
Imagine all the people
În miez de iunie la Sibiu viaţa mi s-a aliniat pe pagini, ore, străzi, săli de spectacole, librării, hoteluri, totul în fantasticul carusel a ceea ce înseamnă Festivalul Internaţional de Teatru.
Mă trezesc şi nefiind fumătoare, primul lucru pe care îl iau în mână este broşura cu programul, deşi reperele dimineţii sunt clare încă de la început: conferinţele de presă, în fapt, neuitate dialoguri cu invitaţii de marcă ai festivalului, fiecare special, fiecare dornic să ne împărtăşească ceva din universul său.
Despre „Ţara miracolelor”…
Intrăm, astfel, în culisele spectacolelor de teatru şi de dans, iar pentru câteva clipe laboratorul de creaţie şi fotoliul de spectator se conectează. Acum, ca să fiu sinceră până la capăt, asta se întâmplă nu pentru că am fi noi neasemuit de senzitivi şi simpla apropiere de zeii spectacolelor ne face dintr-o dată experţi în materie. Hai că, ştiu, sunteţi recunoscători că n-am zis „ monştri sacri”! Nu, n-am zis pentru că, vă vine să credeţi sau nu, sunt oameni şi încă unii plin de firescul omenescului din ei, pe care-l asumă şi-l savurează cu toată exuberanţa şi plinătatea sufletului lor.
Vă ziceam că nu ne facem mai deştepţi după unul-două, bine, după aproape toate dialogurile la care asistăm, dar cel ce intermediază între naiva noastră neştinţă şi minunata lume a creaţiei artistice este Octavian Saiu, cel cu care sper să port şi eu azi un dialog, nu pentru orgoliul de a mă întoarce cu trofeele unor interviuri cu celebrităţi, ci ca să vă pot face şi pe voi părtaşi la efervescenţa festivalieră, de care tare-mi doresc să vă contaminez şi anul viitor să ne întâlnim cât mai mulţi în foaierele sălilor de spectacol, în librării, în biserici, în pieţele şi străzile Sibiului.
De ce sunt atât de entuziastă, întrebaţi? Da, v-am auzit şi nu mă mir că întrebaţi, staţi că vă spun! Cum să nu fii, când începi ziua cu Barak Marshal, iar seara cu spectacolul realizat de domnia sa „Ţara miracolelor”, adică regie artistică, coregrafie, scenografie, muzică şi text Barak Marshal.
Idei organizate sub forma unui spectacol de teatru coregrafic
Spectacolul prezintă călătoria a zece suflete eşuate pe un tărâm al nimănui. În încercarea de a-şi accepta soarta, acestea se luptă pentru a învinge forţele negative – atât cele personale, cât şi cele existenţiale. Mişcările lui Marshall sunt corporale, energice, rapide, conţinând motive etnice moderne şi sunt cunoscute ca fiind extrem de emoţionale, vizuale şi teatrale. Aranjamentul muzical pentru „Ţara miracolelor” combină elemente de muzică ţigănească, balcanică, măsuri jazz, muzică yiddish şi rock.
Dialogul cu Barak Marshal s-a împletit cu cel cu Gigi Căciuleanu şi sunt fericită că l-am purtat şi eu cu extraordinarul stăpân al mişcării, care este coregraful, dansatorul şi omul Gigi Căciuleanu, iar dacă sunteţi răbdători, am să revin cu lumea cuvintelor sale cât de curând. Vă spun acum doar că pentru spectacolul său, „Imagine all the people” Gigi Căciuleanu semnează regia, coregrafia, costumele, light design şi colajul muzical. „În acest spectacol mi-am imaginat un grup de oameni, un eşantion de societate umană în acţiune. Şi care altă artă dacă nu cea a mişcării, a dansului, ar fi aptă să pună împreună aceşti atomi ai societăţii spre a da viaţă unui moment de fizică socială şi de alchimie de grup. Putem spune că orice adunare umană este formată din trei module: Individ, Cuplu, Grup. Ca şi în cazul organizării materiei vii în Atom, Moleculă, Ţesut organic, o grupare de oameni reprezintă un organism complex alcătuit din elemente simple: indivizi, cupluri, grupuri. Fiecare cu o a sa proprie dinamică, psihologie, poezie şi finalmente, filozofie. Şi o combinaţie la infinit între acestea: Individul faţă de Grup şi vice-versa. Cuplul faţă de Individ şi vice-versa. Este tot atât de adevărat pentru nişte persoane reunite, spre exemplu, într-un autobuz, pe stradă sau într-o încăpere. Este valabil, deci, şi pentru o trupă de teatru sau dans. Toate acestea pentru o bucată de drum şi într-un interval de timp dat. Ca în cazul acestui spectacol spus într-un limbaj care-mi este propriu. Cu felul meu de a vedea, de a gândi şi de a face dans. Idei organizate sub forma unui spectacol de teatru coregrafic. În care cele mai mici detalii sunt tot atât de importante ca şi marile explozii de energie. Energie de grup în care se conjugă ca într-o orchestraţie cât se poate de minuţioasă energiile fiecăruia dintre cei de pe scenă. Adresându-se nu numai ochiului, ci chiar gândirii şi, sper, inimii spectatorului. Mi-aş permite să-l invit pe acesta nu numai să privească, ci să participe cu imaginaţia la soarta fiecărui dans-actor… „Imagine All The People” – precum ne îndeamnă atât de frumos John Lennon…”, a mărturisit Gigi Căciuleanu.
Credeţi că s-au terminat motivele de bucurie pe ziua de ieri? Nici vorbă! Doar că restul am să vă povestesc data viitoare, nu pentru că aş fi egoistă, ci pentru că o iau din loc, spre alte dialoguri, alte promisiuni.
Alice Valeria MICU