În Mures, Partidul Comunist din România preia puterea (II)

Au promis, au mintit, au dezbinat, au santajat…apoi, pe unii adversari politici i-au eliminat de-a dreptul. La propriu, nu la figurat. Lupta dura, fara pic de mila sau menajamente. În anii grei, de început, au beneficiat însa din plin, de experienta si sfaturile utile ale „marelui frate†de la Rasarit. În Mures, în perioada interbelica, comunistii erau sub 100 de membri, în total. În martie 1945, ajunsesera la circa 200, la nivelul întregului judet. În mai 1946 însa – adica în mai putin de un an si jumatate – numarul acestora ajunsese la 4708. O crestere de-a dreptul spectaculoasa. Se simtea schimbarea ce avea sa vina. Iar fripturistii politici nu au lipsit nici în acele timpuri, asa cum nu lipsesc nici azi. Ei sunt o specie aparte. Sunt „hibrizii politici†perfect adaptati tuturor timpurilor. Oameni care nu se încurca în concepte, doctrine sau ideologii.

„Împarte si stapâneste!†– altfel spus, nimic nou sub Soare
Pentru comunistii mureseni, la fel ca pentru cei din întreaga tara, era vital ca cele doua partide istorice, PNL si PNt, sa intre în alegeri cât mai slabite, compromise si marcate de disensiuni interne, iar liderii lor sa fie decredibilizati. Astfel, pe diverse cai si folosindu-se diferite metode, de la amenintari, la santaj si chiar violente fizice, a fost încurajata sciziunea si chiar dezertarea din rândurile acestor partide. Situatia nu era mai buna nici la PSD. Puternic înfiltrat de comunisti, Partidul Social Democrat – filiala Mures (PSD), care avea doar 1100 de membri în iunie 1946, a ajuns peste putin timp, datorita unor „lucrari subteraneâ€, sa se scindeze. Oportunistii din Partidul National Liberal (PNL), împreuna cu Gheorghe Tatarescu s-au rupt si ei din partid si au format o aripa separata. Aceasta aripa a mers cu comunistii în alegerile din 1946. Partidul traditional, PNL-Bratianu – filiala Mures, îl avea ca lider pe dr. Emil Aurel Dandea, recent întors de la Bucuresti, unde se refugiase în 1940, imediat dupa Dictat. În Mures, PNL-Tatarescu în schimb, avea aderenti putini, o filiala foarte restrânsa ca numar, iar presedinte local era Victor Mera, un om dispus la permanente compromisuri fata de comunisti. În schimb PNL – Bratianu era perceput ca un adversar redutabil, prin numar, dar si prin calitatea membrilor sai. si PNt local (aripa Iuliu Maniu), condus de prof. Ioan Bozdog, era un partid relativ puternic, dar la fel ca toate celelalte partide, era puternic penetrat informativ. În ceea ce priveste Uniunea Populara Maghiara (UPM), continuator al MADOSZ, organizatie legala, dirijata însa de PCdR, si care promova oficial doctrina comunista, a fost pâna în 1947, data la care s-au încheiat Tratatele de Pace de la Paris, puternic marcata de o orientare nationalist-extremista, separatista si irendentista. Pâna în iunie 1946, ziarul „Înfratirea†din Târgu-Mures, condus de scriitorul Francisc Pacurariu, ziar care ulterior va apare sub numele de „Ardealul Nouâ€, va duce o campanie furibunda împotriva unor lideri locali ca Emil A. Dandea, Ioan Bozdog sau a altora, numiti „dusmani de clasaâ€, „tradatori de neam si taraâ€, etc. Alaturi de ei, vor mai fi gratulati cu asemenea epitete si protopopul greco-catolic Alexandru Todea, medicul Eugen Nicoara, ambii din Reghin, învatatorul Neagu din Grebenis, preotul Bardosiu din Sânmartinul de Câmpie, controlorul fiscal Stuchineanu de la Administratia Financiara Mures, etc., toti acestia fiind perceputi atât ca lideri de opinie, cât mai ales ca opozanti ai regimului comunist pe cale de a se instala, persoane care ar fi putut coagula o rezistenta locala anticomunista.      

Cine are informatia, are puterea – Informatorii mureseni ai PCdR
În pregatirea alegerilor din noiembrie 1946, un rol important l-au avut organele de Siguranta locale. Cei mai multi dintre lucratorii serviciului – ma refer la vechii angajati din sistem – îsi jucau cartea vietii. În multe cazuri însa, ultima. si asta pentru ca dupa ce aveau sa-si aduca un aport hotarâtor în câstigarea acestor alegeri de catre PCdR, cariera lor avea sa se încheie brutal, si doar în cele mai fericite cazuri cu trecerea în „cadrul disponibilâ€. Potrivit cercetatorului muresean Bartos Zoltan (în volumul „Nationalizarea în fostul judet Mures – 11 iunie 1948â€), toate partidele, organizatiile, institutiile de stat si întreprinderile locale muresene erau penetrate informativ, un lucru extraordinar de important pentru comunisti, care cunosteau astfel situatia din respectivele institutii. În acelasi timp, prin agentii de influenta pe care îi aveau în respectivele institutii si intreprinderi, comunistii aveau posibilitatea sa exercite si o anume influenta, în sensul dorit de ei. Potrivit aceluiasi cercetator Bartos Zoltan, în PNL –Tatarescu, filiala Mures, informator era Marian Alexandru, în PNL- Bratianu, filiala Mures, informator al Sigurantei era dr. Bordan Teodor, în schimb în UPM, erau mai multi informatori, precum Szábo Dominic, Clara Iosif, Gábosi Toma, Marosi Péter. În presa maghiara, comunistii se bucurau de „concursul†informatorului Kovács GyÅ‘rgy (scriitor si ziarist), în presa româna de a lui Todea Mircea, la Teatrul Secuiesc, de cea a lui Tompa Miklos. Chiar si în rândurile legionarilor mureseni – multi dintre ei înca nedescoperiti si nearestati la acea data, dar care comunicau clandestin între ei – exista un informator în persoana lui Moldovan Alexandru.            

Universitatea Maghiara din Târgu-Mures, „un cuib reactionarâ€
Influenta partidelor politice istorice – PNL si PNt – era covârsitoare în zone traditionale, precum Reghin, Deda, Toplita, Valea Gurghiului, s.a., unde baza de influenta a comunistilor era aproape nula. taranimea, preotimea si intelectualitatea sateasca de aici, era perceputa ca fiind „forte anticomunisteâ€, asa cum erau ele denumite în notele-raport ale Sigurantei muresene. Tot în rapoartele Sigurantei muresene, Universitatea Maghiara din Târgu-Mures este denumita ca fiind „un cuib reactionarâ€, cât despre institutiile de învatamânt preuniversitar, se spunea ca în „licee si gimnazii profesorii sunt sovini si manisti.†Referitor la Biserica Romano-Catolica maghiara din Mures, aceasta era net anticomunista, dar era totodata si institutia locala port-drapel a unui virulent revizionism. Discursul episcopului catolic Marton Aron, rostit la Târgu-Mures în data de 27 octombrie 1946, sta marturie în acest sens. Cunoscând în amanunt situatia din zona Muresului, situatie care era în favoarea opozitiei, comunistii mureseni si-au selectat atent oamenii cei mai capabili si hotarâti pentru a frauda alegerile cu succes. Potrivit istoricului Simion Costea, circumscriptiile electorale din Mures au fost împartite în „periculoaseâ€, adica cele locuite masiv de membrii ai opozitiei si circumscriptii „fara pericolâ€, sectoare în care opozitia era neglijabila ca numar si deci, rezultatele erau previzibile ca fiind în favoarea comunistilor. Important era ca în circumscriptiile „periculoase†sa fie trimisi oameni care „sa întoarca†rezultatele în favoarea comunistilor.

„Înmormântarea†opozitiei în Mures
Asa cum era de asteptat, s-au gasit si acei „tovarasi de nadejde†care sa se achite constiincios de greaua sarcina a falsificarii alegerilor. Motivatiile acestora erau însa diverse, dar greu de înteles pentru noi, cei de azi. Unii au facut-o din convingere, altii ca sa li se uite „pacatele†din vechiul regim pe care-l slujisera cu devotament, iar altii pur si simplu din oportunism, întrucât simteau ca se schimba vremurile. Potrivit aceluiasi cercetator Simion Costea, printre cei care si-au „adus aportul†la falsificarea alegerilor din noimebrie 1946, în Mures, s-au aflat medicul Charap Eugen, inspectorii scolari Szigeti, Gagy si Csabi Frank, profesorii Sanduleac si Ioncu Maria, inspectorul financiar Cora Gheorghe, Tamas, subdirector al Postei muresene, Koller, functionar în Primaria Mures, colonelul Toneanu, maiorul Dumitrescu, prim-grefierul Stanceanu, grefierii Albu, Ady, Korch, Csangy, Barabas, Cseh, Veress, Berecki….si multi, multi altii. În final, puterea procomunista a obtinut sapte locuri de deputati în judetul Mures. În oras, victoria electorala a comunistilor a fost serbata într-un fel oarecum aparte. Într-o „procesiune†deloc religioasa, organizata de sotia importantului lider comunist Alexandru Moghioros, Eszter, si de profesorul Silviu Bot, lider PSD judetean, recompensat mai târziu de comunisti cu functia de inspector scolar, s-au folosit doua sicrie adevarate, unul simbolizând „reactiunea româna†si celalalt, „reactiunea maghiaraâ€. Pe unul dintre ele, cel simbolizând reactiunea româna, erau trecute doua nume, cel al liderilor opozitiei locale, Ioan Bozdog si cel al dr. Emil Aurel Dandea. Pe celalalt, nu era trecut niciun nume si era mai mic decât cel românesc. Eszter Moghioros, una dintre cei doi organizatori, facuse dupa cum se vede unele mici compromisuri…