Liniște maximă acasă

Alături s-au mutat niște vecini certăreți, vizavi patronul unui local organizează nunți în weekenduri – și îi merge de mi­nune, iar fiica vecinilor deasupra a împlinit trei luni de când studiază pianul. Dacă acest scenariu de coșmar face parte din viața dumneavoastră, un singur lucru e cert: vreți să știți despre izolarea fonică.

În cazul luminii, e simplu: închidem geamul, lăsăm în jos ja­luzelele și tragem draperia. Soarele s-a îmblânzit instantaneu și ambientul a devenit perfect pentru siesta sau pentru relaxarea de după-amiaza. Cu sunetul, nu ne putem descurca la fel de simplu, deoarece acesta se propagă și are caracteris­tici diferite față de lumină. Vom numi zgomot orice sunet deranjant, lipsit de obiectivitate și încărcătură simbolică, el nefiind util decât a­tunci când i se atribuie o semnificație. Absorb­ția zgomotului nu este același lucru cu reducerea lui.

Prin ab­sorbție se înțelege schimbarea caracteristicilor zgomotului și re­ducerea ecoului și a rever­berațiilor. Reducerea înseamnă oprirea zgomotului înainte ca acesta să ajungă la ureche, mai exact, menținerea lui în afara peretelui sau a ferestrei. Până acum, cea mai eficientă me­todă de a stopa undele ne­mi­loa­se ale zgomotului este reflexia sa înapoi, prin utilizarea unor materiale cu masă și densitate mare. Este chiar destul de simplu: masa în cantitate apreciabilă și ae­rul dintre diverse materiale op­resc su­netul.

Izolarea perfectă a u­nei reșe­dinte include nu doar izolarea elemen­telor ce au legătura cu exteriorul (pereți, acoperiș), ci și a ferestrelor, ușilor, țevilor sau pardo­selilor, pentru fiecare dintre aceste elemente existând materiale speciale.

O reședință aflată în apro­pie­rea unei surse mari de zgomot, unde se în­registrează vibrații pute­rnice, se va confrunta cu mai multe dificultăți deodată.

Dacă sursa este calea fe­rată sau un drum național, vibr­ațiile se vor transmite din pământ către structura de rezistență, și atunci mai mul­te elemente ale construcției vor fi “atacate” de către zgomot. În acest caz, izolarea trebuie făcută pe mai multe etape.

Dou tipuri de izolare

O cameră se poate izola fonic în două moduri: primul se face pentru a bloca accesul sunetului din exterior către interior, iar cel de-al doilea este pentru a păstra sunetul produs în cameră și a-l menține acolo. Pentru pasionații de muzică sau pentru cinefilii pretențioși, o ca­meră bine izolată este foarte utilă. Trebuie menționat faptul că pentru a crea un astfel de climat este necesară izolarea tuturor elementelor ce compun camera (pereți, pardo­seală, ferestre).

Cum ne izolăm pereții?

Eficiența peretelui împotriva zgomotului crește atunci când acesta are o masă apreciabilă. Îngroșarea conside­rabilă a zidurilor ar fi o soluție extrem de costisitoare și aproape imposibil de realizat pe toată suprafața casei. Cea mai simplă soluție pentru spațiile interioare este folosirea pereților stratificați, tip sandviș, ce au spațiul dintre cele două placaje umplut cu vată mi­nerală. Cu cât peretele va fi mai gros, iar spațiul dintre cele două plăci mai mare și umplut cu un material cât mai dens, cu atât reducerea zgomotului va fi mai bună. Nu trebuie să uităm că orice zid străbătut de conducte, cabluri sau fragmentat de ferestre înseamnă o pierdere considerabilă a fonoizolației. La zidurile din beton, cărămidă sau BCA se poate adăuga un strat adițio­nal de gips-carton, vată minerală sau un placaj din PAL, însă nu este indicat ca acestea să fie lipite direct pe suprafața peretelui, deoarece o astfel de modalitate ar conduce la apariția condensului. Montarea se poate face pe un schelet din lemn sau metal, asemenea pereților cortină. Spațiul dintre stratul adițional și perete trebuie să fie umplut cu un strat dens de vată minerală.

Izolarea podelei

Specialiștii susțin că podeaua este elementul cel mai vulnerabil dintr-o încăpere, fiind extrem de rigid datorită rolului de susținere pe care îl are. Mai mult, podeaua are și rol de tavan pentru camera de sub ea. Teoretic, putem izola podeaua aplicându-i un strat din materiale dense și aproape la fel de groase precum planșeul în sine. Numai că stru­ctura s-ar îngreuna, iar spațiul ar suferi reduceri majore. De aceea, putem acționa ca și în cazul pereților aplicând un al doilea strat așezat pe un element de susținere și umplut cu vată minerală. De menționat că redu­cerea vibrațiilor se va realiza montând elementul de susținere al celui de-al doilea strat pe materiale din cauciuc sau arcuri din oțel ce vor fi atent amplasate. În cazul unor disfuncții ale acestor elemente, efectul obținut poate fi chiar unul negativ, deci, mare atenție la montaj.

Izolarea ferestrelor

Ca și în cazul pierderilor de temperatură, ferestrele sunt elemente extrem de sensibile și dificil de antifonat. Foarte mult contează calitatea etanșeizării geamului în ramă, dar și a ramei în perete, deoarece orice spațiu gol dintre elemente va periclita calitatea izolării. Eficiența cea mai mare o au ferestrele în care sticla nu atinge în mod direct rama, ci prin intermediul unui material din neopren, cauciuc sau ceva similar. Ca și la pereți sau podele, principiul izolării ferestrelor funcționează asemănător. Astfel, o fe­reastră compusă din două panouri de sticlă, separate de un gol de aer și de un material fonoabsorbant, va funcționa cel mai eficient. O altă soluție în cazul geamurilor ar fi folosirea sticlei laminate ce constă în două sau mai multe straturi de geam, lipite între ele prin intermediul unui strat subțire de plastic transparent și fonoabsorbant. Pentru a face o investiție eficientă în cazul izolării fo­nice vă recomandăm să apelați la specialiști în domeniu, deoarece anumite erori de montaj sau calcul pot avea efect contrar, anulând toată munca depusă. Echipa de specialiști va constata sursa zgomotului și va detecta, cu aparate speciale, elementele ce trebuie izolate.

Ionuț OPREA