Justitie doar cu perdelele lasate

Pâna sa se stabileasca daca vor fi executati sau nu cei 322, “puterea judecatoreasca” a socotit ca ar fi momentul potrivit sa-si scoata muschii de sub roba. În saptamâna dinaintea referendumului, când cei mari se înclestau în toate pozitiile, cateii nu puteau lipsi de la spectacol. Viorica Costiniu, presedinta iliesciana a Asociatiei Magistratilor din România, s-a trezit rastindu-se la diplomatii occidentali prezenti la sedinta Consiliului Superior al Magistraturii (printre altii, Malchow Olaf, consilier la Ambasada Germaniei, Hall Philip Ridley, consilier sef adjunct în Ambasada Marii Britanii, Onno Simons, reprezentant al Comisiei Europene în România, Nelson Thimoty, secretar al Ambasadei SUA…). “Prezenta la sedinta Sectiei de Procurori a CSM a mai multor demnitari straini constituie o premiera, care în opinia noastra tradeaza o lipsa de respect fata de Autoritatea Judecatoreasca din Romania. Totodata apreciem ca s-a insinuat, fie si doar prin prezenta fizica a acestor reprezentanti de ambasade, neîncrederea strainatatii în forul suprem al justitiei, în modul de a gestiona o situatie care-si are singurul raspuns la nivelul sistemului. Avem convingerea ferma ca în tarile lor acesti înalti demnitari straini nu si-ar fi permis, decât eventual, ( ?! ) o vizita de curtoazie pentru discutii legate de functionarea sistemului judiciar din tarile respective. În nici un caz nu ar fi actionat în masura sa creeze presiune si reactie mediatica”. Doamna Viorica zice mai departe, foarte ofuscata si ca picata din Luna, ca se considera jignita fix în amorul ei propriu de aceasta atitudine “de desconsiderare, cu atât mai mult cu cât pâna în prezent n-au mai avut nici o reactie care sa justifice un interes de moment”! În loc sa se iscaleasca asa cum gândeste, ca o autentica “doamna Nuti” sau “Tanta” din cartier, “Vio” Costiniu arunca enormitatea consideratiilor ei belicoase în cârca AMR, taman acum, când Franco Frattini, Comisarul european pentru Justitie, anunta ca, în zilele urmatoare, va analiza cu mare atentie posibilitatea activarii clauzei de salvgardare pe Justitie pentru România.

În acest timp, perfect sincronizate, mult mai sportiva Laura Codruta Kovesi, Procuror general al României, i-a tras una scurta peste nas lui Bogdan Olteanu, presedinte al Camerei Deputatilor si autor al unei “solicitari” de a dispune prezenta mai multor procurori în vederea audierii acestora la o comisie parlamentara care analizeaza practica interceptarilor si înregistrarilor telefonice. Ancheta s-a declansat dupa ce fostul director al SIE, demisionarul Claudiu Saftoiu, a afirmat ca serviciul pe care îl conducea ar fi interceptat convorbiri telefonice cu mandat de la procurorul general. “Am luat act cu îngrijorare de continutul scrisorii ce mi-ati adresat-o în data de 9 mai 2007 prin care procurorii au fost confundati cu demnitari, functionari, angajati ai Guvernului sau ai altor organe ale Administratiei Publice si s-a invocat obligativitatea prezentei acestora în fata Comisiilor Parlamentare. Potrivit dispozitiilor Constitutiei României si ale legilor privind organizarea judiciara, procurorii sunt magistrati si fac parte din autoritatea judecatoreasca. Ca atare, activitatea procurorilor este supusa controlului judecatoresc sau al Consiliului Superior al Magistraturii, garantul independentei magistratilor, singura institutie abilitata sa evalueze activitatea procurorilor.” Pe de alta parte, Kovesi a cerut CSM sa ia atitudine fata de “imixtiunea Parlamentului în treburile justitiei”, dar, si aici, dupa larma de rigoare, s-a amânat luarea unei decizii pâna dupa referendum.

Daca pe cetateanul Ica Costiniu, sictirit de interesul “puterilor straine” pentru “problemele interne” ale justitiei române, îl duci degeaba la comisie, tânara Laura Codruta Kovesi nu are de ce sa teama de tehnica. Trebuie sa dea dezlegarea necesara subordonatilor. Acestia sa le explice românilor cine detine astfel de aparatura de interceptare si înregistrare, cum este folosita, cum sunt stocate informatiile, ce se întâmpla cu ele si cine are acces la aceste date. Este o problema ce tine strict de respectarea drepturilor omului si, daca procurorii au constiinta curata, nu au nevoie de pretexte pentru o tacere vinovata.