Informatorii partidului

Au făcut-o din convingere, din oportunism sau pentru bani? Este greu de știut. Știm însă că informările lor, reale sau poate inventate, au provocat multă suferință, au trimis oameni în pușcărie, au destrămat familii. Într-un cuvânt au deturnat destine de la cursul lor firesc.

Pe drept cuvânt se poate afirma că instaurarea comunismului în România s-a bazat și pe delațiunile lor. La fel ca fascismul și varianta sa germană nazismul, comunismul trebuie “pus la zidul” istoriei. Din păcate, România se lasă greu convinsă în a condamna comunismul. Prea mulți dintre cei care se înfruptă astăzi din “cașcavalul puterii” sunt legați într-un fel sau altul de trecutul “roșu”. Condamnarea comunismului în România – lucru pe care alte țări aparținând fostului bloc comunist l-au făcut de mult timp – va avea loc doar la presiunile comunității internaționale.

Ascensiunea la putere a Partidului Comunist din România (PCR) s-a făcut sub stricta “oblăduire” a consilierilor sovietici instalați în țară începând din august 1944. PCR, partid care număra în acel moment mai puțin de 1000 de membri, avea nevoie nu numai de asistență tehnică și materială din partea sovieticilor, dar mai ales de o bază informativă care să-i asigure cunoașterea situației reale din țară, a partidelor din opoziție și a liderilor acestora. În condițiile în care organele Siguranței statului, ale Poliției și Jandarmeriei erau nesigure din punctul de vedere al comuniștilor – epurarea acestora avea să înceapă abia în 1948 – comuniștii lipsiți în acel moment de un organ specializat, și-au creat o bază proprie de culegere de informații. Și aceasta cu atât mai mult cu cât în noiembrie 1946 urmau să aibă loc alegerile, iar partidele istorice aveau încă o bază de putere și influență solidă în teritoriu.

La început a fost cenzura…

Noile organe instalate în teritoriu au început cu cenzura presei și a cărților existente în bibliotecile orășenești, școlare, cu controlul tipografiilor și al librăriilor. La Direcția Regională Mureș, care avea în subordine subcentrul Bistrița și care aparțineau împreună de Centrul Regional de Informare Cluj, a fost numită Ermina Antalffy. Cenzorul Schonberger Paul, subordonat acesteia, îi raporta în aprilie 1946: “Cenzura presei se face ținându-se seama de libertatea presei actualmente în vigoare…Prin convorbiri și conferințe prealabile, cenzorul ia contact cu redactorii ziarelor Szabad Szo și Înfrățirea pentru observațiile necesare relativ la ziarele respective. Ziarul Mureșul, organul liberalilor, și-a încetat apariția. În cursul lunii aprilie a apărut și am cenzurat la tipografia Bolyai cartea lui Kovacs Gyorgy, intitulată Boszorkany. Se cenzurează regulat toate broșurile, imprimatele și afișele, acestea din urmă și din punct de vedere al corectitudinii limbii”. La rândul ei, Ermina Antalffy, după primirea rapoartelor de la cenzorii voluntari din diferite zone mureșene, dar și de la subcentrul Bistrița trimitea în scris, la București, o informare care centraliza toate datele ce-i parveniseră.

“Nimicite prin ardere”

“În urma sarcinii pe care am primit-o de la partid (Partidul Comunist – n.r.), scria un cenzor în iulie 1946, m-am deplasat în plășile Band, Râciu și Teaca, având sarcina de a controla și cerceta toate bibliotecile școlilor, primăriilor, parohiilor și a tuturor instituțiilor publice de prin comune…”. În raportul său, cenzorul îi indica pe cei care dețineau broșuri și cărți interzise, indicând de asemenea titlurile publicațiilor și pe autorii acestora: Wass Albert, Makkai Sandor, Leon Donci, Simion Mehedinți, Ovid Densușianu, …chiar și Papa Pius. Adunate în subsolul Prefecturii Mureș, toate aceste cărți și publicații indezirabile erau distruse periodic de către o comisie mixtă. Iată spre exemplu ce cuprindea procesul-verbal încheiat pe data de 1 octombrie 1946: “Noi, Albu Traian, procuror la Parchetul Tribunalului Mureș, Lote Andrei, delegatul Poliției Mureș, Schonberger Paul, delegatul Ministerului Informațiilor – Regionala Târgu Mureș, asistat de Emil Morariu, șeful Biroului de Armistițiu, am procedat la aplicarea art. 16 din Convenția de Armistițiu și a Legii nr. 364/1945 nimicind prin ardere publicațiile cu caracter fascist și antistatal”. Pe parcursul a 7 pagini, la 361 de poziții, erau desfășurate titlurile cărților și publicațiilor, precum și numele autorilor trecuți la “index”. Mulți dintre ei în mod gratuit, dar care sub o formă sau alta nu cadrau cu principiile noului regim pe cale de a se instala.

“Discretele” omisiuni

În 1946, regele Mihai I – care practic devenise un figurant pe scena românească – semnase Decretul care transforma Ministerul Propagandei în Ministerul Informațiilor. Acest minister a fost încredințat lui Petre Constantinescu-Iași, cunoscut pentru vederile sale de stânga. La art.2 al Înaltului Decret Regal, care cuprindea în total 3 capitole și 22 de articole (un decret semnat de Rege, contrasemnat de Gh. Tătărăscu, ministrul Afacerilor Străine și Petre Constantinescu-Iași, noul ministru al Ministerului Informațiilor), se specifica: “Ministerul Informațiilor are următoarele atribuțiuni: a) dirijează și controlează toate acțiunile de informare prin presă, radio, film, etc., și este organul coordonator al propagandei în străinătate. Această acțiune în străinătate va fi îndeplinită în strânsă legătură cu Ministerul Afacerilor Străine; b) Centralizează orice acțiuni similare, provenite de la alte Departamente menite să fie difuzate…” Dacă acțiunile de cenzură a presei și a publicațiilor pot fi cel puțin deduse din textul destul de ambiguu al Decretului, culegerea de informații nici măcar nu poate fi bănuită a fi în atribuțiunile acestui minister. Și totuși…așa cum veți vedea, culegerea informațiilor de către PCR s-a făcut la început prin acest minister care și-a organizat în teritoriu rețele primare de informatori. A fost evident un abuz cras de care Regele nu avea cunoștință sau poate nici nu dorea să se intereseze prea mult. Avea propriile sale probleme și probabil nu mai avea nevoie de altele în plus.

Ce “turnăm” și cum “turnăm”?

La scurt timp după publicarea Decretului privind transformarea Ministerului Propagandei în Ministerul Informațiilor și organizarea în teritoriu a Direcțiilor Regionale de Informații, au fost difuzate și “Instrucțiunile privind culegerea și trimiterea de material documentar”. Ele erau de fapt un ABC în materie de culegere de informații pentru cei care până atunci nu avuseseră de a face cu acest domeniu. “Transformarea departamentului propagandei într-un Minister al Informațiilor, se arăta în preambulul Instrucțiunilor, aduce pe primul plan necesitatea organizării și documentării, precum și a culegerii de material informativ cu privire la stările de fapt și problemele ce se pun la fața locului în țară”. În cuprinsul ei erau nominalizate și domeniile de interes (economic, social-economic, cultural-artistic) arătându-se și faptul că : “…acțiunile de informare au caracter permanent, Regionalele urmând să trimită material la 1 și 15 ale fiecărei luni în legătură cu problemele arătate înainte și cu orice chestiune din regiune…” “Am onoarea a vă raporta, îi scria Erminei Antalffy pe data de 16 septembrie 1946, informatorul Dumitru Voinea din Toplița, că fostul notar Stan din Gălăuțaș și-a format echipe care fac propagandă manistă… Albu Mihai, este cel mai periculos manist. La Liceul unic am descoperit cuibul maniștilor…Primiți salutul meu prietenesc. Urmează al doilea raport cu noi informații”. Din păcate spațiul alocat nu ne permite să redăm întregul raport – în fond o delațiune ordinară – care pune în evidență nivelul precar de pregătire al celui de mai sus, precum și gândirea sa rudimentară. Un informator din Bistrița, cu pretenții și probabil ceva mai educat, îi scria Erminei Antalffy pe data de 1 iunie 1946: “În ziua de 24 mai a.c., a avut loc la Bistrița, în sala Casa PoPorului, prezentarea comediei Acuzatul de OțNeill…Credem potrivit ca Ministerul Informațiilor să cerceteze conținutul acestei comedii și să ceară interzicerea ei în viitor, deoarece aduce o notă de ironie Tribunalului Poporului, mai ales în momentele actuale când se judecă marile procese ale criminalilor de război…În ziua de 25 mai a avut loc la Bistrița, în aceeași sală o șezătoare literară prezentată de scriitori ardeleni, în majoritatea lor reacționari…voi reveni cu completări”.

Precursorii Securității

Ermina Antalffy, șefa Direcției Regionale raporta și ea direct ministrului Informațiilor: “Cu onoare vă comunicăm confidențial că Prefectul județului Năsăud, dl.dr. Mihail Mihăilaș, exponentul Partidului Social Democrat sabotează în mod intenționat bunul mers politic al Frontului Plugarilor… Cu onoare raportăm confidențial că și dl. dr.Login președintele comisiei județene pentru reformă agrară sabotează voluntar bunul mers al lucrărilor reformei agrare…” Ermina Antalffy nu-și punea problema cât de veridice erau informațiile pe care le primea, nu le verifica, ci doar le prelucra în rapoarte mai ample pe care le trimitea apoi forurilor sale ierahic superioare. Problemele sale erau însă de altă natură. “… Domnule Ministru, îi scria Ermina Antalffy acestuia, îmi iau libertatea de a vă ruga să dispuneți ca la cercetare să nu se trimită raportul meu confidențial prefectului respectiv, precum s-a procedat în rândul trecut cu un raport confidențial al meu care s-a trimis în extenso d-lui Prefect al Jud. Mureș, punându-mă prin aceasta într-o situație foarte penibilă”. La rândul său și ministerul avea nevoie de anumite informații. Directorul Gh. Ivașcu din minister îi scria Erminei Antalffy în vara anului 1946: “…vă rugăm a lua măsuri urgente și cât mai discret posibil, ca ziariștii străini să ne fie semnalați confidențial…se va comunica: numele și prenumele ziaristului, naționalitatea, ziarul sau agenția pe care o reprezintă, obiectul vizitei, persoanele și localitatea vizitată…Toate acestea, accentuăm, cât se poate de discret…”. Ermina Antalffy, o veritabilă coordonatoare a unui incipient serviciu de informații, era soția cunoscutului orientalist mureșean de origine maghiară Antalffy Endre, un om apropiat comuniștilor. Ermina, o anonimă până în 1945 care trăise în umbra marelui om de cultură Antalffy, a dovedit însă că are o deosebită capacitate de organizare a Direcției de care răspundea, că este eficientă în ceea ce face și fapt foarte apreciat, era devotată PCR.

Delegație de informator

Delegațiunea nr.529

Noi, Ermina Antalffy, consilier regional al Ministerului Informațiilor în județul Mureș și Năsăud delegăm prin prezenta, în baza împuternicirilor primite de la Ministerul Informațiilor, pe dl. Puskay Alexandru de a culege și transmite acestei Regionale, informațiuni de pe raza plasei Teaca. Autoritățile sunt rugate a-i da tot concursul, pentru îndeplinirea în cât mai bune condițiuni a prezentei delegațiuni.

Dată la Târgu Mureș, la 4 ianuarie 1947, Ermina Antalffy

Aprecieri despre informatori

“Informatorul Viorica Wechsler din Reghin este cel mai bun informator pe care-l avem în prezent. Ne înștiințează la timp și în mod satisfăcător asupra activităților organizațiilor democratice, opoziționiste, spectacolelor, etc. Propun a i se acorda maxim posibil de remunerație…Totodată vă rog să binevoiți a aproba să mai angajăm 2 informatori”.

(Aprecierea Erminei Antalffy despre activitatea unui informator, apreciere trimisă cu adresa nr. 315/1946 Direcției Regionalelor București)

Precizări privind plata informatorilor

“…spre a putea soluționa indemnizarea corespondenților-informatori, veți înainta un tabel cuprinzând: a) numele și prenumele corespondentului-informator, b) localitatea unde a funcționat, c) suma lunară ce le-a fost atribuită, d) lunile pe care nu au primit indemnizația și suma totală cuvenită, inclusiv luna ianuarie 1947, aceasta în cazul că v-au prestat servicii…”

(Din adresa cu nr.2084/1947 trimisă de Ministerul Informațiilor consilierului regional Ermina Antalffy)

Listă cu informatori

“Către onor, Direcțiunea Regionalelor București

Cu onoare vă înaintez lista și adresele informatorilor Regionalei Târgu Mureș:

Mariana Izsak

– Sovata, Vila Jakllovsky

Violeta Wechsler

– Reghin, str. Stalin, 18

Ludovic Tamas

– Miercurea Nirajului

Ioan Borda

– Teaca, Partidul Comunist

Gheorghe Janossi

– Band, Școala primară

Dr. Grossfeld N.

– Toplița, medic persoană cunoscută

La Toplița Română în locul lui Cosma am numit pe dr.Grossfeld, medic, fiindcă Cosma nu s-a dovedit apt.

Târgu Mureș, 2 iulie 1946

Cu stimă,

Consilier regional

Ermina Antalffy”

Nicolae BALINT