Mirajul şi dezamăgirea portugheză

Portugalia este o ţară care are nevoie de forţă de muncă străină, dar nu are nevoie de străini. Politica guvernului de la Lisabona în ceea ce priveşte imigraţia este destul de controversată: este încurajată migrarea muncitorilor care vin în special din ţările din Est, dar aceştia nu pot obţine decât în condiţii speciale un statut legal în această ţară. Cei care vin aici din disperarea de a-şi găsi un mod de viaţă mai uşor, sunt la discreţia abuzului patronilor care după ce îi folosesc, se debarasează de ei ca de un gunoi. Această relaţie este foarte dură şi de cele mai multe ori cei care ies învingători sunt portughezii. Care ştiu că propriile legi le permit exploatarea străinilor şi nu îi obligă la nimic. Minciuna în care se complac, promisiunile făcute şi chiar înşelarea muncitorilor la bani sunt practici des utilizate de portughezi, fără nici un fel de mustrare de conştiinţă. Românii acceptă acest pact cu diavolul spunându-şi sau sperând mereu că lui nu i se poate întâmpla asta. Este foarte interesantă atitudinea pe care o afişează mulţi dintre români în momentul în care ajung în Portugalia: nici unul nu este dispus să recunoască faptul că a venit aici să muncească. De cele mai multe ori se dau turişti, deşi nimic din aspectul hainelor sau bagajelor nu indică asta. În cele din urmă spun totuşi că nu s-ar da în lături dacă le-ar “pica” şi ceva de lucru. De aici intervine ipocrizia celor care sunt veniţi mai demult: le indică cele mai proaste zone de lucru şi nu se arată deloc dispuşi să le încurajeze iniţiativa. Iar cei care sunt lipsiţi de orice scrupule nu ezită să le ceară naivilor sume de bani pentru
a-i ajuta să-şi găsească ceva de lucru. După care, evident, aceştia nu văd nici banii, nici locul promis. Poate că această înşelătorie nu reprezintă decât un fragment dintr-o lege a junglei, poate că cei care procedează aşa au trecut, la rândul lor, prin această situaţie, din care au învăţat că nu este loc de bunăvoinţă. Şi că este mai bine ca şi alţii să înveţe din propriile greşeli.
Aceasta este o imagine generală, dar sunt şi anumite excepţii. Există în Portugalia şi români care nu doar că sunt deosebiţi de apreciaţi (mai puţin financiar, într-adevăr) dar şi deosebit de respectaţi. Atât la locul de muncă, dar şi în cercurile restrânse de prieteni, amici sau simple cunoştinţe. Cu toate că au fost nevoiţi să muncească şi să dovedească de zece ori mai multă seriozitate decât un portughez pentru a câştiga acest statut, nu sunt foarte fericiţi: sunt invidiaţi şi de multe ori efortul lor este minimalizat. Cu alte cuvinte, portughezii recunosc în sinea lor că sunt oameni de excepţie, dar nu îi acceptă pentru simplul motiv că nu sunt de-ai lor. Trist popor este acela care nu poate accepta şi învăţa din ceea ce îi pot oferi şi alţii.