Amprenta lui Dumnezeu
Odinioară un ateu convins, Francis Collins, șeful echipei de savanți care a descifrat harta genomului uman va publica o carte în care va explica de ce este acum convins de existența lui Dumnezeu și de faptul că minunile există. Collins, directorul Institutului SUA de Cercetare a Genomului Uman, susține că există o bază rațională pentru credința într-un Creator și că descoperirile științifice îl aduc pe om mai aproape de Dumnezeu. În cartea sa, “Limbajul lui Dumnezeu”, care va apărea în luna septembrie, Collins demolează mitul antitezei dintre știință și religie: “Una din marile tragedii ale timpului nostru este impresia că știința și religia trebuie să fie în război. Nu cred deloc în necesitatea unei astfel de situații și consider foarte dezamăgitor faptul că vocile stridente care ocupă extremele acestui spectru au dominat scena în ultimii 20 de ani”. Potrivit savantului american, descifrarea genomului uman nu a creat nici un conflict în mintea sa, ba mai mult, i-a permis să aibă o “străfulgerare” a creațiilor lui Dumnezeu: “Când ai pentru prima dată în fața ta cele 3,1 miliarde de perechi de bază AND care compun “cartea” genomului uman, nu poți să “răsfoiești” pagină după pagină fără să ai un sentiment de venerație. N-am putut să privesc aceste pagini fără să am vaga senzație că întrezăresc ceva din mintea lui Dumnezeu”. Collins mai spune că un rol extrem de important în abandonarea ateismului l-a avut citirea cărții “Creștinismul pur și simplu”, de C.S. Lewis, a cărei idee de bază este că, pe baza studierii faptelor, un om rațional va alege mai degrabă să creadă în Dumnezeu decât să-L respingă: “Argumentul lui Lewis – unul despre care cred că a fost cel mai surprinzător, mai zdrobitor – a fost cel al existenței legii morale. Cum se face că noi, toți membrii speciei noastre, unice în regnul animal, știm ce este bine și ce este rău? În orice cultură există această deosebire. De unde vine această percepție? Resping ideea că este vorba de o consecință a evoluției, pentru că legea morală ne spune uneori să facem lucruri foarte auto-distructive. Dacă mă plimb pe malul unui râu iar un om se îneacă, chiar dacă nu știu să înot foarte bine, simt că lucrul pe care trebuie să-l fac este să încerc să salvez acea persoană. Evoluția îmi spune exact opusul: păstrează-ți AND-ul. Cui îi pasă de tipul care se îneacă? E unul din cei slabi, lasă-l să se ducă la fund. AND-ul tău trebuie să supraviețuiască. Și totuși nu asta stă scris în interiorul meu.”
Pe de altă parte, savantul american este convins că nu doar argumentele intelectuale pot împinge pe cineva să treacă pragul credinței: “Nu vorbim despre ceva care poate fi măsurat în același fel în care știința măsoară lumea naturală, iar apoi decizi care este adevărul natural. Aici este vorba de un adevăr supranatural. Nu va exista niciodată o dovadă științifică a existenței lui Dumnezeu. Știința explorează naturalul, iar Dumnezeu este în afara naturii. În privința credinței, spiritul are cuvântul principal de spus, nu doar mintea.”
Odată cu publicarea lucrării sale, Collins se va alătura unui șir de vestiți oameni de știință ale căror cercetări au avut drept rezultat adâncirea credinței lor în Dumnezeu. Printre aceștia se numără Isaac Newton și Albert Einstein, autorul celebrei expresii: “Aș vrea să cunosc gândurile Lui; restul sunt detalii”. (I.B.)
