Ziarist cu stat de plată la Secu SRI și SIE

Imediat după înființarea SRI, un clujean, fost ziarist – Dan Pantea – îi propune șefului SRI, Virgil Măgureanu, înființarea unei agenții de presă.

Obiectivul mârșavei operațiuni a fost manipularea opiniei publice atât din România cât și din străinătate. Asta în ciuda faptului că SRI nu are atribuțiuni înafara granițelor României. Serviciul de Informații Externe nu știa nimic despre jocurile lui Măgureanu. După ce s-a primit undă verde de la șarpele cu ochelari, în 1992, Pantea a fost, atenție, reactivat în SRI. Deci el activase în “structuri” și înainte de 1989. Adică cel puțin colaborase cu Securitatea. Pantea a fost implementat în structura Grupului Special al SRI condus de gen. Victor Marcu. Cu 10.000 de dolari alocați de SRI, Pantea a demarat afacerea instituției de presă – o agenție de știri.

Pantea s-a descurcat atât de bine încât a intrat în atenția colegilor de la Cluj care nu fuseseră informați despre agenția înființată de directorul SRI. Agenția realizată cu sprijinul lui Măgureanu și coordonată de Pantea avea “activitate ocultă” și “colaterală știrilor”. Pantea a scos de la Caritas bani pentru operațiune. Mai mult, el susține ca ar fi putut “controla”, ba chiar opri Caritas-ul, dar nu a făcut-o! Pe plan local, Pantea alias Opreanu, colabora cu colonelul rezervist Ion Pop – fost șef de secție la SRI Cluj între anii 1991-1994, an în care s-a pensionat. Înainte de 1989, Pop a lucrat ca șef serviciu contraspionaj pe relația Ungaria în cadrul UM 110 București, pe la conducerea căreia a trecut și gen. Lupu (fost prim-adjunct al lui Virgil Măgureanu și ulterior al lui Costin Georgescu, fiind destituit de către actualul șef demisioanr al SRI, Radu Timofte). Agenția de știri SRI și-a înzecit fondurile fixe în foarte scurt timp, Pantea urmând să lanseze etapa națională. Col. Pop, omul de legatură de la SRI-ul local, i-a solicitat activitate informativă, solicitare care încălca “deplina conspirativitate” promisă anterior de Măgureanu. Între timp Pantea se căsătorește, dar soția acestuia habar nu are cu ce se ocupă Pantea în realitate. În perioada Caritas – toamna lui 1993 – “afacerea” înflorește teribil. Pantea câștigă o avere din Caritas. Cumpără o tipografie și agenția sa, Milenium III este coeditor la un cotidian din Cluj (Mesagerul Transilvan, n.r.). Apoi începe declinul. Caritas-ul se prăbușește. Pantea se înglobează în datorii. Banii de la București nu mai vin. Generalul Marcu și generalul Popescu, șeful Diviziunii Logisticii și înzestrare – îi dau un șut în fund lui Pantea, refuzându-i alocarea de noi fonduri. Apoi la comanda SRI Cluj vine colonelul Cornel Caraba. Pantea a acceptat continuarea “colaborării informative”. Agenția lui Pantea a început apoi să împrumute bani de la cămătari din lumea interlopă și de la bănci, garantând cu mijloacele fixe. Pantea afirma că avea în plan comenzi la Dacia Felix care însă nu au mai fost realizate pentru ca nu a mai putut mitui pe nimeni. În vara lui 1994 ex-șeful SRI Cluj, col. Cornel Caraba, a preluat de la ofițerul acoperit Dan Pantea mijloacele fixe luate în folosință de acesta în 1992 . Pantea afirmă că acestea erau înregistrate legal pe firma sa. De asemenea, Pantea amintește de o rețea MLM – Multi Level marketing – care era coordonată în România de serviciile secrete maghiare. Apoi, în 1995, Pantea depune armele și îi remite lui Măgureanu un raport detailat, fragmente din acesta putând fi citite mai departe.

Ideea

Odiseea lui Pantea a început în martie 1990, imediat după înființarea Serviciului Român de Informații – SRI. “Ne cunoaștem (n.red.-este vorba de Virgil Măgureanu, căruia îi este adresat raportul lui Pantea alias Opreanu) prin intermediul domnului Grigore Zanc, la primul miting oficial al FSN-ului. Împreună cu dl. Grigore Zanc înmânez un scurt text (2-3 pagini) dactilografiat, ce conținea proiectul unei agenții de presă care să fie acoperire pentru diferite activități ale SRI-ului atunci constituit. Ați apreciat ideea și ați reținut textul pentru un studiu mai atent, afirmând că nu este încă momentul pentru așa ceva datorită structurii fragede a SRI. Până în iunie 1992, ne întâlnim de mai multe ori la Prefectura Cluj. Reiau o dată în primăvara lui ’92, subiectul agenției și pe fugă, mă încurajați să dezvolt în scris tema din 1990. Înmânez lt. col. Virgil Roatiș, atunci adjunct șef de secție la Cluj și pe care-l știam din copilărie deoarece a fost coleg și prieten cu tatăl meu, colonel inginer la MApN, proiectul în noua formă. Solicităm sprijin material (3 milioane lei) și evidențiem că va fi nevoie de un termen lung (10-15 ani) pentru a obține primele roade. Esența proiectului constă în crearea unei structuri de agenție de presă autorentabilă (deci, nebugetară) care să permită întreținerea unei rețele (sau mai multe) de agenți ai SRI în exteriorul României, în special în Europa de Est”. Apoi, în iunie 1992, prin lt. col. Roatiș, Pantea are o întâlnire cu Măgureanu, care aprobă proiectul și îl desemnează pe col. Victor Marcu să se ocupe de dotarea financiară. “Omul de legătură îmi este repartizat în persoana col. Ioan Pop, atunci șef de secție la Cluj. Demisionez din postul de consilier al prefectului și încep o politică sistematică de a mă distanța de apropiații FDSN, chiar amici. Încep activitatea în apartamentul proprietate personală”.

Reactivarea

“Toamna 1992, Cluj: Numai la insistențele lt.col. Roatiș, cu care întrerupsesem legătura de la începutul lunii septembrie, sunt de acord să fac cerere de reactivare ca ofițer în cadrul SRI. Primesc gradul de locotenent major, “numele” Sorin Opreanu, un ordin de misiune fictiv, dar pentru care semnez. Sunt încadrat în Grupa specială sub comanda col. V. Marcu.

Sfârșitul lui 1992, Cluj și județele din Transilvania: reușesc să lansez agenția, încheind primele contracte de știri cu clienții. Ajung la limita rentabilității cu structura de circa 8-10 angajați. Obțin sediu în plin centrul Clujului (B-dul Eroilor nr.2). Închei primele contracte din afara presei și încep să-mi îmbunătățesc dotarea. Ianuarie 1993: la invitația Fundației SOROS particip la un simpozion la București. Mă întâlnesc cu gen. Victor Marcu în padurea Băneasa (m-a luat cu mașina din centru). Raportez realizările și greutățile. Primăvara și vara lui 1993, Cluj și diverse localități din România: încep să încheg primele relații cu publicații (aproape în totalitate cotidiene) din București și din alte orașe din țară (Iași, Timișoara, Brașov, Satu Mare etc.) obținând primele abonamente sau colaborări în diverse forme. Un punct aparte a fost relația pe care am avut-o cu CARITAS, pe care aș fi putut la un moment dat să-l controlez (inclusiv să-l opresc). CARITAS-ul mi-a adus ceva bani în firmă, puțini în buzunarul propriu (am avut depuși doar 100.000 de lei) și enormă bătaie de cap”.

Vârf de sarcină

“Ma căsătoresc în data de 13 aprilie fără ca soția mea să știe cu ce mă ocupam de fapt. Fondurile fixe îmi crescuseră de peste zece ori și aveam și importante disponibilități în bancă. Puteam trece la “etapa națională” mai repede decât preconizasem. Solicit încă o dată sprijin informativ, managerial și informațional, legături etc. Primesc promisiuni palide. Informez asupra Caritas-ului circa două ore, inclusiv cu scenarii oculte (din păcate începusem să văd atunci, în multe lucruri, mâna serviciilor secrete) și se notează totul cu răbdare. Toamna lui 1993, Cluj: profit de conjunctura Caritas și câștig peste 30 de milioane lei disponibilități în bancă, pentru firmă. Cu acești bani puteam face atunci, spre exemplu, un restaurant sau magazin ultramodern în Cluj. După o asociere eșuată cu doi parteneri, câștig experiență în organizarea și conducerea unei tipografii și un spațiu excelent pentru o activitate productivă. Găsesc o linie tipografica relativ completă de vânzare, la 50 de milioane lei și cer col. Pop acordul pentru a o cumpăra.

Îl primesc și evidențiez că nu am toți banii și că voi avea nevoie de la instituție de un împrumut fără dobândă pe maximum șase luni. Circa două-trei săptămâni pregătesc formalitățile de achizțtionare a utilajelor, dar nu perfectez nimic. Participam la co-editarea unui nou cotidian la Cluj care va ajunge, în scurt timp, la cel mai mare tiraj din județ”.

Refuzul

“Octombrie-noiembrie 1993, Cluj: cade Caritas-ul și afacerile mele în acest sens se opresc și ele. Restructurez parțial activitatea și solicit cei 20-25 de milioane lei împrumut de la SRI, fără dobândă, pentru circa 6 luni, pentru a putea cumpăra utilajele tipografice și a mă lansa pe piață. După circa trei săptămâni, col. Pop îmi spune că a obținut aprobarea de principiu pentru bani, dar că aceștia vor sosi mai târziu. De comun acord, ajungem la varianta de a împrumuta de la un particular, până la sosirea banilor de la București. Cum col. Pop nu mă poate ajuta, deși încearcă, reușesc să împrumut primele 15.000 mărci dintr-o serie de sume pentru a căror restituire voi trece printr-un adevărat calvar. Garantez cu utilajele pe care le cumpăr și le pun în funcțiune. Dobânda acestui împrumut, 10% pe lună, va fi cea mai mică dintre toate împrumuturile următoare. Încă mă bucur de încredere și prestigiu în oraș. Decembrie 1993: la scandența împrumutului, creditorii îmi vin pe cap. Banii de la București nu sosesc. Împrumut alți bani și restitui împrumutul, garantând tot cu utilajele. Decid împreună cu col. Pop să ne deplasăm la București pentru a prezenta situația și a urgenta banii. În preajma Crăciunului mă primește gen. Marcu, care-mi spune că nu știe nimic despre bani, dar promite să rezolve problema. Mă duce la gen. Popescu – șeful Diviziunii Logisticii și înzestrare – unde era și col. Pop. Generalul Popescu, de față cu gen. Marcu și col. Pop, îmi spune că nu există nici o posibilitate de a primi banii pentru “firma dumneavoastră” (Agenția de presă Milenium III, n.r.) de la SRI. Mă sfătuiește să iau un împrumut de la o bancă. Sunt aproape năucit și nu am putere să insist și să prezint argumentele, să arăt ca nu am alte posibilități și că nu intram în împrumut dacă banii nu mi-ar fi fost promiși. După întrevedere, gen. Marcu îmi spune că am venit târziu, că bugetul e consumat și că după Anul Nou să revin ca să rezolv problema”.

Declinul

“A urmat un Revelion de coșmar și pentru prima dată am întârziat plata salariilor angajaților (vreo 35 de persoane). Ianuarie 1994, Cluj-București; Generalul Marcu mă primește în primele zile ale lunii și îmi spune că nu există nici o posibilitate de a-mi da bani deoarece nu are forme legale (nici sume în mandat). Mă sfătuiește să mă descurc pe cont propriu, el urmând să încerce să mă ajute prin asocierea cu un cunoscut al său. Hotărăsc să continui în noile condiții și pun la bătaie inclusiv apartamentul pentru a lua alte împrumuturi în valută de la particulari. Iau și un împrumut de la bancă, de 25 de milioane lei. Găsesc câteva comenzi de circa 30 de milioane de lei pe care le execut și reușesc să încep o redresare a firmei. (Pe plan personal am trecut printr-o criză financiară totală: în primele zile ale lunii nu am avut ce mânca împreună cu soția și un prieten). De notat că mi-a fost fatală inflația – de sută la sută – care a fost scăpată de sub control chiar în decembrie 1993 și dobânzile mari pe care le-am plătit la bancă. O informație corectă în acest sens mi-ar fi fost de mare ajutor!”.

Adio, mită!

“Februarie 1994, Cluj-București: a fost ultima lună de speranță. Cu comenzi în execuție prind, pe puțini bani, un Congres de afaceri în Israel. Sacrific ceva bani și plec la Ierusalim 10 zile cu iluzia de a găsi afaceri cu străinii. Înainte de plecare, solicit gen. Marcu îndrumări despre ce pot face în Israel. Nu primesc nimic, nici măcar banii de drum (mi se spune că col. Pop poate rezolva problema) și sunt tratat în fugă. Primăvara 1994: proscris în țara a cărui ofițer de informații eram. La întoarcerea din Israel nu reușesc să mai obțin comenzi semnificative, nu mai am forța financiară să intru pe piață (asta și pe fondul circulației zvonurilor despre dificultățile pe care le aveam). Intru în concurență pentru obținerea de comenzi la Dacia Felix, dar relațiile mele nu sunt suficiente și nu mai am bani să mituiesc pe nimeni. Noua conducere a secției Cluj (la SRI Cluj venise gen. Caraba n.r.) refuză orice ajutor în acest sens. Începe o decădere și un declin al firmelor asemănător cu cel în care s-a găsit URSS după ce Gorbaciov deschisese prea mult cutia libertăților de exprimare. Ajung în situația de a nu mai putea face nimic, dar fără să îmi dau seama de acest fapt. Îl cunosc pe col. Caraba, noul șef al secției Cluj. Intru direct în subiect explicându-i cine sunt, ce trebuia să fac inițial și ce s-a întâmplat. Îmi manifest inclusiv dezaprobarea și neîncrederea față de unele aspecte ale activității SRI. Probabil că acest ultim fapt l-a speriat. Singurul “text” pe care îl știa era solicitarea de a-mi crește “aportul informativ” cu chestiuni de genul: “senatorul UDRM Szocs Geza vrea să demonstreze că ruinele din pivnița lui sunt maghiare și nu dacice. Ce putem face să demonstrăm în presă că sunt dacice?” sau lămurirea problemelor CARITAS-ului, pentru care i s-a cerut raport etc. Îmi spune verde în față că nu mă crede că trebuia sa dezvolt o structură informativă în afara țării (SRI nu are astfel de atribuții) și că gen. Marcu i-a ordonat, nemulțumit de mine și de activitatea mea, să mă trateze ca pe oricare coleg ce lucrează acoperit, pentru obiective imediate. Evident, refuz asemenea aberații și îi solicit să se documenteze, dar nu îi refuz colaborarea informativă, după posibilitățile mele din ce în ce mai reduse (după cum nu îl refuzasem nici pe col. Pop).

Pe măsură ce trecea timpul, deși ne-am întâlnit în fiecare lună cu Caraba n.r.), ca să-mi dea solda (și de fiecare dată îmi amintea că nu o merit) și i-am explicat dificultățile fiecărei perioade, divergențele se adânceau, iar eu parcă aveam în față o placă veche de patefon, cântată la un mecanism carierist. Precizez că nu mă interesează nici una dintre afirmațiile lui cu privire la activitatea mea și nu consider deloc pertinentă nici o apreciere pe care ar face-o în ceea ce mă privește. Este subordonatul dumneavoastră și n-aveți decât să-l credeți sau nu pe cuvânt pe cel care, pentru a-mi tăia orice remarcă ce nu-i convenea, îmi spunea că la Cluj numai el decide, că el este pe plan local “director al SRI”. (Eventual, poate îl întrebați pe “domnul director” și dacă știe de o rețea MLM coordonată în România de la centrul maghiar de spionaj de la Lakitelek).”

Lichidarea

“încerc insistent să dau prin telefon de gen. Marcu, dar nu mai reușesc acest lucru absolut deloc (deși în 1993 vorbisem de câteva ori astfel) și cred că mă mai întâlnesc cu el o dată sau de două ori pentru a-l informa că încep să lichidez tot. Încep lichidarea firmei, ascunzându-mă în același timp de creditorii care erau din lumea interlopă. (Nota bene: col. Caraba mă ajuta din nou: îmi ia mijloacele fixe cu care începusem firma, motivând că i s-a ordonat acțiunea de către gen. Marcu). Mijloacele fixe erau înregistrate pe firmă în mod legal – așa cum se convenise – și nu pot dovedi dispariția lor decât cu procesul verbal semnat de șeful secției Cluj.”

SRI își uită oamenii

“Oricum, cel puțin trei luni au zăcut în secție fără a fi utilizate deși mi s-a spus că era nevoie de ele. Îmi vine greu să explic prietenilor cum s-a produs căderea atât de bruscă – după părerea lor – a unei firme prospere și cu o ascensiune atât de explozivă. Îmi vând apartamentul. Pierd examenul de doctorat. Îmi trimit soția la Constanța, la sora ei, pentru a fi la adăpost de intimidări. Pierde anul școlar. Este nevoită să facă întrerupere de sarcină. Până toamna târziu nu va înțelege că ne-am despărțit temporar doar pentru a nu-i face rău și este gata să divorțeze. Încep să circul între București și Cluj pentru a vinde ce se poate. Firma rămâne în aer și sub controlul Gărzii Financiare pe care îl stopez altfel decât cu ajutorul celor abilitați să mă ajute din interiorul SRI. Mă înregistrez cu datorii la stat de circa 20 de milioane (până în noiembrie 1992 nu am avut un leu datorie la nimeni). Foștii angajați se comportă în majoritate ca pe un vapor aflat în scufundare (câțiva mă urăsc și acum ca pe un ticălos ordinar) dar nu am ce să le reproșez – nu e vina lor că au căzut ca musca în lapte într-un război ce nu le aparținea și care s-a dovedit a fi prea mare pentru ei. Și acum se întreabă ce s-a întâmplat și cred că nu știu adevărul”.

Tunul cel mare

După raport, timp de cinci ani, tăcere. Pantea a continuat în liniște activitatea din zona media, devenind pe baza relațiilor sale din SRI și în calitate de fost ofițer SRI, un apropiat al puterii PSD. Între timp, Pantea a fost și patron la o firmă de programe de calculatoare care își avea sediul chiar în sediul Ministerului Transporturilor. Iar “Transporturile” erau la vremea respectivă sub cârma actualui “întâi marinar”, Traian Băsescu. Apoi, în 2002, a dat marele tun: aproape 20 de miliarde de lei vechi. Afacerea a fost cercetată de către procurorii de la Direcția de Investigare a Acțiunilor de Criminalitate Organizată Cluj, aceștia reușind să blocheze doar opt din cele 20 de miliarde de lei vechi. În perioada anilor 2001 și 2002, Societatea Națională a Căilor Ferate Române a virat în contul firmei de publicitate Publiferomi SRL suma de 11 miliarde de lei. Societatea de publicitate era patronată de către Dan Pantea. În același cont, în afara de SNCFR, care conducea detașat în topul firmelor cu datorii la bugetul de stat, au mai virat bani și Societatea Națională Petrom – 3,9 miliarde de lei și Societatea Națională Tutunul Românesc – 3,6 miliarde de lei. Anchetatorii spun că în total au fost virați în contul Publiferom suma de 20 de miliarde de lei și că, în afară de cele trei societăți cu capital de stat, au mai fost obținute contracte de publicitate și de la alte firme. Imediat după ce s-a văzut cu conturile pline de bani, Dan Pantea a creat alte două SRL, Comasig și Publiferom Advertising, unde ca acționari figurează tatăl lui Pantea, colonelul MApN Dan Pantea și Virgil Roatiș. În afara celor două societăți, Dan Pantea a virat 12 miliarde de lei și în contul unui off-shore din Cipru, Neo Progres. Apoi, l-a împuternicit pe finul lui, colonelul SIE Virgil Roatiș să scoată banii de la o bancă din Cluj-Napoca. Rând pe rând, în tranșe mai mici de 10.000 de euro pentru a nu fi depistați, ofițerul a scos întreaga sumă de bani. Apoi, Pantea – care are dublă cetățenie română și canadianaă – a dispărut în Canada, blocând investigațiile. Marele mister este faptul că societăți de stat cu datorii imense la bugetul de stat (SNCFR sau Tutunul Românesc ori Petrom) au alocat asemenea sume enorme publicității și, mai ales că au ales o societate de publicitate despre ale carei performanțe nimeni nu a auzit mai nimic. Misterul se elucidează însă dacă ne corelăm la trecutul Securitate – SRI – Putere al lui Pantea. Or, în aceste condiții, nu este exclus ca Pantea să fi fost o simplă mașină de spălat banii PSD și SRI pentru SIE!

Pantea alias Opreanu

Dan Pantea este un personaj extrem de interesant. El a intrat în media clujeană în 1987. Atunci, ziaristului clujean Alin Fumurescu i s-a propus intrarea în partid pentru obținerea funcției de redactor-șef al revistei “Napoca Universitară”. Fumurescu a refuzat, iar “Napoca Universitară” s-a pricopsit cu anonimul, dar membrul de partid și activistul UASCR, Dan Pantea ca redactor șef. Apoi, a fost consilierul parlamentarului PSD de Cluj, Grigore Zanc, în prezent membru în cadrul Consiliului Național al Audiovizualului. Ba chiar a fost și prim-consilier al prefectului Grigore Zanc, dar și șef al Organizației de Tineret FSN-Cluj. A fost chiar și translator la sedințe ale pastorilor neo-protestanți la Casa Tineretului din Cluj, în această ipostază aflându-se probabil în “misiune informativ”. În 1992, Pantea a fost reactivat în SRI. De unde tragem concluzia că înainte fusese ofițer de informații. Adică al Securității. A urmat până în 1994 odiseea Agenției de știri a SRI, care a debutat cu Pantea ca inițiator al unui proiect care încalcă din start regulile elementare, legale și morale, care stau la baza activităților unui serviciu secret de informații. Dan Pantea a colaborat o perioadă cu ziarul AZI și a “amețit” de cap o serie de ziariști din București cu planurile sale de afaceri și profituri imediate. Aparițiile lui meteoritice făceau, însă, parte din acțiunile tipice de racolare a informațiilor ce țineau îndeosebi de persoanele cu care intra în contact. Acestea au fost parte din “colaborarea informativă” acceptată de Pantea alias Sorin Opreanu după venirea la putere la SRI Cluj a colonelului Caraba. După aventura SRI, este puțin probabil ca Pantea să fi părăsit structurile informative. Este însă sigur faptul că ziaristul-ofițer s-a mutat la București, unde și-a deschis mai multe firme. Asta în condițiile în care era înglobat în datorii de pe vremea Agenției de știri SRI. Una din firme, “Publiferom LTD”, firma offshore înregistrată în Cipru, a editat ziarul “Jurnalul feroviar”, plătită din banii Ministerului Transportului. Indiferent de partidul aflat la putere, Pantea a știut să-și facă prieteni în mediile influente.

Tatăl lui Pantea este colonel rezervist MApN și a lucrat ca șef al cazarmării din Garnizoana Florești-Cluj. Pantea are un fiu, al cărui naș este chiar col. Virgil Roatiș, fost adjunct șef de secție SRI la Cluj. Cumnatul lui Pantea este un important om de afaceri într-o firmă de transport naval româno-canadiană, a fost implicat în privatizarea flotei românești și, actualmente, se află în Canada. În 2002 Pantea a dat marele tun, de 20 de miliarde de lei vechi. În prezent Pantea se află stabilit în Canada, Vancouver. Acolo conduce un post de televiziune al comunității românești din Canada, numit “Eastern European Television”. Pantea i-a luat un interviu președintelui Traian Băsescu, cu ocazia vizitei acestuia la Washington. Asta în conditțile în care Pantea era cercetat în Romania pentru spălare de bani! Acest lucru este fie dovada vie a faptului că serviciile române habar nu au cine intră în contact cu președintele țării, fie că Pantea este, încă, ofițer acoperit de informații. Iar potrivit datelor pe care le deținem, el ar fi migrat de la SRI la SIE.

Grigore Zanc ne-a declarat ca îl stie pe Pantea de pe vremea în care au deschis împreuna, la Cluj, ziarul Azi. Zanc își aminteste că Pantea era foarte activ, având colaborari cu ziariști și ziare locale prin intermediul agenției sale de știri “Mileniul III”. Fostul senator ne-a confirmat și informația potrivit căreia i-a aranjat lui Pantea o întâlnire cu șeful SRI Virgil Măgureanu, însă, susține Zanc, nu știe nimic despre rezultatul discuției.

Caraba și Cristalul

Col. (r) Cornel Caraba a lucrat, înainte de 1989, în Direcția de Informații Externe pe relația Germania. El rămâne cel mai controversat personaj din SRI Cluj și șef al acestei instituții în perioada 1994-1998. Caraba a fost implicat în planul secret “Cristal 1996”, care viza elaborarea unei strategii de supraviețuire și menținere a influenței fostei securități în cazul căderii regimului Iliescu. În perioada sa de supremație în SRI-ul clujean, examenele erau o mascaradă, motiv pentru care au ajuns în structură, la Serviciul financiar al instituției, de exemplu, până și chelnerițe. Col. Caraba a fost destituit în ’98 în urma materialelor de presă, dar a fost păstrat o perioadă ca ”floare rară” în cadrul Secției de analize-sinteze de la SRI București.

MIHAI PETEAN