Insecticid împotriva mitocanilor?

Am o veste proastă pentru clanul tîrgumureșencelor cu vârste cuprinse între șapteșpe și două’ș’unu’ de ani. Pe timp de iarnă, necesită să fim vigilente la atitudinea regilor neîncoronați ai trotuarelor atunci când se adună în haite și pornesc la agățat. Creierii lor de vițeluși îngheață la minus grade Celsius, iar acest fapt duce la efecte secundare crunte. În loc să execute și ei țipături sau fluierături interminabile atunci când apare o femelă la orizont, la fel ca și maeștrii constructori care momentan restaurează hotelul Grand, ăștia vor cu tot dinadinsul să aibă certitudinea că sunt băgați în seamă. Din rămășițele de zăpadă rămase de la ultima ninsoare, modelează atent câțiva bulgări și dăăăi să sune, fratee!, cum observă una singură la zece metri depărtare (aceasta e distanța necesară pentru a prinde curaj privind orice fel de abordare), se opresc doar atunci când victima reacționează în mod evident.
Cu capetele plecate în pământ, cu privirile ațintite asupra adidașilor PLIMA*, proaspat achizitionați de la ruși, cinci ciumeți șmecherași coboară pe Strada Cetății, cu viteză mare, urmând un traseu rectiliniu fix. Mai jos de adunătură, mă îndrept și eu spre centru. Nu-i observ, dar nu-i asta o problemă. Sunt eu ochită și… țintită. În următoarele secunde, un bulgăr se lovește de trotuar, în imediata apropiere a picioarelor mele, iar altul îmi udă geaca. După onomatopeele care veneau de undeva din spate, am sesizat rapid și natura fabricanților, așa că am încetinit pasul, cu convingerea că ne intersectăm la trecerea de pietoni. Mai erau 59 de secunde și semaforu’ arăta verde. Cei cinci erau aliniați undeva în lateralul meu, în pozițiile unor țărani veniți acasă obosiți de la cârciuma din sat, cu ochii cât cepele. Neavând nici măcar subtilitatea intelectuală necesară pentru a înțelege că poți sufla cu aur un porc, că tot porc rămâne, aceste arătănii îmbrăcate în geci cu imprimeuri false D&G, stagnează inutili lângă mine, incapabili de a-și mai pune în practică tehnicile de atras atenția puicuțelor libere. Degeaba i-am rugat să-și mai aplece gâtlejurile și să se uite pe jos, da’ de mai găsesc puțintică zăpadă și-mi aruncă un bulgăr direct în față, ca să le dau un număr de telefon sau cine știe, un ai di dă mes . Nu că m-aș fi așteptat la un răspuns inteligent, dar să se uite ca la felu’ trei la mine și să nu scoată niciun sunet pe gură sau măcar pe nas, asta-i dovada evidentă a lipsei totale de materie cenușie. Trec strada, se făcuse verde între timp.
Să mai spun ceva?! Dacă se poate, e bine să evitați orice contact cu această specie.

*PLIMA –  brand nou aparut, distanța dintre literele L și I făcând posibilă o eronată asociere cu marca PUMA.