Inexorabil!
De dimineata m-a sunat mama ca sa-mi ureze “La Multi Ani” de Ziua Internationala a Copilului, zicandu -mi ca pentru ea, tot copil am ramas…De aici mi-a venit ideea pentru farsa de azi.
Am ales cuvantul inexorabil si am cerut ajutorul unor culti din urbea noastra sa-mi spuna ce inseamna. “Nu va suparati, ati putea sa ma ajutati, am un cuvant, inexorabil, nu stiu ce inseamna, …imediat trebuie sa merg la scoala si n-are cine sa ma ajute…”
La Biblioteca Judeteana Mures, cea care mi-a raspuns nu parea surprinsa de intrebare, dovada ca si altii ii cer ajutorul. “Inexorabil? Ce inseamna? Un moment!” Si se indeparteaza de telefon, se aude fosnet de pagini intoarse, multe, multe, cauta, cauta si revine la telefon: “Notati: adjectiv, care nu poate fi induplecat, neinduplecat, implacabil, din franceza” si pronunta corect varianta in limba franceza. Ii multumesc pentru amabilitate doamnei Cotoara si continui sa caut alte “victime.” La Muzeul Judetean insist degeaba, la Teatrul pentru Copii si Tineret nu este program, deci nu raspunde nimeni…la amiaza, ce ati vrea? Sun la Evidenta Populatiei. Cer interiorul… si-mi raspunde foarte amabila o domnisoara. “Numai o clipa”- imi spune si se duce sa intrebe de la cineva. Se aud rasete, voci si revine cu raspunsul: “implacabil, e sinonim”. Dar era curioasa cine este elevul necajit care se grabeste la scoala. Ii spun ca e o farsa si ca sa-mi raspunda cu aceeasi moneda, nu-mi spune cum se numeste, dar ma asigura ca farsa a fost “super faina”. Ne despartim ca doua prietene, caci celui care se supara, nu-i asa, i se taie nasul!
Urmatorul popas il fac la Centrul de Conservare si Promovare a Culturii Traditionale. Cel care imi raspunde se mira: “Cuum? Ne…?” Ma roaga “stati numai putin” si dureaza cateva minute pana revine. “Imi pare rau, zice, stiti dictionarul e doar pana la litera C, nu kapa, C normal, o fi avand mai multe volume”. Si ii pare rau ca nu ma poate ajuta. Se gandeste pret de o secunda si ma-ntreaba: “Nu aveti Internet? Dati cautare pe google si scrieti cuvantul, ca asa fac si eu cand nu inteleg ceva. Dar aici n-am Internet”- adauga cu parere de rau. Si ofteaza. De ce oftati, il intreb banuind ca se implica prea tare… “Am avut de carat ceva.” Uff! M-am speriat ca e din cauza mea! Apoi ii vine ideea: “Intrebati de la redactie!” Care redactie, il intreb. “La Cuvantul Liber sau” …sau la Ziarul de Mures? il ajut eu. “Da, da, astia trebuie sa stie, o fi vreun cuvant mai nou…” Ne prezentam si domnul Bogatanu imi ureaza o zi buna, asigurandu-ma ca nu s-a suparat, chiar i-a placut farsa mea.
Erika MARGINEAN
