Averile bisericii Biserica Reformată

Biserica Reformată a apărut în secolul XV, în spațiul german, de unde s-a extins cu repeziciune în toată Europa. Nici  Transilvania nu a fost ocolită de noua mișcare reformatoare, promovată de Martin Luther, Urlich Zwingli și Jean Calvin și  adusă pe aceste meleaguri de coloniștii sași.
Părintele reformei protestante din Ardeal a fost Ioan Honterus. Umanistul și reformatorul protestant s-a născut la Brașov, într-o familie de sași catolici. Tinerețea și-o petrece la Viena, unde și studiază, după care peregrinează o vreme prin Europa, din cauza luptelor interne care măcinau Regatul Ungar și Voievodatul Transilvaniei. În călătoriile sale ajunge, după o ședere la Cracovia, în orașul Elvețian Basel, unde are un prim contact cu reforma protestantă. Se întoarce acasă în 1533, înființând o școală și o tipografie, prima de acest gen. Unsprezece ani mai târziu, în toamna anului 1542, autoritățile locale introduc reforma protestantă în toate sectoarele de activitate ale orașului, iar contribuția lui Honterus la acest eveniment este semnificativă. 
La scurt timp, exemplul Brașovului este urmat de Sibiu, Mediaș, și Bistrița. Treptat, reforma prinde rădăcini în rândurile transilvănenilor. Prin dieta de la Turda, din 1557, luteranii, reformații (calvinii), antitrinitarienii (unitarienii) obținând aceleași drepturi ca și catolicii.  În 1566, avântul protestant a atins cote maxime, religia catolică, majoritară până la acea dată, fiind interzisă prin lege.
Prima comunitate reformată din Târgu Mureș este menționată în anul 1550, când împrejurările politice favorabile și spiritul reformei a prins și la populația mureșeană. Prima biserică a acestei comunități a fost biserica din Cetatea Medievală, cea mai veche construcție din oraș, care poartă caracteristicile arhitecturii gotice. Cetatea și Biserica au fost construite în secolul XV, în timpul lui Iancu de Hunedoara și, inițial, au aparținut Bisericii Catolice. Trecerea majorității catolice la protestantism și interzicerea, pentru o perioadă de timp, a acestei religii au făcut ca edificiul să-și schimbe “stăpânul”.
Un secol mai târziu, datorită nevoilor crescânde ale comunității, a fost ridicată a doua Biserică, din lemn, pe strada Ștefan cel Mare. Între 1815 și 1830, lângă bisericuța de lemn s-a ridicat o nouă construcție; ulterior vechea biserică a fost demolată. În prezent, Biserica de pe Ștefan cel Mare are o capacitate de 720 de locuri, iar aici vin aproximativ 4300 de credincioși. O altă proprietate de care dispune Biserica Reformată se află în Cartierul Unirii și a fost construită în 1937. O istorie interesantă o are lăcașul de cult din Bulevardul 22 Decembrie 1989, Numărul 49. Inițial, imobilul a funcționat ca școală confesională. Din 1945 a fost transformat în lăcaș de cult, însă nu pentru multă vreme. Statul comunist a naționalizat o parte din imobil și terenul aferent lui, creând greutăți comunității reformate. Anii -’90 au adus speranțe peste speranțe, dar nici în prezent, cu toate că proprietatea care a aparținut odinioară Bisericii este revendicată, nu a fost soluționată cererea de retrocedare a acestor proprietăți.
Perseverență…
În Strada Ludușului, la Numărul 3, se află un alt lăcaș de rugăciune, greu încercat de negura istoriei. În 1976, credincioșii Reformei au solicitat autorităților de la acea vreme aprobarea avizelor  necesare pentru a putea construi o nouă biserică. Numai că aceste aprobări au venit abia în anul 1988, ca urmare a perseverenței și a insistențelor de care au dat dovadă credincioșii reformați. Construcția bisericii a fost finaliztă în anul 1991. 
O altă Biserică Reformată se află pe strada Sapei, la Numărul 13. În 1978, credincioșii au cumpărat un teren și o casă la adresa mai sus menționată. Au adus câteva modificări construcției existente, pe care le-au terminat în 1981 și au început să slujească, fără aprobarea autorităților comuniste. Era o casă de rugăciune.  În anul 1996, construcția a fost finalizată ca Biserică, prin extinderea vechii case de rugăciune și adăugarea unor turnuri. La ora actuală, aceasta esta cea mai mică parohie a reformaților din Târgu Mureș. Pe strada Furtunei, se află o altă proprietate a Reformaților. Și aici istoria se repetă, numai că, după încetarea dictaturii, lucrurile au mers ceva mai bine, Biserica fiind zidită într-un an de la începerea lucrărilor. O altă Biserică ridicată în timp record este cea situată în Cartierul Tudor, pe strada Evrelor Martiri. Aici lucrările de construcție au început  în 1989, fiind terminate în același an. Ulterior, ansamblului arhitectural i s-a adăugat un turn, a cărui costrucție a durat aproape trei ani. 
Schimbările
Revoluției
Inevitabil, evenimentele din decembrie ’89 au adus schimbări și în cadrul comunităților reformate. Dacă până atunci fondurile pentru construirea unor noi lăcașuri de cult proveneau exclusiv din donațiile celor aproximativ 39 mii de credincioși, “schimbarea” a întrevăzut posibilitatea donațiilor externe. Comunitatea Reformată mureșeană a obținut bani de la comunități reformate din Olanda, Germania și Elveția. Libertatea religioasă și donațiile substanțiale le-au permis credincioșilor să ridice și alte lăcașuri de rugăciune. Este cazul Bisericii  din  strada Budiului, Numărul 16, unde se adună 2600 de credincioși. Un alt edificiu reformat, construit după Revoluție, este cel din strada Lalelelor, Numărul 28. Aici se roagă 3200 de credincioși, fiind singura proprietate a reformaților, care nu este Biserică, ci numai Casă de Rugăciune.
Pe lângă cele zece Biserici, comunitatea reformată din Târgu Mureș mai administrează și două cimitire. Unul este situat în Strada Sapei, iar celălalt în spatele Liceului “Papiu Ilarian”. Acest ultim cimitir a intrat în proprietatea Bisericii, printr-un act de donație făcut la începutul secolului XVII. El adăpostește o colecție impresionantă de pietre funerare vechi, precum și o cameră mortuară, construită în anul 1698, în care se ține slujba de înmormântare.
O problemă aparte, cu care se confruntă Biserica Reformată, o reprezintă retrocedarea proprietăților confiscate, începând cu anul 1948,  în mod abuziv de regimul comunist.
O parte, infimă, a acestor revendicări a fost soluționată prin intermediul OU 83/1999. Pe baza acestui act normativ, Biserica Reformată a intrat, formal, în posesia clădirilor care adăpostesc Teatrul “Ariel” și Ansamblul Folcloric “Mureșul”. În curs de revendicare, pe baza unei legi din 2002 este Liceul “Bolyai Farkas”, cu spațiile comerciale aferente, de pe strada Bolyai, câteva imobile situate pe strada Kogălniceanu, o clădire din Piața Trandafirilor, un imobil situat în strada 7 Noiembrie, Spitalul de Obstretică-Ginecologie, revendicat împreună cu Bisericile Catolică și Unitariană,  imobilul din Revoluției, care adăpostește Școala Ajutătoare, și un spațiu comercial situat pe strada Gheorghe Doja. Aceste retrocedări vor face obiectul unor materiale separate, ce vor fi publicate în săptămânalul Ziarul de Mureș.