“Școala de maici” de la Băneasa(II)

“Majoritatea abuzurilor le fac tovarășii milițieni…”, scria generalul locotenent Alexandru Drăghici, ministrul Afacerilor Interne al Republicii Populare Române,

într-o notă informativă cu caracter intern, difuzată la nivelul unităților din subordine, precum și la nivelul organelor procuraturii militare, în iunie 1955. Exasperat de cele

constatate – abuzuri pe care vi le vom prezenta în mai multe episoade – Drăghici trimitea ordinul observator cu numărul 464 din iunie 1955.

Un moment important l-a constituit anul 1948, când autoritățile sovietice de ocupație, împreună cu conducătorii comuniști, au apreciat că regimul din România devenise suficient de puternic pentru a lichida vechile organe de ordine și informații: Siguranța, Poliția, Jandarmeria, Secția a II-a de informații din Marele Stat Major, Serviciul Special de Informații și a le înlocui cu noile organe, după model sovietic: Securitatea, Miliția și Direcția de Informații Militare. Prin Decretul nr. 221, din 30 august 1948, al Prezidiului Marii Adunări Naționale a R.P.R., a fost creată Direcția Generală a Securității Poporului (D.G.S.P.), în structura Ministerului de Interne, menținându-se în paralel, pâna la 2 aprilie 1951, Serviciul Special de Informații, aflat în subordinea Președinției Consiliului de Miniștri, cu sarcini de informații externe și contraspionaj, treburi mult prea delicate ca să fie date de la început pe mâna noului organism comunist, fără experiență și fără profesioniști.

Ocuparea abuzivă a locuințelor

Cel mai frecvent abuz al milițienilor și securiștilor din Târgu Mureș, ca de altfel din întreaga Românie a anilor ’50, îl reprezenta ocuparea abuzivă a locuințelor persoanelor civile. Studiind arhivele mureșene, am constatat că numai în decursul anului 1955 au fost peste 30 de asemenea situații la Târgu Mureș. Locuitorii orașului reclamau în mod direct organelor de procuratură, unităților militare la care erau încadrați cei ce comiseseră abuzurile sau chiar Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Române, abuzurile la care erau supuși. În cele din urmă, reclamațiile acestor oameni ajungeau tot la Procuratura Mureș care trebuia să se ocupe de anchetarea (mai mult formală) a acestor abuzuri, dar și de rezolvarea lor. Acestor abuzuri li se adăugau altele mai mărunte, precum confiscarea unor mașini de scris, a unor aparate de radio, dar și a unor obiecte de uz casnic. Totul se făcea sub diferite pretexte, puțin justificate chiar și din punctul de vedere al regimului. Ca o caracteristică generală, “pretențiile” celor ce ocupau abuziv anumite locuințe, camere din locuințe sau dependințe ținând de acestea, erau mult mai modeste. Ele aveau, însă, să crească în timp, pe măsură ce aceia care le comiteau urcau în grad și în funcții, deci în ierarhia aparatului comunist. În aceeași măsură, deci direct proporțional cu poziția dobândită, creștea și aroganța și obrăznicia lor.

Plutonierul Cazacu vrea la W.C.

Janosy Iolanda, funcționară la Banca de Stat, filiala din Târgu Mureș, domiciliată pe strada Harghitei nr.6, îl reclama în martie 1955 pe sergentul de securitate Blaga Simion că a ocupat abuziv o cameră din casa mamei sale. Acesta avusese concursul superiorului său, locotenentul Oneț. Daniel Ștefan, din Târgu Mureș, strada Spitalului Vechi, nr.3, reclama tot în martie 1955, faptul că locotenentul Stoica a ocupat abuziv o cameră din locuința mamei sale. Daniel Ștefan a ajuns să se adreseze chiar și Consiliului de Miniștri, dar fără nici o șansă. Asztalos Maria din Târgu Mureș, de pe strada Kemeny Zsigmond nr.22, depunea o plângere în același martie ’55 la Procuratura Militară din Târgu Mureș, Ea îl reclama pe locotenentul Gheorghe Costea că i-a ocupat abuziv o cameră din locuință. Erau însă și situații hilare în care chiar și “corbii”, între ei, nu se înțelegeau. Spre exemplu, plutonierul Ștefan Cazacu îl reclama pe locotenentul Gheorghe Ciobalca, pentru că nu-i dădea dreptul să folosească W.C.-ul comun (ambii locuiau pe Călărașilor, nr.35). Procuratura Militară și-a declinat competența și i-a recomandat lui Cazacu să se adreseze Tribunalului Popular al orașului Târgu Mureș. Situație grea pentru bietul Cazacu, trebuie să recunoaștem. Probabil că până la rezolvarea situației sale și-a făcut nevoile prin vecini.

Funcția doboară gradul

Seria abuzurilor a continuat pe tot parcursul anului, dar și al celor următori, nu numai pentru că – e drept – era în permanență o criză acută de locuințe, dar și pentru că era în firea celor de la miliție și securitate să le comită. Makkai Vasile, de pe stada 7 noiembrie nr.39, a depus în mai 1955 o plângere împotriva plutonierului major de miliție Vasile Fonogea pentru că-l împiedica să folosească locuința ce-i fusese repartizată. Fonogea se instalase în acea locuință și nu dorea să o elibereze. Cu ce drept? Silvia Bucur din Târgu Mureș, strada Soos Pal, nr.3, reclama (oare a câta oară?) că locotenentul Ioan Mihăilescu îi ocupă în mod abuziv locuința, după ce, în anul 1951 a fost evacuată din aceasta. Procurorul Iuliu Bokor din Târgu Mureș l-a reclamat în mai 1955, la Procuratura Militară din localitate, pe plutonierul de miliție Petru Hodorogea, că i-ar fi ocupat în mod abuziv locuința ce-i fusese repartizată. Procuratura Militară din Târgu Mureș a constatat că cele reclamate erau reale și a cerut Miliției evacuarea lui Hodorogea. S-a dovedit, astfel, că funcția doboară, în cele din urmă, gradul.

Nicolae BALINT

nbalint@zi-de-zi.ro

(în numărul viitor veți putea citi: “Ancheta unui caz de spionaj la Târgu Mureș”)