Ilefor – mobilă de milioane de euro

Provenită dintr-una din cele mai vechi fabrici de mobilă din județ, Ilefor Târgu Mureș a ajuns să producă anual mobilier în valoare de peste 10 milioane de euro. Produsele fabricate la Ilefor ajung în mai multe țări europene, între care Franța și Belgia reprezintă principala piață de desfacere. Ioan Gherasim, director general al firmei, a vorbit despre performanțele și problemele fabricii.

Florin Marcel: Vă rog să ne faceți o scurtă prezentare a Societății Comerciale Ilefor.

Ioan Gherasim: Ilefor este o fabrică cu vechime. Are 52 de ani. A fost, ințial, întreprindere locală, avea secții în tot județul. Am achiziționat fabrica în 1996, când noi am cumpărat pachetul majoritar de la FPS (noi fiind Grupul Mobexpert)

Când am preluat fabrica, aceasta avea 1400 de oameni și făcea o producție lunară de aproximativ 600.000 de mărci germane. Acum are 800 de oameni și face 800.000 de euro lunar. Am investit destul de mult în fabrică și continuăm să investim. Până acum cred că am investit în jur de 4 milioane de euro în retehnologizare. Mai avem încă de lucru, bugetul pentru investitii este de 700.000 de euro pentru 2005. Legat de profilul de activitate, pot să vă spun că producem mobilier din lemn, clasic și contemporan, pe care îl desfacem pe piața Europei de Vest, Euopei centrale și o parte desfacem și în România, în magazinele Mobexpert. În Europa, clienții principali sunt în Franța și Belgia. Mai vindem și în Germania și în Austria, în Ungaria, Slovenia, Croația. Noi sperăm că vom vinde curând și în Rusia și Ucraina.

F.M: Care sunt piesele de rezistență, produceți ceva în mod special, sau vă adaptați mereu la ceea ce vrea piața?

Ioan Gherasim: Sunt câteva produse care acum merg bine, dar nu înseamnă ca sunt piese de rezistență. Mereu scoatem produse noi. Avem un atelier de creație. Facem câteva modele pe care încercăm să le impunem pe piață. Nu întotdeauna reușim, dar de cele mai multe ori sunt bine primite. Avem oameni angajați care urmăresc evoluția pieței și ne informează. Noi producem mobilier de casă, cu excepția celui de baie și bucătărie. Aici sunt alte firme din grup specializate pe așa ceva. Vindem programe complete. Nu facem un scaun sau o masă. Facem programe complete, adică un dormitor complet, o mobilă de sufragerie întreagă. E mai bine așa.

F.M.: Câți oameni aveți care fac muncă de creație?

Ioan Gherasim: Avem patru oameni care se ocupă cu așa ceva. Au idei, se mai inspiră din ceea ce văd afară. Lucrează cu tehnologii moderne. Dacă modele s-ar face cu mâna ar fi nevoie de mult mai mulți oameni.

Mobilă după modă

F.M.: Cam la ce interval de timp sunteți obligați să schimbați produsele, la ce interval de timp se schimbă moda?

Ioan Gherasim: Acest lucru este dictat de piață, noi doar ne conformăm. Căutăm mereu modele noi. Noi ne inspirăm, evident, din ce se produce avangardist pe piața externă. Agreem și noi câteva modele în funcție de tot ce vedem pe la târgurile internaționale unde participăm. Sunt câteva târguri cheie, la Paris și Koln, de exemplu, unde avem oameni la fiecare ediție. Ne inspirăm din ce se etalează acolo, pentru că, e normal, toată lumea fură câte un pic, de ici, de colo și încearcă să facă ceva care e pe piață și merge, ceva care se caută. Sunt tot felul de modele. De exemplu, eu produc 12 tipuri de produse, anual, din care dacă pleacă trei pe piață. Restul rămân în stadiul de prototip. Sunt produse care merg un an sau doi după care nu mai sunt cerute pe piață, dar, pe de altă parte, sunt și poduse care merg bine mai multă vreme. Am un program care merge din 1996, “rusticul belgian”. Este un produs care va merge, probabil, și peste 100 de ani. Nu neapărat în cantități foarte mari, dar se vinde.

F.M.: Ce fel de mobilă se cere acum pe piață?

Ioan Gherasim: Apar tot mai multe tipuri de mobilier, dar ceea ce diferențiază foarte tare gusturile este culoarea. Au părut culori vii care până acum nu prea le vedeam pe mobilă. Erau culori clasice, culorea lemnului, puțin mai închis, mai deschis, diferite nuanțe de galben. Acum au părut cereri de genul: gri-șobolan, roșu intens, verde, culori combinate, biton, cum zic francezii, adică două culori combinate. Sunt tendințe. Noi le urmărim și ne conformăm. Schimbări de gusturi sunt și la model. De exemplu se caută biblioteca în scări, combinații de diferite corpuri care dau un aranjament mai neobișnuit. S-au schimbat generațiile. Omul nu mai vrea să aibă multă mobilă într-o cameră. Încearcă să îmbine utilul cu plăcutul. E vorba de o mobilă simplă și pactică, multifuncțională.

Românii sunt pretențioși, dar comozi

F.M.:Și în România merge vânzarea la acest mobilier mai avangardist?

Ioan Gherasim: Piața românească este o piață destul de elevată în mobilă. Au apărut tot mai mulți oameni cu bani, cu pretenții, care nu cumpără orice. Clientul român are, în multe cazuri, pretenții mai mari chiar decât un francez sau un belgian. E mai avangardist. Piața mobilei în România a mai crescut. Se vinde multă mobilă scumpă în România. Grupul nostru vinde în România, în rețeaua de magazine, 60 de milioane de euro pe an. Și mai sunt și alții.

F.M.: Ce lemn folosiți?

Ioan Gherasim: În general lucrăm doar cu stejar, dar mai nou am început să producem mobilier și din fag.

F.M.: Am înțeles că mobilierul nu se montează în fabrică. Îi lăsați pe clienți să îl monteze…

Ioan Gherasim: Așa este. Dacă transporți mobilier montat riști să-l deteriorezi în proporție de 20-30 la sută. Tot mobilierul nostru pleacă demontat. Îl montează clientul acasă. Are schema de montaj. E un sistem foarte bun, care funcționează ușor. Facem treaba aceasta de 6 ani. Câștigă și partenerul nostru la transport. Un cămion până în Franța costă 2000 de euro. Una e dacă bagi 30.000 de euro în el, alta dacă bagi 30.000. Demontat încape mai mult. Omul vede modelul montat în magazin, îl comandă și apoi și-l montează acasă. La noi nu prea se practică asta, românii sunt mai comozi.

F.M.: V-au afectat tare creșterile de prețuri la lemn?

Ioan Gherasim: Nu ne-a deranjat majorarea de prețuri, însă ne deranjează tare altceva. Practic, toți furnizorii de materie primă și-au adaptat prețul la cursul euro, după care, când cursul a început să scadă și moneda națională s-a întărit, băieții au rămas la aceleași valori, în lei. Nu e o treabă cinstită. Nu s-au luat măsuri, probabil pentru că acest lucru s-a întâmplat în perioada în care s-au schimbat guvernele. Nu e bine. Mulți și-au oprit activitatea, iar cei despre care vorbim nu mai contribuie la buget cu nimic. În plus, dacă oprești motoarele și nu vinzi în Vest pierzi clienții. Vin alții care acoperă piața. Nu așteaptă nimeni să ne revenim.

F.M.: De unde aduceți lemnul?

Ioan Gherasim: Pe zi ce trece scad tăierile, e și normal să se întâmple asta, nu poți să tai toată pădurea. Lemnul îl aduc din toată țara, de unde apuc. Am furnizori tradiționali, dar trebuie să apelez și la alții. Stejar, de xemplu, aproape deloc nu se mai taie. E tot mai greu de găsit. Aducem lemn de la Timișoara, Gherla, Cluj, Piatra Neamț, Baia Mare. Carpenul și fagul sunt în zonă, nu ne ducem prea departe.

F.M.: Ați modernizat aparatura în ultimul timp?

Ioan Gherasim: Am făcut foarte multe modernizări în ceea ce privește procesul tehnologic. Aici merg majoritatea investițiilor. Mai avem de lucru, dar în general suntem la zi cu aparatura modernă.

F.M.: Lacurile de unde le aduceți?

Ioan Gherasim: Din import. Încercăm să evităm lacurile cu conținut mare în subsanțe chimice nocive. Îcercăm să trecem pe tehnologii cât mai bune. Avem și acolo roboți, pentru a nu mai lucra omul cu nasul în substanțe toxice.

F.M.: Cu protecția mediului aveți probleme?

Ioan Gherasim: Am făcut și aici o mulțime de investiții. S-au montat filtre purificatoare și tot ce era nevoie pentru reducerea poluării. Mai avem puțin de lucru, dar momentul integrării în UE ne va prinde pregătiți, din acest punct de vedere.

F.M.: Care sunt principalele planuri pentru 2005?

Ioan Gherasim: Păi cea mai mare problemă este cursul valutar. Sperăm să scăpăm de problema aceasta. O vom rezolva. Pe de altă parte, e bine că s-a întărit leul. Însezmnă că treburile merg spre bine în țară. Vom găsi o soluție ca să trecem și peste asta. Apoi ar mai fi investițiile în tehnologie și protecția mediului.