La Mures, operatiuni sub acoperire din deceniul cinci

Cativa mureseni curajosi s-au retras in zona Muntilor Calimani si au incercat timid sa constituie o forma de rezistenta anticomunista. Aveau avantajul cunoasterii zonei montane, dar erau slab pregatiti si dotati cu armament. Zona a fost impanzita cu informatori deghizati in ciobani si militieni deghizati in padurari. La toate acestea s-au adaugat teama si suspiciunea cu care erau priviti de localnici, fapt care le-a ingreunat intentiile, iar actiunile conjugate ale Securitatii si Militiei muresene le-au zadarnicit orice actiune eficienta.

Partidele politice ale caror elemente mai activau inca in semi-clandestinitate, anumite personalitati locale sau nationale, dar in mod deosebit rezistenta din munti – mai mult sau mai putin coagulata – au reprezentat doar cateva din obiectivele muncii informative si a masurilor de anihilare corespunzatoare preconizate de securitatea mureseana. Putinii profesionisti care au mai fost pastrati in noul sistem au fost si cei care au organizat masurile de contracarare ale opozitiei. Mai ales in primii ani de la infiintarea ei, Securitatea mureseana – ca dealtfel in intreaga tara – a trebuit sa faca fata unor probleme complexe. Lipsiti de retele informative, dar mai ales lipsiti de o pregatire corespunzatoare si experienta in domeniu, insa devotati cauzei “luptei de clasa”, lucratorii din securitatea mureseana au suplinit lipsa de experienta cu perseverenta si devotamentul lor fata de cauza. Incadrata mai ales la esalonul de comanda locala intr-o proportie covarsitoare cu elemente provenite din randul minoritatilor etnice, agramatismul, stangacia si precaritatea pregatirii lucratorilor de securitate mureseni se releva treptat din studierea corespondentei intocmite si purtate intre diferitele esaloane ale securitatii teritoriale.

PNL Mures – o filiala atent supravegheata

Prin ordinul nr. 112/69172 din 8.12.1948 al Directiei Generale a Securitatii Poporului (DGSP), se transmitea Serviciului de Securitate din Targu-Mures – prin Regionala de Securitate Cluj – ordinul circular nr. 1 din 11.12.1948. Prin acest ordin se atragea atentia serviciului local de securitate asupra necesitatii supravegherii in mod deosebit a activitatii PNL Mures. Mai marii de la Bucuresti cereau intensificarea muncii informative si totodata sa sa li se raporteze saptamanal “cine sunt persoanele de incredere din teritoriu insarcinate sa raporteze la centru (PNL Bucuresti – n.r.), rezultatele activitatii lor in teritoriu, ce instructiuni li s-au dat de la Bucuresti, deplasarile si activitatea lor dupa primirea instructiunilor de la Bucuresti”. Prompta, pe data de 27.03.1949, cu adresa nr. 1/3990, Securitatea mureseana raporta la Bucuresti, prin intermediul Regionalei Cluj careia i se subordona ierarhic, faptul ca “am organizat o retea informativa, dand instructiuni informatorilor in aceasta problema pentru a putea urmari cat mai aproape activitatea acestora (delegatilor PNL din teritoriu – n.r.)…”. In iunie 1949, Centrala Securitatii de la Bucuresti transmitea Servicului de securitate din Targu-Mures ca PNL Bucuresti a instruit special si trimis in teritoriu un delegat care sa ia legatura cu mai multe filiale din Transilvania. Mai mult decat atat, se indicau Securitatii muresene si persoanele locale care urmau sa fie contactate: “…maior Batranu din Targu-Mures, Oprea Vasile din Targu-Mures, colonel in rezerva, Gradu Ioan, Tudor Ioan din Targu-Mures…”. Este evident ca Centrala Securitatii de la Bucuresti reusise sa obtina date detaliate chiar din structura de conducere a PNL Bucuresti pe care o penetrase informativ.

„Banditul“ Vasile Netea cautat de Securitatea mureseana

Periodic, Securitatea mureseana primea de la Centrala Securitatii din Bucuresti (DGSP) tabele nominale cu persoanele care – in situatia ca ar fi ajuns in raza ei de responsabilitate – trebuiau localizate, apoi urmarite pentru a li se stabili contactele locale si ulterior arestate. Profesori universitari, generali si ofiteri superiori, oameni politici, oameni de cultura se aflau pe aceste liste intocmite la centru ca urmare a faptului ca, in diverse momente ale activitatii lor – anterioare instaurarii regimului comunist – cei in cauza avusesera atitudini anticomuniste. Printre cei urmariti general, am remarcat astfel cateva nume si functii sonore: generalul Mihail Voicu, fost comandant al Diviziei 14 infanterie, Ovidiu Vladescu, profesor universitar, Gheorghe Manoliu, fost comandant al Diviziei 4 Munte, Gheorghe Cretzeanu, fost director de banca in Bucuresti, Dumitru Negel, fost maresal al Curtii Regale…Insa Securitatea mureseana intocmea si ea propriile ei liste. Astfel, in dosarul intocmit pe problema “Bande” (1948), in adresa cu nr. 1/16051 din august 1949, intocmita de Serviciul local de securitate din Targu-Mures, printre mai mult sau mai putin anonimii Covrig Vasile din Vatava (implicat in miscarea legionara), Toderic Gheorghe, tot din Vatava, ce se facea vinovat de legaturi cu Covrig Gheorghe sau de urmaritul Cristea Petru din Toplita care se facea vinovat de impuscarea in 1946 a doi functionari din Garzile Populare, am remarcat si numele omului de cultura muresean Vasile Netea. Motivul? Netea, potrivit mentiunilor Securitatii muresene, “la afirmatiile (?) facute de Toderic s-a atasat…a fost semnalat la locul numit Poiana Rusca din muntii Rastolitei”. Nimic altceva, niciun alt cap de acuzare serios si fundamentat, decat ca ar fi impartasit probabil anumite afirmatii ale unui oarecare Toderic Gheorghe. Prea putin din punctul nostru de vedere, cei care privim in urma cu detasare. Suficient insa din punctul de vedere al Securitatii pentru a mai comite astfel inca un abuz impotriva unui om care deranja noul regim.

Operatiunea “Padurarii”

Marea problema de la inceputul deceniului cinci a Securitatii muresene o reprezenta rezistenta din zona Muntilor Calimani, insuficient coagulata la momentul respectiv, dar pe cale de se organiza si a deveni eficienta. Dupa ce au fost identificati anticomunistii care luasera calea muntelui si contactele locale ale acestora, Securitatea mureseana a trecut la intarirea posturilor de militie de pe Valea Muresului, precum si la trimiterea unui numar de 7 informatori deghizati in ciobani, la anumite stane pentru a putea urmari si raporta eventualele miscari ale fugarilor. Mai mult chiar, Securitatea mureseana – cu ajutor de la Bucuresti – a initiat organizarea si lichidarea acestor rezistente (sporadice) din zona Calimanilor. Pe data de 13 septembrie 1949, a sosit de la Bucuresti capitanul Eugen Alimanescu (Directia Generala a Militiei), care impreuna cu capitanul de militie Ioan Sasu (comandantul Militiei Judetului Mures) si sublocotenentul Constantin Radu din partea Serviciului de securitate Targu-Mures au convenit masurile ce trebuiau luate grabnic pentru anihilarea bandelor. In cuprinsul procesului-verbal incheiat cu ocazia intalnirii celor trei, se convenea asupra faptului ca Militia Judeteana Mures sa trimita la Ocoalele Silvice din regiunea unde erau semnalate bande, “militieni imbracati in uniforme de padurari”, acestia urmand sa fie recrutati, potrivit specificarilor din procesul-verbal “din elementele cele mai devotate clasei muncitoare si curajoase care sa nu dea inapoi chiar daca vor fi atacati de banditi”. Printre alte masuri preconizate, se mai preciza si faptul ca, legitimatiile padurarilor, armele si uniformele acestora sa fie procurate, intr-un deplin secret, de la Directia Silvica Mures. Nu cunoastem alte amanunte referitoare la desfasurarea opratiunii, dar este de presupus ca a fost un succes, de vreme ce pe parcursul anilor urmatori documentele pe care lea-m consultat pana acum, nu mai semnaleaza aspecte vizand existenta unei eventuale rezistente in zona Muntilor Calimani sau in zonele mai apropiate de Valea Muresului.

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com

Dupa 6 martie 1945, impunându-si treptat controlul asupra întregii societati românesti, Partidul Comunist din România (PCR) a actionat pentru reorganizarea aparatului de stat ce trebuia sa serveasca scopurilor sale politice. Concomitent cu aceasta a avut loc reorganizarea justitiei care trebuia sa devina o “justitie a clasei muncitoare”, iar în anii 1948-1949 au fost create Securitatea si Militia populara. Securitatii – un instrument de teroare si represiune îndreptat împotriva oricarei forme de opozitie fata de noul regim – i s-au acordat competente foarte largi ce mergeau de la dreptul de a aresta si ancheta si pâna la lichidarea efectiva a unor opozanti ai regimului. Justitia comunista trebuia sa dea o aparenta de legalitate, samavolniciilor, abuzurilor si chiar unor crime comise de Securitate raspunzând astfel imperativului de “pedepsire exemplara a dusmanilor poporului” în spiritul “vigilentei de clasa” pentru “apararea cuceririlor revolutionare ale clasei muncitoare”. Prin Dc. lege nr. 221/1948 al Prezidiului Marii Adunari Nationale a R.P.R. a fost creata Directia Generala a Securitatii Poporului (D.G.S.P) în structura Ministerului Afacerilor Interne (MAI) si Militia Populara.

Tabel nominal cu informatorii special plasati in partile muntoase (zona Muntilor Calimani) si la obiectivele problemei subversive:

l Fazakas Gheorghe Poiana Cofu

l Mocar Francisc Muntele Moldovanca

l Luierean Gavril Piciorul Popii

l Banu Dumitru Zimbroita

l Truta Ioan Muntele Batrana

l Gliga Gavril Muntele Socinca

l Truta Simion Muntele Siriod

(Adresa cu nr. 982 din 26 februarie 1949 intocmita de Biroul de securitate Reghin si adresata Serviciului de securitate Targu-Mures)