Lamentãri pãguboase
Trebuie sã ne mai opintim o datã sau de mai multe ori în lupta cu balaurul corupției pentru a fi siguri cã avem șanse de integrare. Ministrul Monica Macovei a ajuns sã aibã coșmaruri legate de acest subiect, a declarat cã adoarme cu corupția în cap și se trezește la fel. Nicidecum nu trebuie ridiculizatã declarația ministrului, deoarece în mod sigur, prin structura ei, este mult peste limite preocupatã de acest aspect. Nu același lucru s-ar putea spune despre președintele Traian Bãsescu, care își permite glumițe de genul “vã udrez la mulți ani”, în imediata sa apropiere fiind fosta sa consilierã exoticã. Și dacã ar fi numai asta s-ar putea trece cu detașare, cunoscut fiind stilul șturlubatic al președintelui. Marea corupție a devenit însã un fenomen supranatural, dat fiind faptul cã dispare ca prin minune atunci când ești gata-gata sã pui mâna pe marii corupți.
Dacã ne punem în cap sã stârpim cât e de cât corupția numai de dragul aderãrii la UE, atunci totul e pierdut din start. Mai avem un an întreg de aburealã cu integrarea, iar dupã aceea, indiferent de rezultate, va trebui sã ne apucãm de treabã. Sincer, eu nu cred în marile performanțe ale europenilor, dar sunt pe deplin convinsã cã anumite constrângeri funcționeazã cu brio. Și dacã nu ne-am mai crampona atâta de obiceiurile europenilor, probabil cã am fi mai eficienți. Chiar dacã se spune cã avem vocație de slugi nu trebuie sã așteptãm sã fim mereu biciuiți pentru a ne urni într-o direcție.
Unii dintre români au preferat sã huleascã Ziua Naționalã din niște considerente absolut aberante. Cã nu-i mândru cã e român deoarece apartenența la o nație, într-o Europã unitã, nu e motiv de mândrie. Da, sigur, de parcã francezii, aflați în aceeași Europã, nu ar fi cei mai mari naționaliști și nu ar sãrbãtori 14 iulie. Unii cred ca e rușinos sã fii român pentru cã e mizerie, foamete și sãrãcie. Poate cã ar fi bine, totuși, ca în locul eternelor lamentãri sã facem ceva sã îndreptãm lucrurile. Nu de dragul Europei, nici de frica raportului Moscovici. Dupã cum ați observat, televiziunile și-au fãcut un obicei din a da, de Ziua Naționalã, numai figuri de homleși care se bat pe fasolea datã pe gratis. Ne plângem cã televiziunile strãine ne discrediteazã prin imaginile difuzate. De parcã noi mari servicii ne facem! Nu cred cã erau zeci de mii de sãraci la sãrbãtoarea Zilei Naționale și atunci nu înțeleg cum știrile au fost ilustrate numai cu asemenea persoane. Se bãteau douã țațe pe o farfurie de fasole și le-au dibuit cameramanii. Atunci de ce ne mai mirãm cã francezii au venit sã facã un film despre români și au ales “sã tragã” doar cadre pitorești, cu oameni care trãiesc la limita subzistenței, bețivi, murdari și zdrențuiți. Și noi promovãm aceeași imagine, nici mãcar nu ne chinuim sã îmbunãtãțim ceva, în plan real. Acest stil, al veșnicei lamentãri, a invocãrii caracatiței corupției și neputinței de a te lupta cu ea, este cât se poate de pãgubos. Câți dintre noi au denunțat un funcționar corupt, câți am refuzat sã dãm o amãrâtã de șpagã? Dar, nu-i așa cã-i mai comod sã stai în fotoliu și sã spui cã trãim într-o țarã jalnicã? Numai cã uitãm mereu cã țara asta e formatã din fiecare dintre noi.
de Cora Muntean
