De ce nu îl votez pe Năstase…

În poza de grup vedem trei personaje foarte prezente în viața noastră publică. Atunci erau tineri. Acum Ioan Mircea Pașcu, Mugur Isărescu și Adrian Năstase sunt: ministrul apărării, guvernatorul BNR și primul ministru. În 1989 erau speranțe ale Partidului Comunist Român. Acum putem spune că acești oameni au confirmat. Și dacă regimul comunist nu ar fi căzut, ei ar fi fost cam tot pe aceleași poziții. Așa erau programați…
Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, măcar. Dar lui Năstase i s-a năzărit că e programat să fie și șeful statului.
El, care a trăit mereu în preajma nomenclaturii comuniste, ca ginere a doi miniștri comuniști.
El, care a lins mereu mierea beneficiilor apartenenței la tagma șefilor comuniști într-o vreme în care oamenii obișnuiți umblau după o pâine neagră luată pe cartelă.
Într-o vreme în care oameni precum inginerul Gheorghe Ursu, opozant al regimului comunist murea în închisoare. Se întâmpla în 1985. În octombrie 1989, Adrian Năstase se afla pe culmile gloriei politice comuniste. Iată ce scria el în Revista română de studii internaționale: “Așa cum arăta  tovarășul Nicolae Ceaușescu, Ťtrebuie să se pornească în toate împrejurările de la adevărul că principiul suveranității este universal valabil și același pentru toate statele, indiferent de mărime sau de orânduirea socială…Å¥”. Pentru ca puțin mai încolo să afirme: “…drepturile omului reprezintă drepturi cu conținut variabil, conținutul lui concret definindu-se în spațiul național în funcție de matricea elementelor obiective date…”. Deci, cum ar veni, descifrând limba de lemn, Securitatea avea tot dreptul să îl elimine pe inginerul Ursu. Dreptul lui la viață era ceva “variabil”.
Și atunci de ce să te miri că Năstase s-a “încuscrit” cu securistul Ristea Priboi, cel care bătea muncitorii de la Brașov în noiembrie ’87? Avea dreptate Vadim când spunea că “Năstase e mai securist decât Băsescu”. 
Cum să nu te miri că omul acesta, care nu a lucrat niciodată la vreo firmă privată sau la vreun organism internațional (precum moșiero-capitalistul Stolojan), își permite să afișeze o avere ieșită din comun, să dețină o colecție impresionantă de tablouri, să își bage copiii la cele mai fițoase școli și să vorbească până și cu găinile de la Iernut despre suratele lor din ferma proprie de la Cornu.
Adrian Năstase reprezintă chitesența răului pe care ni l-a lăsat comunismul. El e vârful de lance al corupției instituționalizate din România. Al contractelor de milioane de dolari din bani publici, date firmelor “agreate”. El e cel care permite aproape zilnicele agresiuni împotriva presei, permițându-i subordonatului Pașcu (fost coleg de avion în drum spre Phenian) să sune ziariști pentru a-i amenința. Năstase e exemplul tipic al neo-ciocoismului capitalist de moștenire comunistă. 
În politică nu alegem niciodată între bine și rău. Alegem între două rele. Unul mai mic și unul mai mare. Acum, Năstase și tot PSD-ul lui reprezintă răul cel mare.