Infumuratele distinctii
O seama de site-uri ne recomanda sa facem de Craciun cadouri prietenoase cu mediul înconjurator. Ba mai mult, chiar ne dau sugestii concrete despre astfel de daruri (care nu implica pungi de plastic degradabile numai în 15 ani) si ne arata perspectiva sumbra a poluarii globale (urmata de alte belele planetare) la care participam si noi daca nu ne pasa.
Fie ca ni se pare buna, fie ca ni se pare nelalocul ei, de pilda, ideea de a oferi o prajitura nemaiauzita (unsa cu toate aromele exotice) în locul unui inel împachetat într-o suta de ambalaje (pentru a mari tensiunea destinatarei în timpul despachetarii), macar aceasta “oferta ecologica” apare ca fiind adresata tuturor. Fara diferente de te miri ce fel. Adica, orice muritor care o citeste se simte bagat în seama de respectivii autori virtuali de daruri fara cusur pentru planeta.
Spre deosebire, însa, de o astfel de abordare, asistam din ce în ce mai mult la o exacerbare a batailor de pumni în piept, în semn de impresionanta superioritate.
Suntem de acord ca nu putem avea toti aceeasi stare materiala. Comunismul adevarat (nu ala maltratat ca doctrina si realitate timp de 50 de ani pe la noi, ala care fugea de Craciun ca necuratu’ de tamâie) n-a rezistat decât rusinos de putin, chiar daca a fost creat cu tot tacâmul spiritual, doctrinar si material de marele apostol Petru. Dar, dincolo de distinctiile de stare materiala, tot mai prezente în jurul nostru, cred ca ar trebui, macar de Craciun, sa avem finetea de a nu rani sentimentele celor care pot sa-si permita putin sau foarte putin.
Îmi spunea cineva, oarecum scandalizat, ca a auzit un cuplu plângându-se cu voce tare într-un magazin despre cât de mari sunt preturile în acel loc. Persoana în cauza era iritata de o astfel de atitudine pentru ca, sustinea ea, atâta vreme cât sunt tot felul de magazine, cei cu bani putini n-au decât sa intre acolo unde-i lasa punga, ca doar nu-i pune nimeni sa cumpere de unde-i scump. La urma urmei asa-i, nu? Numai ca un alt lucru nu-i deloc în regula: cine-i pune pe cei fericiti de soarta (din acest punct de vedere si numai din acesta) sa separe apele, sa împarta lumea în caste, sa se creada veniti din alta galaxie doar pentru ca la ei 1000 de euro sunt ca la altii 1 leu (nou)? Sa ne întelegem: nu-i vorba nici de îmbratisarea stilului de atitudine dusmanoasa la adresa oricarui om care a prosperat material, nu-i vorba nici de dorinta de sucombare a caprei vecinului si nici de sarire a ochilor celor avuti! Ci, pur si simplu, de elementara respectare a unor sensibilitati, acum, în mediatizata febra a cumparaturilor, mai mult ca oricând. De aducerea aminte a unui sanatos proverb, adicatelea acela cu întoarcerea rotii. Care este oricând posibila. Si într-un sens, si în altul. Si, chiar daca acceptam o asemenea realitate, o percepem de la cer la pamânt atunci când o vedem la altii decât atunci când suntem obligati sa o traim.
Ideea e una cât de poate de simpla. În asta lume nimic nu-i peren. Tot începutul are si sfârsit. Chiar daca putin ne pasa de astfel de texte. Asa ca starea noastra de mâine poate sa nu mai semene deloc cu cea de azi. Într-un fel mai bun ori mai rau. Tocmai de aceea, nu-i cazul sa ne simtim bomboana de pe coliva, buricul Terrei, maslina de pe maioneza doar pentru ca am fost (temporar) dotati cu o caruta de bani, chiar daca mecanismele societatii noastre încurajeaza astfel de manifestari narcisiste.
Asa fiind, cred ca prezentarea facuta în deschiderea mall-ului nostru muresean, central si mult vehiculat, data pe sticla, nu a fost câtusi de putin inspirata. Asta pentru ca se facea ca o domnita (având puternice atributii în cadrul edificiului mentionat) ne explica de la început cum sta treaba ca sa nu avem socul cu gardu’ si cu leopardu’. Va sa zica, ne spunea cum ca sa se stie ca asta-i mall destinat oamenilor cu bani! Si chiar daca-i asa, eu, telespectatoare m-am simtit jignita de aruncarea în fata, într-un astfel de mod, a unei distinctii ce are singurul “merit” al unei inexplicabile înfumurari. Faptul ca majoritatea concitadinilor nostri nu-si pot permite mai mult de-un ceai de acolo nu înseamna ca trebuie sa le-o strigam de la obraz. Mai ales ca foarte multi dintre ei nu-s vinovati ca prin locurile lor natale nu s-a rasturnat un car (cu bani?) similar celui de la Caracal…
Andreea CIUCA
