Licoarea marului trecuta prin filtrul Sucmerom Reghin

Una din bogatiile zonei Reghinului o constitue pomicultura, zona fiind una extrem de bogata în ceea ce priveste productia de mere. Daca pâna la revolutie IAS-urile monopolizau toata productia, dupa ‘89 s-a pus problema valorificarii productiei de mere, firmele de procesare neputând satisface întreaga productie.

1992, primul pas

Pomicultorii din zona Reghin au hotarât înfiintarea unei societati care sa prelucreze cantitatea de mere, cele industriale, astfel la doi ani de la revolutie societatea Sucmerom apare pe piata industriei alimentare muresene, ca o necesitate a valorificarii potentialului pomicol al Reghinului. “Se puteau face si distilarii, care sa valorifice productia de mere dar ne-am gândit sa-i dam o întrebuintare nobila marului, sa facem aceasta fabrica de suc, deoarece utilitatea marului se rasfrânge în mai multe domenii, la un segment mult mai divers în ceea ce priveste populatia”, ne-a declarat Dumitru Ormenisan, director evecutiv în cadrul Sucmerom.

Implicare elvetiana

Printr-o colaborare cu firma elvetiana Unipektin AG Zürich, nume important pe plan mondial în ce priveste utilajele pentru industria alimentara, s-a proiectat fabrica de suc, dupa care proiectul a vazut lumina zilei în toamna anului 92 când fabrica a început sa produca primele cantitati de concentrate de suc de mere. Investitia s-a ridicat la suma de 3,5 milioane franci elvetieni, care a fost recuperata într-o perioada relativ scurta de doi-trei ani. Implicarea partii elvetiene nu s-a rezumat doar la bani, specialiltii din “tara cantoanelor” contribuind efectiv la proiectarea si constructia fabricii de suc de la Reghin. “Odata implementata aceasta investitie, cu finantare elvetiana, trebuia sa ne comportam exact ca ei, astfel nu faceam fata pe piata. E si un avantaj, datorita acestor utilaje elvetiene de ultima generatie la momentul aparitiei firmei, faptul ca sunt ultramoderne, ceea ce ne-a si favorizat posibilitatea de export, înca dinainte de aderarea la Uniunea Europeana.

Drumul marului din livada pâna pe piata externa

Fabrica functioneaza câteva luni pe an, în perioada recoltarii merelor, care provin din livezile proprii, în jur de 400 de hectare, suprafata apartinând actionarilor societatii, Succmerom detinând 140 de hectare din suprafata totala. Anual se recolteaza între 5 si 8 mii de tone de mere, iar diferenta de 20 de mii de tone, cât este capacitatea de productie a fabricii este completata cu mere achizitionate din restul tarii, chiar si din afara, în special din Republica Moldova.

Din momentul începerii recoltatului, merele culese sunt sortate în livada, merele de consum vin depozitate în depozitele frigorifice ale societtii cu o capacitate de 6.000 tone, dupa care sunt distribuite catre lanturile de supermaketuri, iar cele de industrie iau calea fabricii de suc de la Reghin. Aici merele sunt descarcate într-un bazin de colectare de 250 de tone, dupa care sunt tocate printr-o moara cu o capacitate de 10 tone, iar apoi presate cu ajutorul a trei prese. Dupa presare, lichidul obtinut (mustul) se pasterizeaza, se ultrafiltreaza printr-un filtru ultraperformant, dupa care sucul vine concentrat, de la 12 brix (concentratie de zahar) la un nivel de 70 de brix, ajungând la o consistenta specifica mierii de albine. Spatiul de depozitare a sucului concentrat este de 600 de tone, de aici produsul finit ia calea pietelor vestice, în special cea germana ti austriaca. “Producem anual în jur de 2,5 mii de tone de concentrat de suc de mere, iar pe piata interna livram o cantitate foarte mica, de doar 150 de tone, marea majoritate a productiei fiind livrata la export. Produsul finit este 100 % natural, nu contine niciun conservant sau altfel de aditiv în compozitia lui”, a mentionat directorul Sucmerom.

Piata externa vs piata interna

Principala utilitate a productiei o reprezinta obtinerea sucurilor naturale, dar si întrebuintari în industria cosmetica si farmaceutica. Problema cea mai delicata consta însa în desfacerea pe piata interna, unde interesul este unul extrem de scazut. “Am avut si la vânzare concentrat de suc pe piata româneasca, dar am fost nevoiti sa renuntam, datorita interesului scazut pentru acest produs 100% natural. Ma doare sufletul când vad ca se dau mii de tone la altii si noi consumam produse asa zis naturale aduse din afara. Pacat ca acest produs nu are trecere la noi, deoarece pe lânga faptul ca e natural, are si efecte terapeutice, plus ca pretul nu este mare, pretul unui litru de concentrat fiind la nivelul pretului unui kilogram de zahar”, a încheiat Dumitru Ormenisan.

Alin ZAHARIE