Treptele fericirilor din Psalmii Profetului David

“Pe-un picior de plai, Pe-o gura de Rai…”

Încercarea de a contura întelesul cât mai deplin al fericirii, ni se dezvaluie deopotriva atragatoare si imposibila. Atragatoare, ca demers pe parcursul caruia ni se deschid mereu cai nebanuite si dumbravi minunate, imposibila, întrucât nu are sfârsit. Pornind de la constatarea sfintilor parinti ai crestinismului, ca omul poate avea trei feluri de trairi: viata simpla, viata fericita si viata fericita vesnica, vom avea o noua configurare a parcursului nostru pe Treptele Raiului, conform optiunii ultime, raportata firesc la primele doua ca etape intermediare. Pentru ca viata simpla a majoritatii imense a omenirii se defineste astfel din pricina stagnarii pe palierul exclusiv al existentei trupesti si din lipsa de interes pentru avansarea spirituala, iar viata fericita se limiteaza doar la bucuriile materiale, abordarea vietii fericite vesnice va fi una crestin ortodoxa, ca unicat spiritual pastrat nealterat pe linia apostolica neîntrerupta de la Biserica Primara a Sfintilor Apostoli, ucenici ai Lui Hristos, pâna în prezentul nostru zbuciumat. De aceea, întelept este sa recurgem la cercetarea scrierilor insuflate de Dumnezeu, cuprinse în Sfânta Scriptura, începând cu Vechiul Testament. Acolo gasim întelepciunea din cartile profetilor, date istorice, litera Legii Vechi si Noi, îndemnurile Proverbelor, precum si întreaga învatatura biblica, condensata în…

Cartea Psalmilor Proorocului si Împaratului David

Cartea Psalmilor cuprinde în sine tot ce este mai folositor în toate celelalte carti. Ea profetizeaza cele viitoare, memoreaza fapte istorice, da legi de vietuire, arata caile cresterii spirituale, într-un cuvânt este o adevarata comoara de învataturi bune, punând la îndemâna fiecaruia tot ce îi este necesar pentru propasirea duhovniceasca. Psaltirea vindeca ranile noi sau vechi ale sufletului si pastreaza sanatatea celor care se hranesc zilnic cu ambrozia ei, calugarii. Manastirile crestin ortodoxe au în programul zilnic de rugaciuni, lectura treptata a celor 150 de Psalmi, cititi integral în decursul unei saptamâni, împartiti în 20 de grupuri, numite catisme. Multi monahi ravnitori solitari din Muntele Athos, dar si din România, parcurg zilnic toata Psaltirea. Cine a citit cartile Parintelui Cleopa de la Sihastria, a aflat cu surprindere dar si cu admiratie ca una din probele de rezistenta ale râvnei monahale era memorarea celor 150 de Psalmi. Pare a fi dificil de crezut, dar cei care treceau aceasta grea proba stau si azi marturie a resurselor nebanuite ale memoriei umane, pusa în slujba cunoasterii si apropierii de Dumnezeu, al carui ajutor catre cei care-L cauta, creste odata cu râvna fiecaruia, pâna la cote nebanuite, despre care stau martuie vie Vietile miilor de Sfinti, Mineiele si Proloagele. Larga problematica abordata de Împaratul David în Psalmi, atinge în mai multe rânduri si tema fericirii, asa cum am observat în articolele anterioare, din care s-a desprins realitatea nuantata prin care ni se descopera fericirea, în registrul general al întelepciunii izvorâte din relatia intima cu Dumnezeu, ale Carui nemarginite daruri ne sunt distribuite neîncetat pe masura efortului fiecaruia în trecerile succesive de la o treapta la alta, în urcusul mântuirii.

Fericit, barbatul…

Cât de semnificativ este faptul ca primul cuvânt al Psaltirii este fericit. Cheia de bolta a întregii creatii ni se înfatiseaza a fi fericirea, ca sens unic si ratiune finala a existentei umane inteligibile si perfectionabile, catre nebanuite orizonturi, dincolo de zenit. Daca “începutul întelepciunii este teama de Dumnezeu”, iata ca începutul Psaltirei este: “Fericit barbatul, care n-a umblat în sfatul necredinciosilor si în calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul hulitorilor nu a sezut” (Ps. 1,1) Conditiile fericirii enuntate de primul verset al Psaltirei ne aseaza în fata delimitarea fata de “sfatul necredinciosilor”, rupti de credinta în Dumnezeu si implicit atasati de obiceiurile idolatiei pagâne, dominate de zeitati straine si adverse Domnului Savaot. Deasemenea, nici “în calea pacatosilor nu a stat”, a acelor nesabuiti rupti de poruncile decalogului si ale legilor transmise poporului de Dumnezeu prin Moise, pacate asupra carora David va reveni adesea în psalmii sai. Cât despre hulitorii care batjocoresc numele Domnului, sa ne amintim ce a facut poporul lui Israel aflat la poalele Sinaiului, când Moise urcase muntele, pentru a primi Tablele Legii, iar multimea îl convinsese pe Aaron sa refaca vitelul Apis, adus din Egipt în memoria lor pacatoasa, caruia i-au jertfit în betie strigând idolului bicornut: “Iata Israele pe dumnezeul tau care te-a scos din Egipt”. Aceasta teribila hula împotriva Duhului Sfânt si a Lui Dumnezeu, era insuflata poporului orbit chiar de duhul cazut al idolului patruped, ce îsi prelua puterea peste mintea robilor lui, îmbatati si aprinsi de nebunia patimilor. Deaceea a fost aspru pedepsit de Domnul prin îndelungul periplu de 40 de ani pâna la Canaan, tara Fagaduintei, timp în care toti hulitorii au pierit pe drum, încât nici unul dintre ei nu a juns la destinatie, ci doar tinerii din generatia exodului.

Fericirea asumata de barbatul întelept prin respingerea necredintei, pacatului si blasfemiei, are o minunata alternativa rodnica, afirmata de psalmist în versetul urmator…

Legea Domnului

Pedagogia si întelepciunea dumnezeiasca, dupa ce afirma fericirea celor lipsiti de pacate, cheama sa fie urmat modelul lor: “Ci în legea Domnului e voia lui (a fericitului barbat, n.n.) si la legea Lui va cugeta ziua si noaptea”(Ps. 1, 2) Aici aflam sâmburele îndemnului la rugaciunea neîntrerupta adresata crestinilor peste veacuri de apostolul neamurilor, Sfântul Pavel: “Rugati-va neîncetat”. Primii care au înteles importanta esentiala a rugaciunii si au aplicat-o în viata lor, au fost monahii atoniti din scoala isihasta a Sfântului Grigorie Palama, sub forma cunoscuta a Rugaciunii Lui Iisus, sau Rugaciunea inimii, rostita zi si noapte fara oprire: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”. Concentrarea neîntrerupta a mintii la numele Domnului, goneste orice alt gând zburdalnic, fara rost, sau pacatos, iar Cel chemat va veni negresit. Cugetarea invocata de psalmist, “ziua si noaptea”, cu sensul continuitatii rugaciunii, a fost mereu pastrata cu grija în slujbele de noapte din manastiri, începând cu Miezonoptica, Rugaciunile diminetii, Utrenia si Ceasurile ce culmineaza spre zorii zilei cu Sfânta Liturghie.

Fericirea roadelor rugaciunii

Încununarea împlinirii normelor din primele doua versete ni se descopera în chip minunat în al treilea verset: “si va fi ca un pom rasadit lânga izvoarele apelor, care rodul sau va da la vremea sa si frunza nu va cadea, si toate câte va face vor spori.” (Ps. 1, 3) Lectiile dumnezeiesti transmise omenirii prin psalmii Împaratului David cu milenii în urma, sunt patrunse de adânca valoare dumnezeiasca ce nu a scazut niciodata, ci dimpotriva a crescut pe masura foametei duhovnicesti a cautatorilor Adevarului pe Calea Vietii. Cititi Psaltirea cu credinta si bucurie ca sa aflati comoara dumnezeiescului dar ce va va descoperi negresit Lumina mult dorita.

Alexandru Mihail NITA