Uncategorized

Incursiune în Breasla măcelarilor

În peisajul Evului Mediu prezența breslelor meșteșugărești era o confirmare a bunăstării și a puterii economice a oricărei comunității. Desigur, numărul acestora variază în timp. La fel și statutul lor. Faptul că există în Cetatea Medievală din Târgu Mureș turnuri care poartă până astăzi denumirea breslelor care le-au ridicat atestă influența pe care o aveau la vremea respectivă. Dar nu numai, pentru că unele dintre ele și-au păstrat indentitatea, ca și comunitate profesională, până în zilele noastre.

Cu siguranță, orice târgumureșean a auzit de Petry, lanțul de magazine de comercializare a cărnii și a produselor din carne. Cu toții am intrat cel puțin o dată la “Petry’s”. Însă mai puțini cunosc faptul că Petry este continuatorul unei meserii, al unui meșteșug vechi de câteva secole. Transmisă din tată-n fiu, meseria de măcelar a parcurs câteva sute de ani. Breasla Măcelarilor din această așezare este atestată documentar pentru prima dată în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, deși exista, cu siguranță, de mai multă vreme, doar că, probabil, în formă neorganizată. La începutul secolului al XVII-lea, când, din inițiativa judelui Borsos Tamas, breslele meșteșugărești au sprijinit constuirea cetății, măcelarii se numărau printre cele mai puternice bresle. Altfel nu ar fi constuit Turnul care și astăzi le poartă numele. După cum am mai precizat, statutul breslelor era diferit: doar cele înstrărite își puteau permite ridicarea, iar apoi întreținerea turnurilor de apărare a cetății, celorlalte rămânându-le porțiuni din zidul înconjurător. Bastionul Măcelarilor a fost construit, așadar, în aceeași perioadă cu cel al blănarilor și lăcătușilor, între 1640 și 1653, într-o perioadă fastă pentru oraș, căruia Gabriel Bethlem, principele Transilvaniei, i-a acordat în 1616 privilegiul de “oraș liber regesc”. În vremu-rile acelea, existau în oraș nouă bresle puternice, printre care tăbăcarii, cizmarii, croitorii, dogarii, blănarii, lăcătușii și, evident, măcelarii. Chiar dacă cea mai bogată documentație păstrată de atunci face referire la breasla cizmarilor și, respectiv, a croitorilor, măcelarii au reușit cel mai bine să-și păstreze peste timp conștiința aparte-nenței la un grup. Drept pentru care, în momentul de față, familia Petry a demarat procesul pentru relegitimare a breslei măcelarilor, desființată, ca for-mă de organizare, în 1947.

Reguli stricte

Dacă ne întoarcem în urmă cu câteva zeci de ani, în Târgu Mureș prezența breseli măcelarilor era mult mai evidentă decât în prezent. Căci, în afară de clădirea unde funcționează cinemato-graful Tineretului și unde până nu demult era sediul sucursalei Mureș a Petrom, breasla nu mai are în patrimoniu nici un edificiu. Deși, în orașul de odinioară exista un Pasaj al Măcelarilor, situat între clădirea mai sus amintită și Teatrul Național, pasaj care cuprindea și o hală a cărnii, unde meșterii măce-lari își expuneau produsele spre vânzare. Numărul locurilor din hală era fix fiind ocupat de măcelari pe principiul unei ierarhii interne, de breaslă: numai când murea un meșter măcelar, altul mai tânăr avea dreptul – și, într-un anumit fel, privilegiul – de a-și vinde marfa în hală. În Pasajul Măcelarilor membrii breslei au construit câteva case destinate văduvelor măcelarilor, dar care, odată cu construirea Teatrului Na-țional, au dispărut, ca de altfel și Restaurantul Harghita, aflat tot în patrimoniul măcelarilor. A rămas în picioare clădirea de deasupra cinematografului, unde pe vremuri funcționa un club al măcelarilor și unde aceștia își aveau birourile și câteva obiecte, parte în proprietatea familiei Petry, parte în patrimoniul Muzeului de Istorie din oraș. Câteva dintre acestea sunt o cană, o lădiță, în care breasla își păstra documentele, actele oficiale, ștampila și drapelul, o tăbliță de lemn care se folosea pentru anunțarea ședințelor. Puține obiecte care să ne amintească de o vreme și de o lume aparte. În schimb, ceea ce a rămas la fel, ceea ce s-a păstrat nealterat de trecerea anilor, este spiritul de meșteșugar, sentimentul aparteneței la o anumită comunitate și determi-narea de a continua sau, poate, a reînvia o tradiție seculară. Asta a făcut fa-milia Petry când, la doar câteva luni după Revoluție, a pus bazele “Noului gust al tradiției”, prin constituirea societății Primacom, rod al unei culturi și al unui meșteșug transmis din tată-n fiu.

Diana SÄ‚CÄ‚REA

Fragmente selectate din Statutul Breslei Măcelarilor – secolul al XIX -lea

Branșa măcelarilor din Târgu Mureș funcționa după un statut bine definit. Membrii acestei branșe, care trebuiau să aibă domiciliul fie în Târgu Mureș, fie în satele din jurul orașului, aveau o serie de facilități. Pentru a ajunge membru al acestei branșe, se percepea o taxă de 30 de forinți. De asemenea, se primea un carnet de membru, acesta nefiind transmisibil. Interesant este că și femeile puteau să fie membre al acestei branșe, doar că în cadrul ședințelor, punctele de vedere ale acestora nu puteau fi exprimate, decât prin intermediul unui alt membru de sex masculin. Un alt lucru ce merită menționat este faptul că, în cazul decesului măcelarului, care era membru al branșei, văduva acestuia beneficia în continuare de drepturile soțului, însă numai până când aceasta se recăsătorea.

Conform statutului, ședințele se țineau în luna martie a fiecărui an. Structura după care funcționa branșa măcelarilor cuprindea un președinte (care avea și cele mai multe și importante atribuții), un vicepreședinte (ce putea înlocui președintele, în cazul în care acesta absenta din motive bine întemeiate), un notar, un avocat și un casier. ședințele se țineau doar dacă numărul celor prezenți era în proporție de 2/3 din numărul total al membrilor.

Președintele era ales pe o perioadă de trei ani. În cazul în care acesta demisiona, sau în cazul decesului acestuia, nu se mai organizau noi alegeri, prin vot secret. Se desemna un alt membru, până la terminarea mandatului.

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close