Laicatul cere repudierea publica si în scris a faptelor savârsite de Corneanu si Sofronie
Asociatiile si fundatiile initiatoare ale Memoriului referitor la apostazia de la dreapta credinta a Mitropolitului Nicolae Corneanu si a Episcopului Sofronie Drincec declara ca respecta hotarârea membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a primi “regretul si pocainta” celor doi ierarhi care “au produs tulburare în Biserica prin gesturile lor necanonice” în conditiile în care cei doi îsi vor renega în scris si în mod public faptele reprobabile pentru care s-a cerut Sfântului Sinod sa fie judecati si îsi vor marturisi pocainta.
În mod concret, în cazul mitropolitului Nicolae Corneanu, ne referim la urmatoarele:
1. Slujirea cu clerici caterisiti de catre alti ierarhi ai BOR;
2. Afirmatia eretica potrivit careia trebuie sa recunoastem pe papa “drept cap al Bisericii, ca o concluzie a unitatii crestinismului”;
3. Încurajarea actiunilor prozelitiste ale unor pastori neoprotestanti, prin invitatiile trimise în numele poporului ortodox român si sprijinul logistic acordat “evanghelizarii” dreptcredinciosilor de catre acestia;
4. Împartasirea cu cei de alta credinta în ziua de 25 mai 2008, act ce “rastoarna din temelii Ecleziologia Ortodoxa si constituie încalcarea extrema a Sfintelor Canoane, adevarata jignire adusa însesi Tainei Bisericii”. (citat din Epistola oficiala a conducerii Sfântului Munte Athos adresata membrilor Sf. Sinod al BOR).
În cazul episcopului Sofronie Drincec, ne referim la:
1. Împreuna slujirea cu greco-catolicii în mai multe rânduri, culminând cu împreuna litrughisirea la slujba de sfintire a Aghiazmei Mari din cadrul Liturghiei savârsite la Botezul Domnului în ianuarie 2008;
2. Persecutarea preotilor cu o râvna deosebita pentru pastrarea dreptei credinte si numirea într-o parohie ortodoxa a unui preot eterodox, precum si altele asemenea.
Precizam ca astfel s-a procedat dintotdeauna în istoria Bisericii. Marturisirea scrisa si publica a pocaintei în cazul unor acte de apostazie publica este o conditie sine qua non pentru a fi certificat “primul pas spre îndreptare”, mai cu seama ca în situatia noastra Sfântul Sinod a aplicat un pogoramânt dus dincolo de orice limita.
Imediat dupa 1990, mitropolitul Nicolae a crezut de cuviinta sa faca o marturisire publica, recunoscând colaborarea cu regimul comunist si manifestându-si regretul, iar clerul si credinciosii l-au iertat. Acum, întrucât actele anticanonice ale mitropolitului si ale episcopului sunt cu mult mai grave, scandalizând o întreaga Biserica (ne referim si la ortodocsii din Rusia, Grecia, Serbia, Finlanda, Franta, si chiar din Statele Unite), se impune de la sine o repudiere publica a celor afirmate si faptuite în timpul cel mai scurt posibil.
Lipsa unei marturisiri publice din partea celor doi ar slabi încrederea dreptcredinciosilor români în proprii ierarhi, în conditiile în care acestia s-au pus garanti ai pocaintei acestora.
Membrii Sfântului Sinod au urmarit ca prin iertarea pentru pocainta spontana a celor doi ierarhi apostati sa fie rezolvata cumva grava criza ecleziologica din ultimele luni. Însa trebuie precizat ca, pâna la realizarea lepadarii în mod public de conceptiile eterodoxe, nelinistea si tulburarea produse în poporul dreptcredincios nu vor înceta. Aceasta deoarece, prin întregul lor comportament anterior desfasurarii Sinodului, cei doi ierarhi au alimentat temerea ca manifestarea regretului în fata Sfântului Sinod ar putea fi numai un act formal, de circumstanta, pentru salvarea scaunului. Nu stim în ce a constat pocainta celor doi ierarhi pe parcursul lucrarilor sinodului, însa la încheierea acestuia, din afirmatiile mitropolitului Corneanu în mod clar rezulta ca nu are nici o urma de parere de rau pentru faptele comise (cf. interviului la Radio România Actualitati).
Prin urmare, poporul asteapta cu neliniste ca ipotetica, deocamdata, pocainta sa fie urmata de o schimbare completa a cugetarii eterodoxe, sa rodeasca într-o atitudine de marturisire ferma a dreptei credinte, atât prin cuvânt, cât si prin fapta.
În cazul în care se va constata ca cei doi ierarhi au mimat doar conjunctural regretul si pocainta, vom cere o rejudecare de urgenta a cazurilor, pentru a nu se ajunge la tulburari si mai mari în Sfânta noastra Biserica si pentru a se reface imaginea patata a Bisericii Ortodoxe Române în fata celorlalte Biserici Ortodoxe.
Receptam pozitiv hotarârea Sfântului Sinod de a aplica de acum încolo fara întârziere dispozitiile canoanelor care interzic împreuna rugaciune cu cei de alta credinta (cum sunt si canoanele apostolice 10, 45, 46 si 64). Avem convingerea ca încalcarea lor si a multor altora a fost factorul care a condus treptat la actul apostat de inter-comuniune cu greco-catolicii.
Credem cu tarie ca aceasta hotarâre, care presupune, desigur, renuntarea la saptamâna de rugaciune în comun din ianuarie, va contribui în mod esential la întarirea constiintei ortodoxe a poporului român. În fapt, acesta era si scopul urmarit de Sfintii Parinti când, glasuind în Duhul Sfânt, au interzis prin mai multe canoane desfasurarea oricarei rugaciuni împreuna cu eterodocsii.
În ceea ce priveste federatia asociatiilor noastre, va asiguram ca va vom acorda întregul sprijin în pazirea cu strictete a acestei hotarâri, care de altfel nu face decât sa reactualizeze, daca mai era nevoie, o reglementare fundamentala pentru viata Bisericii din primele veacuri ale crestinismului si pâna în zilele noastre.
Comuniunea în rugaciune este si trebuie sa ramâna expresia esentiala a unitatii de credinta întru Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica!
Asociatiile si fundatiile Laicatului Ortodox Român initiatoare ale Memoriului referitor la apostazia de la dreapta credinta a Mitropolitului Nicolae Corneanu si a Episcopului Sofronie Drincec
Azi, 11 iulie 2008, la praznuirea Sfintei Mari Mucenite Eufimia, care a întarit Ortodoxia
