Lumea mureseana vazuta de un pui de elev

Patru ani de zile ai batut coridoarele scolii, si sala de clasa câteodata. Gicu, dupa patru ani de îndurat batjocura ce-o reprezinta liceul, fie ca e sub numele de grup scolar, cum e Consteru, sau liceu, cum e pedagogicul, sau colegiu, cum e Papiu, sau scoala de nimeni cu diploma, cum e Economicu. Vine BAC-u, si are norocu sa se afle în jumatatea ce a reusit sa treaca, deci cel putin e mai avantajat decât jumatate din colegii generatiei sale cu stiinta alfabetului. Gicu are norocu de a intra la facultate. Daca este o alegere proprie atunci opteaza spre o specializare pentru care anumite înclinatii, daca o face fiind presat de cercul social, va merge la Litere, la Petru Maior. Trece un an, doi, trei de facultate, poate o termina, poate merge în Spania. Daca decide sa ramâna pe meleaguri autohtone, atunci va încerca sa-si gaseasca o meserie. Cu licenta sau cu bacalaureatul într-o mâna si cu C.V.-ul în cealalta Gicu va bate la usile tuturor angajatorilor gasiti la mica publicitate. Acolo va primi numeroase suturi dorsale, „nu ai experientaâ€, „esti prea tânarâ€, „n-ai tâteâ€. În cele din urma va reusi sa obtina un post de magazioner la Profi, sa lucreze vreo 10 ore pe zi pe vreo 5 milioane, sau paznic la B.S., sa aiba patru ore pe contract, sa lucreze vreo 8, sa primesca vreo 3 milioane. si dupa o luna-doua-trei de primit flegme între ochi îsi ia sufletul în dinti si îi propune sefului sa-ti întocmeasca un contract de munca legal, cu carte de munca, si remuneratie macar 5-6 milioane acolo, lui Gicu nost îi este ceruta demisia. De aici, lui Gicu îi mai ramân putine optiuni: emigrare, furt, sinucidere sau prostitutie.