Uncategorized

Interdicția care a îmbogățit Mafia!

Prohibiția nu s-a abătut pe neașteptate asupra americanilor cu drag de pahar, ci își pregătise “intrarea în scenă” cu mult timp în urmă. Acesta este motivul pentru care americanii au acceptat legea aproape fără să o bage în seamă. Adepții prohibiției sperau că va fi inaugurată o “eră a gândirii limpezi și a vieții curate” (după cum susținea Liga împotriva cârciumilor). Efectul a fost invers: cei 14 ani de prohibiție au reprezentat una dintre cele mai alcoolice perioade din istoria SUA. Milioane de americani, mulți dintre aceștia puțin interesați de consumul de alcool, s-au transformat în petrecăreți, producători de alcool și “purtători clandestini” de sticle plate.
O nație alcoolică
În istoria Americii a existat o perioadă în care s-a băut mai mult decât în cea a prohibiției. Vreme de 100 de ani, până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, băutura a fost “moneda americană, alături de pâine și bani. Primele ordonanțe coloniale oficiale o numeau “creația Domnului”. În perioada respectivă un negru tânăr și musculos putea fi achiziționat cu douăzeci de galoane de rom, wisky-ul fiind rezervat tranzacțiilor cu cereale.
O bună parte a economiei coloniale se baza pe producerea și valorificarea băuturilor spirtoase. A bea cât mai vârtos era o rutină nesupusă nici unei restricții. “Toată lumea bea, bărbați și femei de toate vârstele, indiferent de condiția socială”, consemnează o enciclopedie americană. A fost un secol chefliu. Erau inventate tot felul de cockteil-uri pline de imaginație: sfichiul negru (rom cu melasă), diavolul ucigaș (gin cu bere), rom-flip (rom, bere și zahăr) și sillabub (porto sau madera cu lapte și zahăr). Toate amestecurile alcoolice erau servite în localuri de beție, taverne și cârciumi sordide, dotate cu alambicuri pentru producția de gin. Creșterea profitului rezultat din afacerile cu alcool a mers în paralel cu transformarea beției endemice într-o problemă socială națională.
Cruciada
antialcoolică

În 1840, împotriva acestei stări generalizate s-a dezlănțuit o reacție cristalizată într-o mișcare religioasă. Forța propulsivă a fost Biserica Metodistă pentru că, paradoxal, un număr foarte mare de pastori metodiști erau ahtiați după băutură (de altfel, numeroși clerici din Noua Anglie au murit alcoolici). Cu timpul, 24 de state au instituit legi prohibiționiste.
La începutul secolului XX, au militat pentru prohibiție Andrew J.Volstead din Minnesota (membru al Camerei Reprezentanților și autorul Legii Volstead) și senatorul Marris Sheppard din Texas (autorul amendamentului al XVIII-lea). Până și în Biblie s-au operat câteva schimbări: în loc de “must” a apărut “suc” și în loc de “cană cu vin” s-a scris “turtă cu struguri”.
Două dintre cauzele care au dus la adoptarea unui adaos (Legea Volstead) la Constituția americană erau mai importante: vechiul obicei de a bea fără măsură, din vremea pionierilor colonizării, și puritanismul, parte componentă a psihologiei unei bune părți din populația Statelor Unite ale Americii. Primul stat care a adoptat măsuri prohibitive a fost Georgia (în 1907), urmat de Carolina de Nord, Tennesse, Mississippi, Virginia de Vest și Oklahoma.
În 1917, amendamentul al XVIII-lea, privitor la introducerea prohibiției, a fost adoptat de Senat și de Camera Reprezentanților, după discuții care au durat doar câteva ore. În ianuarie 1919, 36 de state americane, numărul necesar pentru obținerea majorității, au acceptat hotărârea Congresului și astfel, la 28 octombrie 1919, Constituția americană a fost sporită cu un amendament. Legea senatorului Volstead trecuse toate obstacolele, inclusiv peste neașteptatul veto al președintelui Woodrow Wilson. Au fost puține proteste, dar era prea târziu. După optzeci de ani de cruciadă împotriva alcoolului, “prohibiția a însemnat trântirea unei uși care fusese împinsă puțin câte puțin decenii în șir”, după cum afirma un istoric american.
Profeția falsă
“Legea aceasta va fi respectată în orașe și sate, iar acolo unde nu va fi respectată, va fi impusă! Le
gea spune că este interzisă fabricarea alcoolului pentru consum. Vom veghea pentru a nu fi fabricat, nici vândut, nici dăruit, nici încărcat pe vreun mijloc de transport, pe pământ, sub pământ sau în aer”, susținea John F.Kramer, Înalt comisar pentru prohibiție. Rareori s-a întâmplat ca o profeție să fie atât de falsă.
În foarte scurt timp, chiar și fostele localuri în care se serveau băuturi nealcoolice și cafenelele au început să comercializeze băuturi alcoolice. Lor li s-au alăturat mii de spelunci clandestine, în care se intra printr-o ușă situată la subsol și prevăzută cu un vizor, sau erau amenajate în spatele unor prăvălii cu fațade nevinovate.

În New York, unde funcționaseră înainte de prohibiție 15.000 de baruri cu autorizație legală, au apărut 32.000 de baruri clandestine, iar în Chicago s-au deschis mii de cârciumi deghizate, baruri ascunse în subsoluri și berării clandestine, fără să mai punem la socoteală câteva sute de baruri care și-au continuat existența anterioară în disprețul legii. Numeroase reviste publicau articole în care erau explicate diferite mijloace prin care se putea produce alcool în bucătărie, folosind cratițe și cazane de rufe. Chiar și în publicații oficiale, unele tipărite de Departamentul Agriculturii, apăreau vechi rețete coloniale privitoare la arta de a distila alcool din dovleci, păstârnac și coji de nucă.
Delir bahic
Fabricarea ilicită de alcool și contrabanda cu băuturi spirtoase au luat proporții fantastice. S-au deschis magazine specializate în vânzarea de hamei, malț, drojdie de bere, făină de cereale, țevi de aramă, butoiașe, dopuri, oale de lut și cazane, adică toate materiile prime și utilajul necesar pentru cei care-și fabricau alcool acasă. Încă din prima săptămână de după promulgarea legii, au început să se vândă în toată America alambicuri portabile de diferite mărimi, având o capacitate 1-5 galoane.
Mii de locuințe americane s-au transformat în distilerii, fabrici de bere în miniatură și locuri de petreceri bachice, ale căror puncte de atracție erau camerele de baie. Aici se pregătea ginul menit să înțepenească limbile și să ardă stomacurile invitaților. În scurt timp a apărut un nou obicei în rândurile petrecăreților americani: acela de a bea cât mai mult în cel mai scut timp posibil.
Pe lângă tavernele clandestine, tutungii, farmaciști și băcani vindeau gin și wisky cu amănuntul, pe sub tejghea. Mulți americani își procurau de la medicii de familie rețete, prin care demonstrau că alcoolul le era necesar în scop medical. Pe măsură ce creștea febra alcoolului, vârsta inițierii scădea în proporție inversă și astfel au apărut baruri clandestine în jurul școlilor și liceelor. Băuturile vândute de traficanți adolescenților conțineau multe substanțe toxice, chiar amestecuri pe bază de acid sulfuric. Câteva picături dintr-o astfel de băutură puteau să atace chiar și smalțul unui lighean.  

 

Alcool “spălat” în sânge!

Traficanții de băuturi alcoolice obțineau venituri anuale de 4 miliarde de dolari, dezvoltând cea mai mare industrie din America. Orașele au intrat în stăpânirea a circa 50 de bande de contrabandiști și criminali, care acționau în complicitate cu autoritățile. Ciocnirile sângeroase între bande s-au înmulțit; numărul crimelor din Los Angeles  era mai mare decât al celor săvârșite în întreaga Anglie (ca să nu mai vorbim de cele săvârșite de banda lui Al Capone în Chicago).
Cei care luptau pentru un regim “uscat” încercau să se convingă că prohibiția funcționa. “Rezultatele sunt cu totul remarcabile. (…) În general, oamenii, atât străinii cât și ceilalți, au acceptat cu seninătate noua lege, și cei care se dedau acum traficului clandestin cu băuturi alcoolice constituie o minoritate neglijabilă”, afirma un naiv: Înaltul comisar Roy A.Hayness. În realitate, într-un singur an de prohibiție s-au consumat în SUA 200 de milioane de galoane de băuturi spirtoase tari, 684 de milioane de galoane de bere și 118 milioane de galoane de vin!

“Îndeosebi romul (prescris de medici) era sorbit în toate casele, de dimineața și până seara, și aproape nu se știa ce înseamnă copilași care să plângă, fiindcă aceștia stăteau în leagănele lor, în permanență buimaci din cauza dozelor de opiu amestecate cu rom care li se dădeau. În Sud, alcoolul de mentă era o băutură luată la deșteptare, la fel cum se bea astăzi sucul de portocale, deoarece se consideră că înviorează și întărește organismul. Alcoolismul era atât de generalizat (…) încât îmbiba de beatitudine caracterul națiunii. Până și puritanii, care tunau și fulgerau împotriva tuturor plăcerilor trupești ce puteau fi interzise în mod practic, nu combăteau acest aliment de bază, deși în mod formal condamnau beția. Oricum, ei înșiși beau la fel de zdravăn și aveau același entuziasm, ca și oricare alt cetățean. Ginul și rachiul de mere, sau Fulgerul din Jersey (cunoscut sub porecla populară de “Prăpădul albastru” sau “Dezbracă-la-piele”) erau băuturile obișnuite ale sclavilor și servitorilor .” – Kenneth Allsop.

“Ucigașul” prohibiției!

În 1933, americanii se săturaseră de “epoca de gândire limpede și de viață curată” și erau scârbiți de toate porcăriile pe care le dăduseră pe gât timp de 14 ani. Președintele Franklin D. Roosevelt (în fotografie) a cerut Congresului să modifice Legea Volstead. În februarie 1933 a fost prezentat Congresului decretul de revocare ce trebuia ratificat de 36 de state. Utah a fost cel de al 36-lea stat care a ratificat decretul. La 5 decembrie 1933, prohibiția și-a dat obștescul sfârșit în mod oficial, iar la miezul nopții a început o petrecere frenetică pe tot cuprinsul Statelor Unite. Până la primele ore ale dimineții, barurile au fost arhipline. Americanii au trăit o noapte de carnaval, oarecum ireală, în care au savurat satisfacția de a trage la măsea fără teama de a fi arestați sau otrăviți cu cine știe ce substanțe.
Femeile se lăsau fotografiate în fața barurilor, ridicând paharul pentru toasturi triumfătoare. Până și agenții de poliție erau prea preocupați să-și consume porția lor de alcool autorizat, pentru a mai fi preocupați cu arestarea scandalagiilor. Chefliii își aduceau aminte cu nostalgie de riscurile și pericolele prin care au trecut, precum și de stratagemele pe care le-au inventat pentru a bea un păhărel de wisky contrafăcut. Singurii care nu sărbătoreau erau gangsterii, care pierdeau prin îngroparea prohibiției, principala lor sursă de venituri. 

În 1920, 282.000 de persoane au fost arestate pentru alcoolism * În 1924, 664.000 de persoane au fost arestate pentru același motiv * 230.000 de americani au fost condamnați la 33.000 de ani de închisoare pentru încălcarea prohibiției* 35.000 de oameni au murit din cauza băuturilor spirtoase otrăvitoare, mii de oameni au orbit sau au rămas infirmi din pricina unor leziuni ale sistemului nervos * Legea prohibiției a contribuit la răspândirea corupției și criminalității * Pierderile materiale produse de gangsteri populației SUA sunt apreciate la 12 miliarde de dolari pe an (cât venitul național al Germaniei în 1925, n.red.) * Cercetătorii au semnalat că anii de prohibiție au contribuit la răspândirea deprinderii de către națiune de a consuma băuturi alcoolice * În 1960, aproximativ 4% din populația în vârstă de peste 20 de ani erau alcoolici. – Raportul Comisiei guvernamentale Wickersham

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close