La povești cu Bölöni senior

Unul dintre cei mai discreți invitați ai Galei Bölöni, eveniment desfășurat la sfârșitul lunii trecute la Târgu Mureș, a fost un medic stomatolog stabilit de mulți ani în Ungaria. O prezență plăcută, un partener de discuție extrem de agreabil, Bölöni Istvan, fratele mai mare al antrenorului lui Rennes, a vorbit cu farmec despre el și despre mezinul familiei.

Florin Marcel: Domnule Bölöni Istvan, am înțeles că înainte ca Loți să ajungă un bun fotbalist, dumneavoastră erați deja un mare jucător. Unii spun că erați mai talentat decât fratele dumneavoastră?

Bölöni Istvan: Nu, eu eram doar mai mare la vârstă. Adevărul este că și eu am jucat fotbal cu Fazekas, cu Kanyaro, cu Lucacs Ede, cu Varodi. Am jucat fundaș dreapta, am jucat în apărare, dar prea târziu am început eu să joc fotbal. Poate că aveam niște calități fizice, rapiditate, mobilitate, dar nici vorbă de talent. În facultate eu m-am lăsat de la o zi la alta de fotbal, am început să învăț.

F. M.: Se spune că ați avut niște probleme cu inima, este adevărat?

Bölöni Istvan: Poate. Aceste probleme cu inima niciodată nu s-au confirmat clar. Niște bănuieli. Și astăzi joc fotbal, nu am nimic, dar poate nu am avut destul talent să ajung un mare fotbalist.

F.M.: Am auzit că ați avut niște selecții la lotul național de juniori.

Bölöni Istvan: Era în timpul lui Ola Gigi, împreună cu Lucacs Ede, am jucat și contra lui Răducanu.

F.M. : Credeți că antrenorii de acolo v-ar fi luat dacă nu aveați talent?

Bölöni Istvan: Aveam talent mediu, ca mulți copii.

F.M.: Sunteți modest…

Bölöni Istvan: Poate că sunt modest, dar istoria a dovedit oricum că nu am avut destul talent. Eu am văzut cum au apărut mulți copii, la centrele de juniori, la turneele de selecție pe regiuni, fiindcă atunci nu erau județe. Aceste turnee care s-au făcut la nivel de 15-17 ani, erau foarte bune, deoarece copii jucau cu suflet, fiecare dorind să se afirme. Eu am fost unul dintre aceștia.

F.M.: Practic la ce vârstă ați renunțat la fotbalul de performanță?

Bölöni Istvan: Eu am început să joc fotbal la Chimica Târnăveni, la 16 ani, iar la 18 ani și câteva luni am terminat cu fotbalul. Într-un an am ajuns în lotul național lărgit de juniori. Poate am avut calitatea de a fi foarte rapid, dar adevărul este că mie mi-au lipsit cei 16 ani de pregătire, timp în care am jucat fotbal numai pe maidane.

F.M.: Practic v-a lipsit pregătirea din primii ani de juniorat…

Bölöni Istvan: Mi-a lipsit experiența, ceea ce acumulează un jucător la pitici, la juniori. Eu am ajuns dintr-odată într-o echipă de juniori foarte bună.

F.M.: Ați renunțat la 18 ani pentru că ați simțit că nu puteți ajunge acolo unde ați fi vrut sau pentru că ați ales alt drum în viață, cel de medic stomatolog?

Bölöni Istvan: La 18 ani am reușit la Facultatea de Medicină și Stomatologie din Târgu Mureș, am fost chemat la lot, unde jocul n-a mers prea bine. M-a curtat Dinamo, dar am spus “Nu, domnule, eu trebuie să învăț, să termin facultatea, să lucrez, deci mă las”.

Eu atunci eram convins că nu pot să joc mai bine, să fiu mai puternic, mai rapid, mai tare, aveam deja 18 ani, experiență de joc nu aveam deloc, am simțit că am ajuns la nivelul maxim de știință în fotbal. Nu eram mulțumit de mine, nu eram sigur de mine

F.M.: Bănuiesc că ați avut grijă de Loți când a venit la Târgu Mureș. Erați deja aici, la facultate…

Bölöni Istvan: Da, eu eram deja aici și am încercat să-l ajut moral, cu sfaturi, fiind cu 4 ani mai mare. Sfaturile pe care am avut ocazia să i le dau au fost uneori bune, alteori nu. Eu doream din tot sufletul ca el să fie un om care să reușească, care să înainteze atât pe plan sportiv cât și pe planul învățăturii.

F. M.: Ați simțit vreodată invidie, ați avut vreo undă de regret văzându-i celebritatea?

Bölöni Istvan: Am simțit invidie, dar invidie în sensul bun al cuvântului. Nu numai față de el, ci și față de colegii lui. I-am invidiat pe marii fotbaliști mureșeni pentru duminicile când eu eram suporter și pentru ceea ce s-a întâmplat la gală, dar sunt mereu suporterul lor.

F.M.: Pe Bölöni l-a prins cu adevărat această meseria de medic stomatolog?

Bölöni Istvan: L-a interesat cât a fost student. După ce a terminat studenția un an, doi a mai fost interesat, dar deoarece cariera lui superprofesionistă de la Steaua a început atunci, stomatologia l-a interesat apoi tot mai puțin. Nu mai avea timp.

F.M.: De unde a avut și are Loți atâta voință, ambiție, perseverență, rigurozitate?

Bölöni Istvan: Eu cred că are această calitate în gene, deci este ceva genetic. La început, când era mic școlar, juca fotbal cu inima, pe urmă a devenit mai bun, tot mai bun fotbalist, a început să joace fotbal și cu mintea. Inima nu a devenit mai mică, însă mintea și experiența au devenit tot mai mare. A avut o ambiție fanatică câteodată, în sensul bun al cuvântului, ambiție dusă la extrem, dar care nu i-a făcut rău niciodată. Era un elev foarte bun, a fost primul în clasă, până a început să mergă în cantonamente și să lipsească mai mult, dar a învățat în continuare, a jucat și ping-pong, era al cincelea din țară.

F.M.: În primii ani ai copilăriei era la fel de riguros?

Bölöni Istvan: Era riguros, perseverent și nu suporta să piardă, nu știa să piardă. Bătea, rupea, mușca, plângea, dar nu se lăsa. Avea de atunci dorința de a câștiga neaparat.

F.M.: Când ați plecat în Ungaria?

Bölöni Istvan: În ’89. Lucrez ca medic stomatolog, sunt cetățean maghiar, stau lângă Budapesta, un loc foarte frumos, liniștit. Am ținut permanen legătura și cu Loți și cu alții. Am prieteni foarte mulți și buni aici la Târgu Mureș.

F.M.: Ce alte hobby-uri aveți?

Bölöni Istvan: Joc în fiecare săptămână fotbal. Bineînțeles, la nivelul meu. Lucrez foarte mult, familia este pe primul plan, am doi copii, amândoi sunt medici stomatologi, foarte buni profesioniști, lucrează la cea mai mare clinică din Budapesta, au cabinete particulare, și au 30 și 28 de ani. Pe fata lui Loți trebuie să recunosc că tot eu am convins-o să urmeze cariera de medic stomatolog, deoarece este o parte a medicinei care te ajută foarte repede să devii stăpânul tău.

F. M.: În Ungaria vorbiți românește?

Bölöni Istvan: Mai am ocazia să vorbesc când vine câte o pacientă. Citesc ziarul, pe internet.

F.M.: Credeți că Loți se va întoarce la Târgu Mureș, de tot?

Bölöni Istvan: Da, așa cred.