Un nou caz Wass Albert?

În vremuri de război, situaţiile disperate cer măsuri extreme. Kadar Marton, complice la dărâmarea bisericii din Pănet ? 

Istoria a oferit de-a lungul timpului exemple de oameni care au excelat în diferite domenii. Azi, după numele lor sunt denumite străzi şi instituţii. Din păcate însă, în unele cazuri, un trecut ambiguu poate şterge imaginea creată. Este şi cazul fostului învăţător din Pănet, Kadar Marton, suspectat că ar fi fost implicat în dărâmarea bisericii greco-catolice. După numele fostului învăţător este denumită, începând din 2003 şcoala din această comună.

Pentru majoritatea oamenilor din Pănet, Kadar Marton este un exemplu, un “apostol” care a reuşit să ridice satul din punct de vedere social, economic, cultural şi politic. Se pare că acest “fiu al Pănetului” era un lider de opinie, reuşind prin aptitudinile sale intelectuale cât şi prin abilităţile personale să imprime sătenilor o gândire constructivă. Spre exemplu, a pus bazele corului din Pănet, care a câştigat numeroase distincţii, şi care duce mai departe tradiţia şi în zilele noastre. De asemenea a pus bazele şi unei formaţii de pompieri, o unitate necesară, deoarece incendiile făceau adevărate ravagii în lipsa unor intervenţii rapide şi eficiente. După cum îşi aminteşte un bătrânel din sat, “în primul război mondial Kadar Marton a căzut prizonier, iar după terminarea războiului a revenit în sat şi a continuat activitatea. În schimb, în cel de-al doilea război mondial nu s-a mai înrolat în armată (se pare că din cauza unor probleme de sănătate) şi a rămas în satul natal fiind în acelaşi timp învăţător şi inspector.”

Argumente pro şi contra

La începutul celui de-al doilea război mondial au loc şi cele mai bizare fapte din satul Pănet. Dărâmarea bisericii greco-catolice este un fapt cunoscut. Ceea ce nu se cunoaşte însă, cel puţin nu în totalitate, sunt persoanele implicate în acest eveniment nefericit şi modul în care s-a ajuns la această soluţie extremă. Evenimentele ce au avut loc în seara zilei de 10 iunie 1941 sunt învăluite de polemici, şi fiecare parte implicată are o altă versiune. “Între anii 1939-1941 s-a construit biserica greco-catolică. Toţi sătenii au contribuit la înălţarea acesteia. Era perioadă de război, erau vremuri grele, şi în general nu erau conflicte între români şi maghiari. Biserica nu era încă finisată când baronul Atzel, care avea pământuri şi în Pănet, dar şi la Zau de Câmpie a venit la noi în sat şi când a văzut biserica înălţată a spus în felul următor: Armata nu s-a implicat, generalul a spus că el nu se atinge de acest lăcaş. În schimb, preotul reformat a susţinut ideea baronului. Ţin minte că într-o noapte, mai multe persoane au dărâmat biserica. Oamenii erau influenţabili şi au fost manevraţi cu uşurinţă. Era o periodă confuză.” O altă relatare găsim în scrierile unui protopop din acea perioadă, “în anul ’40 s-a zidit din roşu o nu prea mare, dar drăguţă biserică”, dar care “de mult a fost aşchie în ochii ungurilor din comună (…). Au încercat prima oară să îndemne pe omul de la care am cumpărat locul pe care a fost zidită biserica, să spună că locul a fost cumpărat cu forţa. Omul nu a prea cutezat să afirme aceasta, căci erau martori (…) Atunci au început a învinui pe credincioşii noştri de acolo, că biserica a fost zidită pe banii comunei şi a judeţului şi că ungurii din comună au fost siliţi să facă cărăuşii la transportul materialului. Credincioşii noştri au rugat pe cari au voit, să ne ajute în clacă, dându-le băutură şi mâncare celor cari au ajutat.”

Kadar Marton – victimă sau complice?
 
Implicarea fostului profesor din Pănet în această întâmplare nefericită, şi care se pare că până în zilele noastre urmăreşte satul, este învăluită în ceaţă, în sensul că nu sunt suficiente documente care să relateze clar evenimentele de atunci. După cum îşi amintesc sătenii care au trăit acea perioadă, Kadar Marton a fost dus de autorităţile române la Sibiu, împreună cu alţi oameni din sat, unde au fost cercetaţi. “Îmi amintesc că în septembrie 1944, Kadar împreună cu mai mulţi săteni au fost duşi la Sibiu. După două zile profesorul s-a întors, alţii mai târziu sau deloc. Ce s-a întâmplat acolo exact nu ştiu, pentru că nimeni nu a povestit prea multe. În plus, la scurt timp Kadar Marton a plecat din Pănet şi s-a mutat la Târgu Mureş. Ştiu doar că acolo au fost bătuţi şi au avut parte de un tratament dur, dar aşa este pe timp de război. Oricum, după câte îmi amintesc, Kadar nu a instigat lumea să participe la demolarea bisericii, din contră”, a povestit un bătrân din Pănet.
Cert este că pentru sătenii din Pănet imaginea fostului profesor este acela al unui om care a făcut multe lucruri în folosul comunităţii. De aici şi ideea de a denumi şcoala din Pănet după numele acestuia. “Am încercat să căutăm un nume, o personalitate care a însemnat ceva pentru oamenii din Pănet. Se vehiculau două nume: Zsigmond Ferencz (un diriginte de poştă) şi Kadar Marton. În final am ales numele învăţătorului având în vedere şi părerea bătrânilor din sat. Hotărârea a fost acceptată de Consiliul Local, de Inspectoratul Şcolar Judeţean şi de Ministerul Culturii, aşa că din aprilie 2003 şcoala din Pănet poartă numele de Şcoala Generală “Kadar Marton”, a declarat Deac Ioan, directorul şcolii.
Istoria este plină de ambiguităţi, deşi totul se rezumă la date şi evenimente, însă latura personală, dictată de trăirile şi amintirile personale ale celor care au trecut prin momente istorice, conferă un anumit grad de subiectivism evenimentelor. Pentru cei din Pănet noaptea din 12 iunie a fost şi rămâne o amintire deloc plăcută. Un fapt care merită semnalat, este construcţia unei noi biserici ortodoxe, care încă nu este finisată, dar se ţin slujbe, preotul venind din Berghia. Se speră ca în curând biserica să fie completă din toate punctele de vedere.

“Lucrurile au părut câtva timp potolite, până când nu de mult au mers în comună mai mulţi domni, în frunte cu baronul Atzel Ede, care paremi-se că a păţit ceva nu de mult în România şi care prin vorbirea lui i-a aţâţat din nou. E greu de controlat ce a spus, căci ungurii nu vor să spună, iar românii nu vor îndrăsni să-i acuze…” (relatări ale unui protopop greco-catolic, delegat arhiepiscop către Episcopul de Cluj-Gherla).

Se pare că, după evenimentele din data de 12 iunie 1941, când a fost dărâmată biserica din Pănet, autorităţilor s-a raportat că “joi noaptea a fost o furtună mare, care a dărâmat biserica.”

Despre perioada în care Kadar Marton a fost investigat nu se ştiu prea multe. Cert este că, împreună cu mai mulţi săteni a fost dus la Sibiu, unde a fost interogat, dar nu a fost judecat. După cum spun bătrânii satului acolo au fost duşi toţi cei care ocupau o funcţie mai importantă în sat, Kadar Marton fiind unul dintre aceştia.