Maeștrii lansărilor
Sportul numit popice a fost recunoscut oficial în România în 1934, dar s-a practicat și înainte, ca mod de petrecere a timpului liber. Se juca în diferite localuri, iar cei care intrau în competiție pariau sume importante de bani. La Târgu Mureș, jocul de popice ajunge în 1935, când la “Societatea Forestieră a Popicarilor și la E.T.E. s-au înființat secții de popice. Jocul de atunci nu prea seamănă cu cel de acum, din punct de vedere al bazei materiale, deoarece la început se juca pe o singură pistă. Abia prin anii 50′ au apărut schimbări importante în modul de desfășurare a întrecerilor de popice. Apar terenuri de joc cu mai multe piste, la Grădina de gimnastică, Voința Târgu Mureș, Sticla Târnăveni, Târnava Sighișoara, Ciocanul, Oțelul Roșu, Constructorul Târgu Mureș etc.
În 1950 echipa “Meseriașul” Târgu Mureș ajunge în sferturile campionatului republican, iar în 1952 Szolosy Gheorghe are o comportare foarte bună la Campiontul RPR. În 1953, Știința Târgu Mureș iese campioană republicană. În 1955, echipa feminină Flamura Roșie izbutește să obțină titlul național. Soții Sezemany, Tiberiu și Margareta, sunt doi dintre cei mai buni jucători mureșeni ai acelei perioade. Margareta Szemany iese dublă campioană republicană, iar soțul ei participă cu lotul național al României la Campionatul Mondial de la Viena. În 1961, este rândul echipei Voința Târgu Mureș să obțină titlul de campioană republicană. Un an mai târziu, în cadrul finalelor Campionatului național, Ecaterina Domo reușește o performanță demnă de invidiat la acea vreme: ea doboară 458 de popice, din 100 de bile mixte. În 1964 Voința Târgu Mureș câștigă Campionatul republican și la feminin și la masculin. 1966 este un an de grație pentru soții Szemany, care câștigă titlul mondial, cu echipa națională a României, în competiția desfășurată la București. În 1968 Sezemany Tiberiu obține un nou titlu mondial. În jurul anilor ’70, apare un nou salt în ceea ce privește modernizarea popicăriilor. Apar arenele cu patru piste și sistemele automate de ridicare a popicelor. Ceva mai târziu la CS Electromureș va apărea arena cu 6 piste. În 1974, junioara Albert Elisabeta ocupă locul II la perechi și locul III la individual, în cadrul Campionatului European.
Perioada 1975-1990 este marcată de o dezvoltare a jocului de popice. La Târgu Mureș apare o nouă echipă, CS Electromureș, care va ajunge să domine întrecerile interne. În 1990 echipa feminină CS Electromureș obține titlul național pe echipe, cu jucătoare în lot precum Doina Å¢ăgean, Rodica Baciu, Monica Mureșan, Tilda Lazcko și altele. Tot atunci echipa mureșeană se clasează pe locul IV la Cupa Mondială din Germania.
În 1991, Electromureș obține un nou titlu național pe echipe și locul III la Cupa Mondială de la Bratislava. După numai doi ani, echipa din Târgu Mureș cucerește un nou titlu național, la fel cum va face în 1994 și 1995. În 1996 mureșencele se clasează pe locul IV în campionat, dar de atunci până în prezent obțin în fiecare an titlul național, iar rezultatele bune apar și în întrecerile internaționale, la Cupa Mondială și, mai nou, în cadrul Ligii Campionilor. Jucătoarele de la Romgaz Elecromureș nu au mers bine doar în probele pe echipe. În fiecare an, clubul a obținut titluri naționale și în probele individuale. Lotul actual, pregătit de Seres Alexandru și Martina Ludovic arată în felul următor: Doina Baciu, Duka Tilda, Daniela Șopterean, Martina Emese, Ioana Văidăhăzan, Carmen Barabaș, Miklos Katalin, Corina Hațegan.
