Interviu cu Alina Mungiu-Pippidi – doctor în psihologie socială, profesor și scriitor

Președintele Societății Academice din România

Alina Mungiu-Pippidi s-a remarcat ca una dintre cele mai cunoscute voci ale societății civile. A fost unul dintre cei mai virulenți critici

ai Partidului Social Democrat, remarcându-se printr-un discurs direct, considerat de mulți ca fiind agresiv.

Reporter: Ce ați schimba din cartea pe care ați scris-o în 1995, “Românii după ’89”?

Alina Mungiu-Pippidi: Introducerea teoretică, azi mi se pare săracă după ce am mai citit zece ani. În rest, nimic. Din păcate, am avut dreptate, electoratul, așa cum era el după comunism, reflecta valori de tranziție, mai mult ținând de regimul dinainte, iar liderii de opinie descriși acolo care îi aplaudau pe mineri sunt activi și azi în câmpul propagandei, ei sau tinerii crescuți de ei. Tranziția a fost un război civil propagandistic, și azi încă trăim în plină competiție dintre două versiuni asupra istoriei recente, una care disculpă comunismul și pe colaboratorii săi, și una care îi acuză.

Rep.: Ați avut inițiativa fondării Coaliției pentru un Parlament Curat. Cât de curat e Parlamentul României de azi?

A.M-P.: Curat murdar. Aș zice, cu o sută de oameni mai curați decît ar fi fost fără campanie, dar vreo sută net din cei de pe lista neagră au intrat, iar alții ar fi meritat să fie pe liste și nu au fost. Ce să facem, nu am avut listele de salarii de la Rompetrol ca să știm câți parlamentari erau de fapt în serviciu comandat. A trebuit să lucrăm cu ce am găsit. Dacă organismele statului ar putea face o pre-triere, de exemplu CNSAS, ar avea poate acces la date mai complete decît noi. Fapt e că noi am pus multe nume ca securiști pe liste, în vreme ce CNSAS nu a ajuns nici azi să se pronunțe.

Rep.: Cum l-ați caracteriza pe președintele Băsescu?

A.M-P.: Un mare comunicator public, care a ajuns dintr-o conjunctură în fruntea bătăliei pentru întărirea statului contra mafiilor de tot felul, și care acum trebuie să fie la înălțimea acestei întîmplări. Se putea descurca mult mai ușor dacă rămînea șmecher precum ceilalți și ar fi fost scutit de tot acest circ. Are stima mea că nu și-a făcut viața ușoară și că a rămas consecvent unor promisiuni de conjunctură. La capitolul cum punem în practică, sunt ceva mai critică, prea crede că fetele de la primărie sunt bune și la politică națională și internațională, sacrificînd calitatea. Și mai crede, greșit, că poți folosi metode și instrumente imorale pentru cauze bune. Asta e o navitate. Serviciile nu au servit niciodată pe nimeni, numai interesul lor.

Partidele se fac praf

Rep.: Între 2001 și 2004 ați promovat ideea unei fuziuni între PNL și PD. Mai credeți în posibilitatea acestei fuziuni?

A.M-P.: Am promovat o uniune în care fiecare și-ar fi păstrat unitatea ideologică, dar și-ar fi ales organisme comune de conducere. Nu cred pe mai departe în așa ceva. Poate PLD să fuzioneze cu PD la un moment dat, atât.

Rep.: Cum vedeți sfârșitul războiului dintre Palatul Victoria și Palatul Cotroceni?

A.M-P.: Cu mari scoruri la opoziție la alegeri, că așa e electoratul, vrea liniște și se va orienta către cine e într-o poziție mai bună să o ofere.

Rep.: Ați afirmat de curând că PLD are un avantaj față de PNL prin faptul că are un proiect de viitor. Ce partide mai au proiecte de viitor, pentru că senzația generală e aceea că în politica românească mai mult se improvizează?

A.M-P.: Nu vreau deloc să evidențiez un partid față de altele. PLD și PD cred într-o unire a centrului dreapta. Aș fi spus că și PSD are un proiect, dar la ora asta nu-l mai discern, Geoană a ajuns să gândească cu capul lui Dan Voiculescu, ca și Călin Popescu Tăriceanu uneori, în săptămânile din urmă. Domnii Patriciu și Voiculescu au proiecte clare, să dăinuie economia de privilegiu de până acum, și dacă din asta fac praf un partid ca PNL lor nu le pasă deloc, și are aerul că nici unor peneliști. Mai sunt cazuri când partidele se fac praf, iar politicienii prosperă. De fapt, ce sînt partidele și cînd vor deveni ele autonome față de grupurile de interese, și nu doar simple anexe? Asta e întrebarea. Numai de atunci încolo putem vorbi de un proiect.

Europenizarea cu sila

Rep.: Există riscul ca românii să crediteze formule populiste în perspectiva viitoarelor alegeri europarlamentare?

A.M-P.: Formule, poate, declarat populiste, că populiste sunt toate la ora asta. Sigur că există, dar nu cred că electoratul teribilist și disperat are mai mult de 20%.

Rep.: Cum credeți că va fi europenizată clasa politică românească?

A.M-P.: Cu sila, și va lua zeci de ani. Când vom fi toți prosperi și autonomi și fiecare cetățean va putea să-și reclame drepturile, nu să le cerșească, așa cum e azi.

Rep.: Sunt posibile în România de azi depolitizarea statului și ocuparea funcțiilor din sectorul public pe bază de merit și nu de apartenență politică?

A.M-P.: Dificultatea este în selecție, formal și acum multe poziții nu sunt politice, dar de fapt sunt. Cine să fie acele agenții imparțiale care să se ocupe cu selecția, presupunând că putem intimida clasa politică să le lase din mână? Părerea mea este că recrutarea trebuie să ajungă la sectorul privat, oricum noi pentru asta trebuie să milităm, la comisionarea către agenții de resurse umane a acestor numiri. Unde putem, aș prefera să fie agenții europene, nu românești!

Carte de vizită:

Data nașterii: 15 martie 1964. Doctorat în psihologie socială la Universitatea din Iași (1995). Director al Centrului pentru Politici Publice (1995-1997). Profesor de psihologie socială în cadrul Universității din București (1995-1998). Director al departamentului de știri din TVR (1997-1999). Profesor al Facultății de Științe Politice SNSPA (1998-2005). A publicat mai multe lucrări cu specific social-politic, printre care: “Românii după 89” (1995), “Doctrine politice. Concepte universale și realități românești” (1998), “Transilvania subiectivă” (1999), “Politica după comunism” (2002), “Nationalism after Comunism, Lessons Learned” (2004). În prezent este președinte executiv al Societății Academice din România.

Ioan BOTIȘ