“Ajutor fratesc” pentru eroicul popor prieten din Ciad

Aflat saptamana trecuta pentru cateva ore la Bucuresti, presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, a multumit autoritatilor romane pentru viitoarea implicare militara romaneasca in Ciad. Cele relevate cu respectiva ocazie de presedintele francez au provocat insa stupoare in lumea politica, dar si ingrijorare. De mentionat este si faptul ca vizita lui Nicolas Sarkozy la Bucuresti, nu a avut din punct de vedere economic nicio urmare notabila.

Anuntul facut de presedintele Frantei care multumea autoritatilor de la Bucuresti pentru trimiterea unui contingent de 120 de militari in Ciad, a provocat asa cum era si firesc, stupoare. Si asta pentru ca angajamentul asumat in numele Romaniei vis-a-vis de Franta, tara care are interese economice in Ciad, era necunoscut romanilor, dar mai ales pentru ca nu a fost in prealabil discutat si aprobat de Consiliul Suprem de Aparare al Tarii (CSAT) si de Parlament, asa cum prevede procedura constitutionala. Este evident un abuz, despre care presedintele executivului de la Bucuresti, Tariceanu, ministrul de Externe, Adrian Cioroianu, dar si ministrul Apararii, Teodor Melescanu vor trebui sa dea explicatii. Cine a angajat Romania, care sunt castigurile efective ale acestei participari, si de ce nu s-a respectat procedura constitutionala? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile la care vor trebui sa dea raspuns cei trei. De mentionat faptul ca la ultima sedinta a CSAT din decembrie 2007, problema nu a fost prevazuta pe agenda discutiilor. In schimb, pe data de 29 ianuarie 2008, Nicolas Sarkozy facea la Paris o trimitere referitoare la participarea romaneasca in Ciad, iar o zi mai tarziu si primul-ministru al Romaniei facea o palida mentiune despre o viitoare implicare in Ciad.

Soldati europeni pentru CIAD

In apropiere de aerodromul din N’Djameda, capitala Ciadului, a început construirea centrului de comanda al fortelor militare ale Uniunii Europene (EUFOR). Cei aproximativ 3.000 de soldati europeni trebuie sa asigure securitatea acestei tari si a nordului Republicii Centrafricane. Tot sub protectia lor se vor afla si peste 400.000 de refugiati sudanezi, ciadieni dislocati si centrafricani care au fugit din calea violentelor din Darfour. Venirea trupelor EUFOR era programata pentru luna noiembrie, dar in momentul de fata, în teren nu se afla decât cei 1.200 de soldati francezi, participanti la operatiunea “Soimul”, menita sa pastreze suveranitatea Ciadului, amenintata de rebelii care au reînceput luptele, înca din 26 noiembrie. Cu toate ca Uniunea Europeana a aprobat misiunea EUFOR numai cu conditia mentinerii neutralitatii, partenerii Frantei se tem ca soldatii lor ar putea fi implicati direct în conflictele din ce în ce mai intense, de la est de Abeche, dintre trupele guvernamentale conduse chiar de presedintele Ciadului, Idriss Deby, si rebelii comandati de Mahamat Nouri. In acest moment, avioanele franceze de lupta Mirage si elicopterele joaca un rol decisiv în culegerea de informatii de pe câmpul de lupta, pentru armata ciadiana.

Inima moarta a Africii

Denumit si “Inima moarta a Africii” datorita distantei foarte mari de ocean si suprafetei desertice destul de intinse, Ciadul este divizat in 3 mari regiuni: una desertica in zona de nord, o regiune Sahel arida in centru si o zona fertila in sudul tarii. Lacul Ciad, dupa care a fost denumita tara, este cea mai mare intindere de apa din tara si a doua ca marime din Africa. Acest stat adaposteste peste 200 de grupuri etnice si lingvistice diferite, islamul fiind cea mai practicata religie. Cu toate ca are resurse naturale remarcabile, economia Ciadului este una dintre cele mai sarace ale lumii. El este al cincilea cel mai sarac stat din lume, iar nivelul de trai al populatiei este printre cele mai scazute. Aceasta situatie este determinata in principal de izolarea geografica a tarii, infrastructura aproape inexistenta, situatia politica extrem de instabila din ultimele decenii care au urmat independentei Ciadului (1960) si indelungata exploatare coloniala franceza. In 1987 Ciad avea doar 30 km ajungandu-se in 2004 la 550 km de drum asfaltat. Drumurile sunt deseori impracticabile pentru mai multe luni din an. Deoarece nu are retea proprie de cai ferate, Ciadul depinde de reteaua statului Camerun. Exista doar un singur aeroport, in capitala N’Djamena.

Saracie extrema

Reteaua de telecomunicatii este simpla si costisitoare, cu servicii telefonice oferite de compania nationala SotelTchad. Cu doar 14 000 de linii telefonie fixe Ciadul are printre cele mai scazute “densitati” de telefonie din lume. Sectorul energetic al tarii a suferit mult din cauza STEE (societatea de apa si energie electrica a Ciadului), care produce energie pentru 15% din populatia capitalei si pentru doar 1.5% din totalul populatiei tarii. Majoritatea locuitorilor Ciadului ard lemne si resturi animale pentru energie. Doar 48% din populatia oraselor au acces la apa potabila si doar 2% la unitati sanitare. Statia nationala de televiziune TeleChad transmite doar in capitala. Sunt 13 statii private de radio, iar ziarele sunt limitate in cantitate datorita saraciei extreme. Cu toate ca libertatea exprimarii este aparata de constitutie, guvernul a interzis in mod regulat acest drept si la sfarsitul lui 2006 s-au semnalat unele acte de cenzurare a mass-mediei. Economia Ciadului se bazeaza pe agricultura, peste 85% din populatia de astazi fiind ocupata în acest sector economic. Principalele produse agricole sunt bumbacul, guma arabica, sorgul, trestia de zahar si tutunul. Animalele crescute frecvent sunt bovine, caprine, ovine si cameline. O timida productie de titei a debutat la sfârsitul anului 2002.

Anatolie VAJEU