“A conduce un teatru la fara frecventa, prin da si nu, mi se pare primitiv si orgolios!”

Chiar daca prea multe nu avem în comun cu tara Cantoanelor, care si-a serbat Ziua Nationala pe 1 august, am gasit totusi ceva. Cercetând mai în detaliu, am dat de o meteahna veche, comuna oarecum celor doua popoare: indiferenta. Degeaba “Românie draga, Elvetia meaâ€, piesa scrisa de Cornel Udrea s-a jucat cu succes, mai-marii Teatrului National din Târgu Mures au tras-o pe linie moarta, lasându-l pe autor, sa traiasca din nostalgiile trecutului, când usa teatrului era larg deschisa, nicidecum trântita în nas.

Reporter : Ce s-a întâmplat cu “Românie draga, Elvetia meaâ€?
Cornel Udrea : Din momentul premierei, în stagiunea 2004-2005, pâna la scoaterea fara nicio explicatie a piesei din repertoriul Teatrului National din Târgu Mures, au fost 104 reprezentatii. Este piesa cea mai longeviva, originala româneasca, jucata pe scena vreunui teatru. Fara nicio explicatie, piesa a fost scoasa, si dincolo de acest aspect, vreau sa spun ca toate cele patru actrite, Ionela Nedelea, Bianca Farcas, Claudia Domokos si Elena Purea, au îndragit într-atât aceasta piesa, încât si în viata cotidiana, în viata de fiecare zi, se adresau una alteia cu numele personajelor din piesa. Banuiesc, si cred ca este o certitudine, tot ceea ce este setat de fostul director al Teatrului National, de Cristian Ioan, este interzis, dovada ca asa merg lucrurile la noi în România.

Rep. : Au altceva mai bun în program?
C.U. : As întelege daca în repertoriul Teatrului National din Târgu Mures, dupa venirea lui Vlad Radescu, ar fi existat o suita de premiere exceptionale, daca actorii batrâni, pensionari, ar fi fost solicitati, cu enorma lor experienta, cu talentul lor deosebit, sa sustina teatrul, atunci as fi acceptat si acesta chestiune.

Rep. : Apreciata de unii, ignorata de altii…..
C. U. : Piesa „Românie draga, Elvetia meaâ€, a fost jucata în zeci de locuri în tara, precum si într-un turneu în Franta. Reactiile pozitive din presa din Hexagon stau marturie la acest aspect. Piesa a mai fost montata la Teatrul „I. D. Sârbu†din Petrosani, tot de regizorul Cristian Ioan, si se bucura de un succes fantastic. A fost ultima mea premiera în stagiunea 2009-2010, iar piesa se joaca si de doua ori pe zi, în teatrul din Petrosani, daca puteti sa va imaginati asa ceva.

Rep. : Vi s-a trântit o usa în nas?
C. U. : Nu cunosc, si nici nu vreau sa cunosc, felul în care s-au cheltuit banii Teatrului National din Târgu Mures, pe ce s-au dus acesti bani, dar ma simt lezat, umilit de faptul ca nu mi s-a dat nici o explicatie pentru scoaterea piesei. Aveam în continuare câteva festivaluri de teatru, câteva localitati care doreau sa vada “Românie draga, Elvetia meaâ€, faima acestei piese s-a dus foarte departe. Din pacate au decis unii ca acest drum sa se termine.

Rep. : Ati încercat un dialog?
C. U. : Aceasta politica, pe care o consider catastrofala, la Nationalul din Târgu Mures, nu face decât sa dea apa la moara la tot felul de interpretari. De câte ori l-am cautat pe directorul Vlad Radescu, nu l-am gasit în teatru. A conduce un teatru în sistem de fara frecventa, prin da si nu, mi se pare primitiv si orgolios.

Rep. : Lui Vlad nu-i place Marul dulce?
C. U. : S-ar putea sa nu-i placa Marul dulce, dar în orice caz, am 41 de piese jucate, dar nu mi s-a întâmnplat niciodata asa ceva.
 
Rep. : Piesa mai are puterea sa continue?
C. U. Aceasta piesa nu a obosit, ea mai poate continua si zece ani de acum înainte, deorece este o piesa de stricta actualitate. Cele patru actrite au ajuns la un nivel de performanta de exceptie în aceasta piesa. Ionela Nedelea, interpreta personajului Melania Mar Dulce, si-a dat licenta, tocmai cu acest rol, din „Românie draga, Elvetia meaâ€.

Rep. : De ce credeti ca nu profita nimeni de acest succes?
C. U. : Pentru ca nu exista interesul si dragostea pentru piesa româneasca contemporana. În schimb exista aceasta mizerabila atitudine subiectiva fata de regizorul Cristian Ioan, un dispret fata de întregul corp actoricesc de la Teatrul National din Târgu Mures, în limba româna. Sectia româna nu a scos în ultimul timp o piesa competitiva, care sa intre în concursuri, asa cum ne-a obisnuit acest teatru cu multi ani în urma.

Rep. : Cine trage sforile?
C. U. : Aceasta comanda, aceasta culoare politica este mai puternica si decât teatrul si decât orice manifestare culturala. Acum când se fac aceste reduceri substantiale din institutiile culturale, va dati seama ca niciun actor nu va îndrazni sa critice, nici un actor nu va ridica vocea împotriva reducerilor de personal, cu atât mai mult pentru o piesa care sa fie reluata dupa ce a fost jucata neîntrerupt din 2004, pâna anul trecut.

Rep. : Conducerea teatrului pregateste un spectacol „bombaâ€,  care înca nu se întrevede la orizont…
C. U. : Daca cineva s-ar duce de curiozitate sa întrebe unde sunt acesti bani, ce s-a facut cu ei, ar ramâne mirat… Este un lucru stiut, nu doar în lumea actoriceasca. Suma care a fost alocata acestei montari, cea a regizorului Victor Ioan Frunza, care tot întârzie cu premiera, este una imensa, iar actorii fie sunt nevoiti sa faca activitati în scoli, fie li se refuza orice proiect cu care vin sa dinamizeze viata colectivului de acolo.

Rep. : Recent s-a publicat un raport (SCENART) care vizeaza si Teatrul National din Târgu Mures, iar situatia este una deplorabila.
C. U. : Într-adevar, situatia în acest teatru este praf si pulbere, nu intereseaza pe nimeni, si, ce este mai grav, nimeni nu este tras la raspundere. Iar Ciprian Porumbescu (trimitere la personajul jucat de Vlad Radescu în film), cel din contemporaneitate, cânta pe aceeasi coarda care este pozitiva pentru el, dar nociva pentru cei din jur.

Rep. : Sunteti suparat pe Nationalul din Târgu Mures?
C. U. : Doamne Fereste! Chiar daca aceasta piesa a fost foarte bine primita de publicul spectator din tara, a trebuit sa compar acest aspect cu cel de la Târgu Mures, si sufletul îmi ramâne la montarea de la Târgu Mures, chiar daca si cea de la Petrosani se ridica la un nivel calitativ deosebit.