Jaful continuã

Pânã în 1999, din țara noastrã au fost furate 517 icoane și 41 de statui, dar și alte obiecte de artã, printre care un loc aparte îl ocupã cãrțile rare. În total, au fost sustrase 1.071 de obiecte de patrimoniu sau susceptibile de a face parte din patrimoniu. Dintre acestea, 140 au fost furate din muzee sau din ateliere de artã. Alte 303 opere proveneau de la persoane particulare și colecționari. În județul Mureș, din 1998 și pânã în prezent, au fost comise 18 furturi. Toate cu autor necunoscut, pânã în momentul de fațã. Într-un “top” Interpol, România ocupã locul trei la furturile din patrimoniul cultural național. Situația însã nu mai alarmeazã pe nimeni. Și poate nici nu mai intereseazã prea mult pe cineva. Asta pentru cã, probabil nici nu mai e cine știe ce de furat. Ceea ce a fost mai de preț a luat demult calea strãinãtãții.

Cele mai multe furturi de acest gen au avut loc în decembrie 1989 și în lunile care au urmat. România avea chiar din perioada comunistã o legislație în domeniu menitã sã protejeze bunurile de patrimoniu. Abrogarea acesteia de cãtre “emanații” așa-zisei revoluții din decembrie – în fapt o loviturã de stat – pusã la cale în interior cu sprijin din exterior, a dat posibilitatea comiterii unui adevãrat jaf din patrimonial național. Un jaf, care le-a oferit ocazia multor “onorabili” sã-și completeze colecțiile de artã particulare, iar altora sã traficheze aceste bunuri în afara țãrii, iar cu banii obținuți – nu puțini – sã-și constituie depozite bancare în strãinãtate. Mult timp aceastã situație catastrofalã a fost favorizatã de absența unei legi care sã protejeze și sã reglementeze patrimoniul cultural național. Acum “onorabilii” pot dormi (și mai) liniștiți, faptele de acest gen comise de ei sau la comanda lor, pânã în 1996, s-au prescris. Ei sunt acum și mai onorabili decât au fost, în plus mult mai bogați. Adoptarea Legii nr. 182/2001, privind protejarea patrimoniului cultural național, a venit prea târziu. Apariția legii, care ar fi trebuit sã asigure protecția obiectelor de patrimoniu, nu a avut efectul dorit de cãtre autoritãți. Lacunele și aplicarea sa defectuoasã au fãcut ca obiectele de artã și antichitãțile sã fie comercializate în continuare în afara oricãrui control, iar furturile, în special cele comandate, sã continue și chiar sã ia amploare.

Bunurile de patrimoniu din România iau calea Occidentului

Din analiza fenomenului infracțional, în domeniul protejãrii patrimoniului cultural național, rezultã cã modurile de operare folosite pentru comiterea faptelor sunt diverse: furturile din lãcașuri de cult (biserici, mânãstiri, schituri, case parohiale, cimitire); furturile la comandã din colecții particulare (de regulã din locuințele persoanelor fizice), din muzee și colecții publice; detecții și sãpãturi neautorizate în siturile arheologice; falsificarea operelor de artã; furturile prin substituire – înlocuirea originalelor cu falsuri; traficul cu obiecte de patrimoniu furate și scoaterea peste granițã prin întocmirea de documente false. Din 2001 și pânã în prezent, au fost sãvârșite un total de 1189 infracțiuni, reprezentând furturi de obiecte de artã și de cult, dar și distrugeri de bunuri culturale mobile și imobile. Pe ani, situația se prezintã astfel: 469 infracțiuni în 2001, 303 infracțiuni în 2002, 272 infracțiuni în 2003 și 145 infracțiuni pe 7 luni ale anului în curs.

Din punct de vedere al activitãții de cercetare și constatare, în perioada 01.01.2001 – 31.07.2004 au fost rezolvate 856 de cauze penale, având ca obiect infracțiuni ce au adus atingerea patrimoniului cultural național, fiind identificați 287 de autori și recuperate 548 de bunuri culturale mobile. În prezent, Poliția Românã are în lucru 696 de fapte cu autori necunoscuți, comise la regimul protejarii patrimoniului cultural național. Cele mai multe furturi sunt din lãcașuri de cult (530), urmate de cele din locuințe și colecții (102), din muzee și case memoriale (34), din cimitire și anticariate. În prezent, în urmãrire generalã se aflã 1001 bunuri culturale mobile, iar în urmãrire internaționalã, 142. Multe dintre obiectele noastre de patrimoniu iau calea Occidentului și pot fi regãsite, în general, în Austria, Ungaria, Franța, Germania sau Italia.

Se furã orice, oricând și oricum. Bani sã iasã !

Un succes deosebit, rod al colaborãrii Poliției române cu Interpolul, a fost recuperarea celor 4 tablouri furate în urmã cu 36 de ani de la Muzeul Brukenhal din Sibiu, respectiv “Portret de femeie”, autor Rosalbla Carriera, “Bãrbat cu luleaua la fereastrã”, autor Frantz von Miierys (1635-1681) – Școala flamandã, “Portret de bãrbat cu craniu”, autor maestrul legendei Sfântului Augustin- Școala flamandã, (secolul XV) și “Ecce Hommo”, autor Tiziano Becellioda Codore (1477-1576)- Școala italianã. Printr-o laborioasã activitate, Interpol Washington a recuperat aceste opere de artã și le-a restituit muzeului român în anul 1998. În primele șapte luni ale acestui an, aproape 170 de infractori specializați în furtul obiectelor de patrimoniu au fost capturați de poliție. În același timp, oamenii legii au gãsit și redat posesorilor peste 1.600 de obiecte de patrimoniu care fuseserã furate. Inventivitatea hoților însã nu cunoaște limite. Polițiștii au fost uimiți la începutul acestui an în momentul în care au descoperit o escrocherie de proporții care urmãrea scoaterea din țarã a 34 de locomotive vechi, considerate obiecte de patrimoniu (locomotive cu abur). Acestea se aflau la punctul de trecere a frontierei din Curtici și urmau sã fie scoase din țarã cu complicitatea lui Dumitru Nicolae, expert tehnic din Ministerul Culturii și Cultelor, el fiind cel care falsificase certificatele de export definitiv pentru cele 34 de locomotive.

Valori mureșene vizate de hoți autohtoni

Nici Mureșul nu a fãcut excepție. “Furtul la comandã” este o realitate și în acest județ, deoarece deține valori deosebite, mai ales în ceea ce privește cartea rarã și icoanele. În nepermis de multe situații, furturile comise au fost favorizate și de neglijența sau incapacitatea – și aici mã refer în mod deosebit la parohiile – care le au în pãstare sau custodie de a le asigura un minim de mãsuri de securitate. Un caz neelucidat nici pânã în prezent este cel al colecției particulare de icoane aparținând regretatului sculptor Ion Vlasiu. În primii ani dupã decembrie 1989, cele 150 de icoane, adicã toatã colecția, a fost furatã. Și probabil, în bunã parte scoasã din țarã. Dar nu numai icoanele sunt vizate, ci și cãrțile rare și obiectele de cult bisericesc cu valoare. “Cu mai mulți ani în urmã, preciza recent Elena Mihu, expert în carte rarã, împreunã cu colegii mei de la Oficiul de patrimoniu (azi, desființat, o datã cu constituirea Direcției pentru Culturã n.n.) am inventariat (investigat) bisericã cu bisericã, sat cu sat, din peste 180 de localitãți mureșene…Dupã care, pentru fiecare parohie redactam declarații, procese verbale, pãstrate azi și la Direcția pentru Culturã, Mureșul fiind unul dintre puținele județe din țarã care deține asemenea evidențe”. Aceste eforturi ale unui colectiv mic, dar inimos condus de regretatul profesor Valeriu Lazãr, a fãcut ca în județul Mureș sã poatã fi scoase la luminã și redate circuitului cultural aproximativ 2.000 de cãrți vechi românești cu valoare de tezaur. Fãrã a intra în prea multe detalii, meritã subliniat cã, în Mureș, numai “Cazania lui Varlaam”, din 1643, se pãstreazã în 27 exemplare, din “Noul Testament de la Bãlgrad”, din 1648, se pãstreazã, de asemenea în 7 exemplare, din “Biblia” lui Samuil Micu, din 1795, 23 de exemplare, dar lista cu asemenea cãrți-tezaur, azi, raritãți, ar putea continua. Printre parohiile cu cel mai mare numãr de cãrți se numãrã cele din Nadãșa, Sânpetru, Murgești, Șardu Nirajului (pe Valea Nirajului, la Valea (Iobãgeni), Sãcalu de Pãdure,ș.a.

Vasile Mureșean, expert în icoane și picturã bisericeascã, ne-a declarat: “Avem în județ icoane valoroase și pe lemn, dar și pe sticlã. Cele mai vechi icoane pe lemn – 3 bucãți – sunt din secolul al XVI-lea, apoi 5 din secolul al XVII-lea, pictate de Grigore din Colomeea și numãrul lor crește pe mãsurã ce venim mai aproape de timpurile noastre”. În anul 2002, în urma spargerii “Muzeului Bisericesc” din Sãrmașu, s-au furat – pe lângã 12 icoane de o valoare deosebitã – douã Cazanii ale lui Varlaam, Noul Testament de la Bãlgrad din 1648, un Triod din 1737, ș.a. În total opt cãrți de mare valoare. Trei dintre cele opt cãrți, recuperate ulterior, au fost gãsite pe la București și Cluj, dar hoții nu au fost prinși. De la Muzeul Bisericesc din Nadãșa, au “dispãrut” 11 icoane bisericești de mare valoare și exemplele pot continua.

La rândul sãu, subcomisarul Florin Pãlãșan, ne-a declarat: “Din 1998 și pânã în prezent au avut loc pe raza județului Mureș, un numãr de 18 furturi ce au vizat obiecte de patrimoniu sau susceptibile de a fi obiecte de patrimoniu. La Coroi Sânmartin, la biserica Petru Maior din Reghin, la Tigmandru, la Luduș, la Sighișoara, la Oarba de Mureș, Balda, Sânger, Catedrala Micã și cea Mare din Târgu Mureș, sunt doar câteva din locurile unde au avut loc asemenea furturi. Sunt vizate în special lãcașele de cult ortodox pentru cã ele dețin în principal asemenea obiecte, dar și lãcașe de cult romano-catolice unde se aflã statuete deosebite ca valoare artisticã. Compartimentul din Poliția mureșeanã desemnat pentru rezolvarea acestui gen de furturi lucreazã în continuare la rezolvarea acestor cazuri, dar modul de operare, amploarea complicitãților și nevoia de probațiune temeinicã a acestor cazuri, fac ca deocamdatã aceste furturi sã figureze cu autor necunoscut”.

Întrebat de reporterul “Ziarului de Mureș” dacã are o statisticã a numãrului de furturi comise în acest an în România, furturi care au vizat obiecte de patrimoniu, Virgil Nițulescu, secretar de stat în Ministerul Culturii și Cultelor, cel care se acupã de obiectele de patrimoniu, s-a lansat într-o amplã argumentare colateralã întrebãrii adresate, dar în cele din urmã ne-a comunicat cã o asemenea situație se gãsește la Institutul de Memorie Culturalã. Cu alte cuvinte ne-a expediat spre, probabil încã un “apendice birocratic”, când de fapt imperativul acestui moment este acela de a eficientiza instituțiile existente deja și de a opri “hemoragia” de valori culturale care se scurg, cele mai multe, în afara țãrii. O concluzie este cât se poate de clarã și de necontestat: în “eterna și fascinanta” Românie se furã în continuare ca-n codru.

Nicolae BALINT