Jinarsul de Târnăveni – o rețetă specială
Se știe că în Ardeal părerile sunt împărțite în ceea ce privește zona unde se produce cea mai bună „tărie”. Oșenii spun că „pălinca de Turț” este cel mai bun medicament de pe lume; bistrițenii zic că „jinarsul” lor nu-l întrece nicio altă „licoare”, pentru moroșeni nimic nu e mai bun decât „horinca”. Și locuitorii Târnăveniului afirmă însă că jinarsul produs pe Valea Târnavei Mici nu este cu nimic mai prejos decât celelalte produse enumerate mai sus.
Opinia oamenilor din Târnăveni (de exemplu, Nelu D, care produce această băutură de peste 30 de ani) este că dealurile orașului sunt propice atât pentru cultivarea viței-de-vie, cât și pentru creșterea prunilor. Că așa stau lucruile, o dovedește produsul final.
Aflăm astfel că cele mai bune fructe pentru jinars sunt „prunele mari, cărnoase și bine coapte, al căror sâmbure nu se desface ușor de pulpa fructului… sunt diferite de prunele bistrițene”. După ce se pun la macerat în jur de o lună-două cam până prin luna noiembrie, produsul se pune la fiert în cazanul din cupru, special fabricat pentru producerea băuturilor spirtoase. Producerea cazanelor este specialitatea țiganilor căldărari. În timpul distilării, îmbinările dintre cazan și conducte se etanșează cu făină amestecată cu apă. Importantă este conducta sub formă de spirală, care trece printr-un recipient cu apă rece, astfel că aburii rezultați se transformă într-un prim produs: la Târnăveni, această primă băutură alcoolică se numește „otcă”. Urmează o curățenie „de farmacie”: se spală cazanul, conductele, în general, toate ustensilele. Urmează partea a doua a „tehnologiei de distilare”- este vorba despre „tistălaș”. Abia acum va rezulta „jinarsul”, care are în jur de 50-60 de grade. „Otca” se pune din nou la fiert – „fierberea de-a doua”. Cu cât se lasă mai mult la fiert, cu atât produsul finit va avea mai puține grade. Jinarsul care iasă prima dată pe țeavă, la a doua distilare, se numește „rezeș” și are cele mai multe grade – este deci „cel mai tare”. Rezeșul se folosea la țară drept medicament pentru bolile reumatice.
De obicei jinarsul se consumă în cantități mai mari în anotimpul rece și înainte de masă. Unii sunt de părere că butoaiele din lemn de fag sunt cele mai bune recipiente pentru jinars. În concluzie, se poate spune că jinarsul este de regulă o băutură care „merge mai bine iarna”. Odată cu schimbarea anotimpului, un adevărat gospodar se gândește la scrierea celei de-a doua părți a unei aceleași epopei: coacerea strugurilor, punerea în teasc și producerea vinului- cealaltă mână a aceluiași invincibil Bachus.
Narcis MARTINIUC
