“In Memoriam” la final

Inițiată încă în perioada comunismului, Tabăra de sculptură “In Memoriam” din Oarba de Mureș a ajuns în pragul celei de-a unsprezecea ediții, care va fi și ultima. Lucrările sculptate în piatră de Viștea, cu teme de război și religioase, nu au nume, nici autori. Deși au vrut să organizeze în acest an ultima ediție, din cauza lipsei fondurilor, autoritățile din Iernut au fost nevoite să amâne evenimentul pentru anul viitor. Complexul de monumente, cu o valoare istorică și culturală inestimabilă, este printre puținele din țară ca mărime și însemnătate. Cu toate acestea, el nu este introdus oficial în circuitul turistic al județului, iar spațiul respectiv nici măcar nu este împrejmuit cu un gard, pentru a stopa accesul nepoftiților. Printre sculpturile expuse, pot circula nu numai oamenii ci și animalele sălbatice.

Lucrările au fost executate de sculptori aduși din toată țara, în urma unei atente preselecții, făcute de către autoritățile locale, cu ajutorul Ministerului Culturii. Majoritatea exponatelor au ca teme războiul și religia. S-a pornit de la numărul unsprezece, care reprezenta cei unsprezece mii de soldați necunoscuți căzuți pe câmpul de luptă de aici. Astfel, Tabăra de sculptură “In Memoriam” se va opri la cea de-a unsprezecea ediție. Mergând pe aceleași principiu, la fiecare ediție participă unsprezece sculptori, care execută unsprezece lucrări.

Accesul dinspre șosea la monument a fost, multă vreme, foarte dificil. Se traversa Mureșul pe o plută din lemn, care era destul de mică și nesigură, făcând aproape imposibil transportul pietrelor pentru sculptură. În prezent este terminată construcția unui pod modern, care asigură accesul pietonilor și a mașinilor. Pe parcursul anilor, din 1985, până în anul 1996, cele zece ediții ale Taberei “In Memoriam” au adunat numeroși artiști sculptori, dar și rude ale celor căzuți la Oarba de Mureș. Mergând pe ideea de anonimat – soldații căzuți aici au fost îngropați fără a li se cunoaște identitatea – sculpturile nu au fost denumite oficial, așa cum nici numele artiștilor sculptori nu este menționat în nici un document. Totuși, identitatea lor nu este una secretă. Astfel, am aflat că printre artiștii prezenți în Tabără s-au aflat și sculptorii târgumureșeni Gheorghe Mureșan și Florin Strejac.

Ultima edițieÂ…

De la primarul Iernutului, Vasile Cornea, am aflat că Tabăra nu se va ține anul acesta:
“Am adus piatra, dar nu mai avem fonduri să continuăm acum. Cel puțin vom încerca realizarea unui album al complexului. Pentru anul viitor vom cere sprijinul Ministerului Culturii, în alocarea unor bani, avem nevoie de cel puțin 500 000 000 lei. Ideea de a face acest monument a pornit de la faptul că pe vremea comunismului era un fel de monument rusofil, care nu avea nici o valoare. Noi ne-am gândit să facem un monument mai deosebit, în memoria celor unsprezece mii de soldați căzuți pe câmpul de luptă de la Oarba de Mureș, majoritatea dintre ei fiind necunoscuți.”

“Piatra asta trăiește
și voi nu vedeți!”

Liviu Precup, responsabil cu organizarea ultimei ediții a taberei și director al Casei de Cultură din Iernut, ne-a spus: “Visul meu este să văd acest monument înconjurat de un gard viu, cu alei de legătură între lucrări, cu arbuști ornamentali, iar înăuntru locul să freamăte de lume care vizitează. La intrare să fie o placă mare în care să fie menționați toți sculptorii și lucrările lor.”
Liviu Precup ne-a povestit și câteva dintre “pățaniile” lui cu artiștii: “Era frumos în perioada taberelor, dar trebuia tot timpul să avem grijă de artiști și să le punem la dispoziție tot ceea ce aveau nevoie. Aveau tot felul de ciudățenii. Unul lucra numai noaptea, spunând că numai atunci are inspirație, deci am fost nevoiți să tragem fire și să montăm un bec deasupra pietrei lui. Altul avea nevoie de o masă de tenis, spunând că în felul acesta el se relaxează. Cel mai interesant este felul cum își alegeau pietrele în care trebuiau să sculpteze. Unul dintre ei a pus mâna pe piatră și-mi spunea: – Piatra asta are o fisură în interior, care pâlpâie. Mă făcea și pe mine să pun mâna pe piatră, întrebându-mă: – Nu simți?, iar dacă îi răspundeam că nu, el exploda furios: – Imposibil, piatra asta trăiește și voi nu vedeți!”

Ceea ce se poate remarca, este faptul că nici una dintre sculpturile executate în anii comunismului nu face aluzie la tematica din acea vreme – secera, ciocanul, brațul ridicat.
 După informațiile primite, ultima ediție a Taberei de Sculptură “In Memoriam” va fi o sărbătoare, un vernisaj al tuturor exponatelor. Vor fi invitați toți sculptorii care au lucrări aici, rudele în viață a celor înmormântați, precum și numeroase personalități culturale și politice, locale și naționale.

Mulți știu că în Oarba de Mureș există un monument închinat eroilor căzuți pe câmpul de luptă, dar foarte puțini sunt informați în legătură cu ce presupune acest lucru. Este vorba, de fapt, de un complex monumental, compus din Monumentul Eroilor, Cimitirul Eroilor și lucrările executate pe parcursul celor zece ediții ale Taberei de sculptură “In memoriam”. Cimitirul Eroilor a fost amenajat la 9 mai 1949, când osemintele celor unsprezece mii de soldați au fost mutate din gropile comune într-un cimitir, special amenajat pe malul Mureșului. Tot atunci, a fost cioplit în piatră Monumentul Eroilor, de către sculptorul Ioan Hîrșan, din satul Stânceni. Abia în anul 1985 a fost înființată Tabăra de Sculptură, la ideea actualului primar al Iernutului, Vasile Cornea, care în acea vreme era prim-secretar în cadrul Primăriei.