea zări o cât de firavă rază din vedenia sfântului, din pricina mâniei ce le întunecase mintea, ochii și faptele; de ce oare? Puterea credinței ridică omul la înțelegerea și vederea realităților ascunse; acestea dispar pentru cei care nu mai sunt vrednici și nici pregătiți să le vadă; dacă li s-ar arăta, ar fi orbiți și arși de strălucirile dumnezeiești, pierdute de ei din pricina îndepărtării de izvoarele Creației.
Evenimentele petrecute în sinagoga Liberților din Ierusalim, înainte de lapidarea arhidiaconului ales și hirotonit de apostoli prin punerea mâinilor, limpezesc semnificația dezbinării în ființa aceluiași popor: ”Iar Ștefan, plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor. Și s-au ridicat unii din sinagoga ce se zice a Liberților și a Cireneilor și a Alexandrinilor și a celor din Cilicia și din Asia, sfădindu-se cu Ștefan. Și nu puteau să stea împotriva înțelepciunii și Duhului cu care el vorbea” (Faptele 6, 8-10)
Ca și astăzi, în politică se folosea viclenia pentru a înlătura pe puținii purtători ai adevărului, opozanții cinstiți, demni și de o viață morală curată, care nu se lăsau manevrați de ipocrizia conducătorilor.
Liberții erau sclavii eliberați, urmașii evreilor duși la Roma de Pompei în anul 63 î.H. Se constituiseră într-un partid politic, precum făcuseră fasriseii, saducheii și eleniștii în alte grupări. Toți își împărțeau sferele de influență peste diverse straturi sociale ce alcătuiau comuniatea iudeilor în totalitatea ei.
Îngerul ucis de pietre
Atunci “cuvântul lui Dumnezeu creștea” prin glasurile apostolilor și al ucenicilor al căror număr “ se înmulțea foarte în Ierusalim; și mulțime de preoți se supuneau credinței” (Fapte 6, 7) În aceste condiții de minunate rodiri ale Cuvântului, duhurile rele ale îngerilor căzuți, încercau prin supuții lor să surpe lucrările Duhului Sfânt. Astfel, cei care au încercat să combată discursurile înflăcărate ale lui Ștefan, nu au reușit decât să se compromită în fața “înțelepciunii și Duhului cu care le vorbea”. De aceea, au recurs la josnica strategie a calomniei și au pus pe niște bărbați să zică:” L-am auzit grăind cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu” Și au întărâtat poporul și pe bătrâni și pe cărturari și, năvălind asupră-i, l-au răpit și l-au dus la sinedriu… Și ațintindu-și ochii asupra lui, toți cei ce ședeau la sinedriu au văzut fața lui ca o față de înger”. (Fapte 6, 8-15) Martorii mincinoși au repetat falsese acuzații în fața sinedriului, unde Ștefan rostește un vehement rechizitoriu încheiat astfel:”Voi, cei tari în cerbicie și netăiați împrejur la inimă și la urechi, voi pururea îi stați împotrivă Duhului Sfânt; precum părinții voștri, așa și voi! Pe care dintre profeți nu l-au prigonit părinții voștri? Ei i-au omorât pe cei ce-au prevestit sosirea Celui-Drept, ai Cărui vânzători și ucigași v’ați făcut voi acum, voi cei ce’n rânduială de la îngeri ați primit legea și n-ați păzit-o”. ( Fapte 7, 51-53)
Ucenicul apostolilor, Ștefan, înflăcărat de Duhul Sfânt, ce-i schimbase înfățișarea dintr-una omenească într-una îngerească, rostea cu atâta forță, în fața sinedriului, adevărul tulburător și greu al faptelor lor criminale, începute în vechime de părinții lor, acum mult agravate de ei, “judecătorii” aspru judecați de acuzatul sfânt căruia i de deschideau cerurile pentru a-l primi.
“Iar ei, auzind acestea fremătau de furie în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui…și’ntr’un cuget s-au năpustit asupra lui. Și scoțându-l afară din cetate, îl loveau cu pietre. Iar martorii și-au pus hainele lor la picioarele unui tânăr numit Saul. Și îl loveau cu pietre pe Ștefan care se ruga și zicea:”Doamne Iisuse, primește duhul meu!” Și, îngenunchind, a strigat cu glas mare:”Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Și zicând acestea, a adormit.” ( Fapte 7, 54-60)
Uciderea cu pietre, după procedurile prevăzute în Deuteronom 17, 7, începea a fi executată de către martorii acuzării. În cazul lui Ștefan, nu a existat un proces real și nici o sentință de condamnare, ci un linșaj, iar “martorii” sunt cei mincinoși, menționați în Fapte 6, 13-14. Tânărul Saul, ca și toți ceilalți prezenți, erau cuprinși de un duh de amorțire (katanixis), o stare nefirească, chiar contrară firii, despre care vorbise Mântuitorul în cele șapte parabole despre Împărăția Cerurilor descrise în Evanghelia de la Matei:”…văd fară să vadă și aud fără să audă și să înțeleagă. Și se plinește profeția lui Isaia care zice: Cu auzul veți auzi, dar nu veți înțelege, și cu privirea veți privi, dar nu veți vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit și urechile lor greu aud și ochii lor s-au închis…” (Matei 13, 13)
Orbirea și împietrirea actuală
Împietrirea poate fi asemuită cu răcirea până la înghețare a inimii și a sufletului, neputința de a auzi și de a răspunde chemării lui Dumnezeu. Blocarea și învârtoșarea ființei sunt cauzate de îndoiala omului în cuvântul lui Dumnezeu, de slaba credința ce se pierde asemenea seminței căzute pe piatra seacă.
Insensibilitatea inimii implică treptat uscarea întregii vieți spirituale, a gândirii, a inteligenței, a iubirii, a vieții religioase și intelectuale. Valorile morale sunt eliminate și adesea ridiculizate, iar silogisme de tip machiavelic, al scopului ce poate fi atins, indiferent de mijloace, inclusiv calomnia, crima și războiul, ajung a fi slogane de tipul unora recente, ca cele din vremea stalinismului: dictatura proletariatului ( în fapt a nomenclaturii comuniste), lupta pentru pace (prin mărirea arsenalelor nucleare) comunismul, groparul capitalismului (cine sapă groapa altuia… a căzut în ea)
Astăzi, alte slogane îndeamnă mulțimile la alte fericiri efemere: libertatea libertinajului, democrația miliardarilor și a noilor parveniți, globalismul “privatizării: lumii, parcelată și cumpărată de arginții iscarioteni.
Pământul întreg se vinde, se cumpără, se invadează, se bombardează, se arde și se cutremură; fărâmițat și împărțit, este oferit oricui se urcă pe muntele ispitelor și ascultă minciuna Satanei: Îți dau tot ce-ți dorești, dacă mi te închini”, fără să-i strige “piei Satano, că scris este: ”Domnului Dumnezeului tău să i te închini și numai Lui să-i slujești” (Matei 4,10)
Lapidarea lui Ștefan de către acea mulțime furioasă, lipsită de controlul firesc al rațiunii, transformată într-o gloată irațională, desfigurată de dorința orabă a fratricidului, ispirată de duhul răutăților, a avut, peste ani, tot mai multe, nefericite, corespondențe “revoluționare”, lovituri de stat, războaie civile, revolte zise populare, încrâncenări violente și dureroare ale națiunilor în însăși ființa lor.
În ultimii ani, după ce cortina de fier a fost trasă peste scena teatrului tragediei dictaturii proletarilor, comunismul, scrisă de triumviratul decadenței triumfale, Marx, Lenin, Stalin, urmașii lor încă mai poartă ecouile terorismului totalitar, numite Kosovo sau mineriadele Bucureștilor,
Numitorul lor comun, dezbinarea, poate fi, și este indusă sub diverse pretexte, acceptate cu ușurință de mulțimile naive, dar interesate să primească recompense pentru supunere. Manipulatori versați ai maselor născocesc mereu scenarii profitabile pentru ei, dar păgubitoare pentru ceilalți.
Acestea se petrec în planul grosier al materiei perisabile, au întotdeauna scurte durate de existență, dar și urmări nefaste în planul spiritual, ce nu pot fi reparate decât în interiorul Corabiei ce navighează cu siguranță peste valurile și vijeliile lumii, Arca Bisericii Dreptei Credințe, cârmuită cu Dumnezeaisca Putere a Păstorului Cel Bun, Hristos, a Cărui Chemare, rostită încă din vechime de Regele Profet David, se adresează fiecăruia dintre noi:”Veniți și auziți, și eu vă voi povesti vouă, celor ce vă temeți de Dumnezeu, câte i-a făcut El sufletului meu… Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce nu mi-a îndepărtat rugăciunea, și nici mila Lui de la mine” ( Psalm 65, 16-20) Veniți!…
Chilia unde viețuiește părintele Alexandru are o vechime de peste 100 de ani. Aici este nevoie de ample lucrări de reparații, iar acestea pot fi realizate doar prin bunăvoința credincioșilor care trimit pomelnice la chilie, însoțite, la libera alegere, de anumite sume de bani. Ziarul de Mureș vine în întâmpinarea celor care vor să susțină lucrările de reconstrucție de la chilia Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și a deschis mai multe conturi în care credincioșii cu dare de mână pot depune sume de bani. Pomelnicele vor fi preluate de redactorii ZIARULUI și vor fi trimise, împreună cu banii, la Sfântul Munte, unde este mare nevoie de ei. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Donațiile pot fi făcute în conturile deschise la BRD, sucursala Târgu-Mureș.
Cont Lei:
RO70BRDE270SV14428712700
CONT USD:
RO08BRDE270SV14428982700
Cont EURO:
RO07BRDE270SV14429002700
A consemnat Ioan Butiurcă
