Jocuri de culise cu final previzibil
Când ai bani și putere este firesc cã o duci bine și ți se pare cã ai întreaga lume la picioarele tale. Cine și-ar fi imaginat cã oameni precum DIP (Dan Ion Popescu, fostul Dumnezeu al industriilor) și Patriciu, Å¢iriac sau Adrian Nãstase vor ajunge sã dea cu subsemnatul pe la parchete? Iar unii dintre ei chiar sã stea prin celulele reci ale aresturilor. Este într-adevãr șocant și degradant. Ce pot gândi acești oameni care, de când a dat norocul peste ei, nici nu au conceput viața fãrã mașinã la scarã, servitoare în casã și o droaie de lingãi mișunând în jurul lor, în momentele de maximã umilințã? Sigur cã nu-și pierd sângele rece deoarece în calculele lor perfide au inclus și momente mai jenante, iar faptul cã „poți cumpãra orice cu bani” îi face sã nu-și piardã speranța.
Suntem martorii unor evenimente care pãreau reale doar în altã lume. Președintele se plânge cã a fost șantajat de un ziarist, dar aruncã doar o fumigenã și apoi tace chitic. Președintele uitã sã spunã cã de acel ziarist este legat prin afacerile, mai mult sau mai puțin legale, pe care
le-au fãcut împreunã. Un patron de mare trust îl someazã pe președinte sã-i spunã ziaristului pe nume pentru a nu arunca toatã mass-media în promiscuitate. De parcã n-ar exista destulã promiscuitate în fosta puritate, acum conservatoare. Cine crede cã acel ziarist l-a sunat pe președinte pe linia directã, știind cã toate apelurile sunt înregistrate, neintenționat, se înșealã. Acel ziarist al cãrui nume îl cunoaște toatã lumea este o vulpe mult prea bãtrânã și perversã pentru a cãdea în capcana iepurașului.
Acesta este doar un episod din lunga serie a jocurilor permise doar adulților care se joacã lejer cu focul, știind cã în spatele lor se aflã mereu pompierul de serviciu. Așa cum se aflã câte o armatã întreagã de provocatori și stingãtori de incendii în spatele fiecãrui îmbogãțit, din capitalã sau din provincie.
Toți ne rãzvrãtim și ne declarãm terifiați de niște bande de interlopi și kosonari, dar uitãm de „mafia gulerelor albe”, pentru simplul motiv cã aceștia au devenit niște persoane onorabile. Sã amintim aici doar pe cei care s-au ridicat în urma contrabandei cu produse petroliere la sârbi în perioada embargoului? Sau pe cei care au fãcut praf industria din zonã și au vândut combinatele ca fier vechi? Pe cei care susțin cã au bãgat în mine cantitãți incredibile de materiale? Mulți dintre ei au ajuns sus, miniștri, parlamentari sau respectabili oameni de afaceri. Toți cred cã sunt intangibili pentru cã știu, nu cã au doar bani, cu care se poate cumpãra „și mamã și tatã”, dar știu cã în spatele lor se aflã cineva și mai influent, pe care l-ar trage dupã el dacã s-ar întâmpla sã pice.
Spre neliniștea lor, se poate pentru cã s-a întâmplat și la case mai mari. Știți cumva cum umilea DIP un simplu ziarist care se interesa de afacerile lui extra-ministeriale? Îi arunca o sutã de dolari. Cei care s-au aplecat sã ridice bancnota, astãzi trebuie sã tacã. Mulți au ieșit din somptuosul lui birou umiliți, dar nu umili. Aceia au avut și au dreptul sã arate cu degetul.
Invulnerabilitatea, preamãrirea și banii sunt doar iluzia de fericire care te îmbatã fatal.
de Cora MUNTEAN
