China – gigantul însetat de petrol

În prezent, China importă aproape jumătate din petrolul folosit, în principal din regiunea instabilă a Orientului Mijlociu. Cu un consum în creştere şi o producţie internă care nu poate satisface nevoile sale de dezvoltare, Beijingul consideră Asia Centrală o sursă vitală de energie. Până în 2010, China va importa 120 de milioane de tone de petrol pe an, dublu faţă de cantitatea cumpărată  în 2002.

La începutul lunii iunie, preşedintele chinez Hu Jintao a vizitat Kazakhstanul, în cadrul unui turneu întreprins în Rusia şi în mai multe ţări din Asia Centrală. Discuţiile cu preşedintele Nursultan Nazarbaiev s-au concentrat asupra proiectelor de cooperare energetică. În urma tratativelor purtate, firma China National Petroleum a cumpărat 25 la sută din acţiunile companiei de stat Aktobenumaygaz. De asemenea, cei doi lideri şi-au dat acordul pentru construirea conductei de petrol pe ruta Atasu-Alashankou şi a conductei de gaz spre Turkmenistan, via Kazakhstan. La încheierea vizitei, preşedintele Nazarbayev a declarat că “participarea companiilor chineze la dezvoltarea viitoare a ţinutului caspic este doar o problemă de timp.”
Intenţia Beijingului de a deveni un factor important de putere în Bazinul Caspic a fost dovedită şi de semnarea de către compania petrolieră Shengli din China a unui contract de 80 de milioane de dolari cu compania petrolieră de stat SOCAR din Azerbaidjan. Documentul prevede exploatarea unui teren la sud de Baku, despre care se estimează că are rezerve de 7 milioane de tone de petrol. 

Ofensivă economică

Observatorii politici subliniază graba cu care Beijingul îşi promovează interesele economice şi de securitate naţională în Asia Centrală. Liderii chinezi consideră că regiunea va avea un rol cheie în menţinerea ritmului de creştere economică a ţării.
De altfel, China este extrem de îngrijorată de extinderea accelerată a prezenţei strategice a Statelor Unite în Asia Centrală, în ultimii doi ani. Pentru statul chinez, orice pericol potenţial privind aprovizionarea cu energie reprezintă o ameninţare pentru dezvoltarea internă. Beijingul nu deţine rezerve strategice de petrol, astfel că construirea conductei din Kazakhstan a devenit o problemă de securitate naţională. Chinezii au nevoie de o rută sigură de petrol, iar Asia Centrală este o alternativă excelentă, în condiţiile instabilităţii crescânde din Orientul Mijlociu.
Pentru statele din Bazinul Caspic, implicarea sporită a Chinei în regiune este binevenită. După eliminarea lui Saddam Hussein din Irak, perspectiva exporturilor de energie din Bazinul Caspic, în special prin conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, a devenit incertă. Oficialii americani au lăsat să se înţeleagă că reluarea exporturilor de petrol irakian va face inutilă cererea occidentală de combustibil din regiunea caspică. În aceste condiţii, ţările din Asia Centrală, în special Kazakhstanul, văd în China o alternativă profitabilă pentru exportul de hidrocarburi.

Cameleonul Nazarbaiev

În plus, în ultimele luni, oficialii din Asia Centrală s-au arătat tot mai iritaţi de criticile americane, în special de cele referitoare la viaţa politică şi drepturile omului. Ca urmare, îngrijoraţi de creşterea prezenţei strategice şi economice a Statelor Unite în Bazinul Caspic, liderii din zona caspică încearcă acum să micşoreze influenţa regională a Washington-ului. Spre exemplu, după ce a cochetat o vreme cu administraţia Bush, preşedintele Kazakhstanului, Nursultan Nazarbaiev, recunoscut pentru tendinţele sale autoritare, a “virat” spre Rusia, cu care a semnat luna trecută un pact bilateral  privind împărţirea Mării Caspice. Nazarbaiev se pregăteşte să încheie un contract pe o perioadă de 15 ani cu Moscova, prin care Kazakhstanul se angajează să exporte anual cel puţin 15 milioane de tone de petrol către Rusia.

Marele prieten chinez

Prin angrenarea suplimentară a Chinei în regiune, liderii din Asia Centrală încearcă să obţină un atu în plus în relaţia cu Washingtonul şi să folosească competiţia intensă dintre marile puteri pentru a-şi mări beneficiile strategice şi economice. China, care doreşte să contracareze rolul Statelor Unite în regiune, este deja cel mai mare partener comercial pentru multe din ţările central-asiatice.
De asemenea, cooperarea tot mai strânsă dintre China şi statele din Asia Centrală  oferă avantaje pentru toată lumea, într-o zonă în care, în ultimii ani, s-a înregistrat o creştere dramatică a fenomenului islamismului militant. La sfârşitul lunii mai, în cadrul summit-ului Shanghai Cooperation Organization, desfăşurat la Moscova, s-a stabilit înfiinţarea unui centru antiterorist, în Kirghistan. Principalele direcţii de acţiune ale centrului vor fi combaterea activităţilor islamice radicale din Asia Centrală şi controlarea mişcării separatiste musulmane din regiunea Uigur a Chinei de Est.
Experţii americani consideră însă că liderii chinezi se folosesc de “ameninţarea teroristă” pentru a combate ceea ce reprezintă de fapt o opoziţie politică faţă de Beijing. Ei susţin că activitatea militanţilor islamici din Asia Centrală reprezintă mai degrabă un simptom al lipsei de democraţie din regiune, decât o sursă de instabilitate. Statele Unite au declarat că singura soluţie pentru promovarea stabilităţii şi prosperităţii în regiune pretinde din partea guvernelor din Asia Centrală liberalizarea sistemelor lor politice şi economice.
Acest lucru nu are însă şanse să se realizeze foarte curând. Motivul este unul foarte simplu. China, noul “patron” din Asia Centrală, nu are antecedente foarte bune când vine vorba de promovarea regimurilor liberale.

Rezervele totale de petrol din regiunea Mării Caspice sunt estimate la peste 200 de miliarde de barili. Cantitatea depăşeşte rezervele combinate ale Europei Occdientale şi ale Statelor Unite, de 110 miliarde de barili. Marea Caspică se află pe locul 2 în lume în privinţa rezervelor, după Orientul Mijlociu (700 de miliarde de barili). Producţia totală, de 1 milion de barili/zi în prezent, va atinge 3,4 milioane barili/zi până în anul 2010, în cazul în care hidrocarburile vor putea fi transportate pe pieţele mondiale.