Mafia deșeurilor

Ordonanța de Urgență (OUG) 16/2001, privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, care trebuia să dărâme mafia neferoaselor, nu i-a impresionat pe “afaceriștii” în domeniu, care au găsit căi noi de eludare a legilor * Redactorii ZIARULUI de Mureș au reușit să vândă, demonstrativ, materiale neferoase unei firme din Târgu Mureș, deși legea interzice persoanelor fizice să valorifice astfel de produse * “Promitem că ne vom autosesiza”, declară cei de la Controlul Fiscal * În timp ce dibacii de la Inspectoratul Județean de Poliție (IJP) Mureș susțin că au câteva dosare în curs de finalizare.

România și-a exportat în câțiva ani sistemul de irigații, liniile de tensiune și infrastructura căii ferate. Cablurile de cupru sau aluminiu, precum și componentele sondelor petroliere, adică materialele neferoase de tot soiul, sunt, se știe, în topul preferințelor hoților. Transformat în lingouri, aluminiul sau cuprul este o marfă căutată, care aduce afaceriștilor zeci de miliarde de lei… Nici afacerile cu fier vechi nu reprezintă o “tamjă” mai puțin profitabilă. Și aici, pragul dezastrelor depășește milioane de euro anual.

Deadline

Orice activitate umană este generatoare de deșeuri. Dat fiind faptul că strategia comunitară este orientată atât spre stimularea descoperirii unor soluții de reducere a volumului deșeurilor cât și spre reciclarea acestora, pe mapamond s-a creat o adevărată industrie a reciclării. Iar românii au învățat repede că prin dezvoltarea acestei “arte” se pot câștiga bani frumoși. Astfel, în ultimii ani, pe lângă companiile de reciclare privatizate, au apărut o serie de firme… pirat, iar colectarea propriu-zisă a deșeurilor feroase și neferoase a fost, în acest mod, total scăpată de sub control. Acesta este și motivul pentru care, din păcate, în România asemenea afaceri au o importantă componentă ilicită. Surprinzător, statul a încurajat inclusiv fiscal, exportul materialelor refolosibile. Ceea ce a dus la crearea unei situații cel puțin stranii. Potrivit unor studii de specialitate, în câțiva ani România nu va mai avea resurse de această natură pentru consumul intern. Mai ales în ceea ce privește deșeurile neferoase. Afacerile ilegale cu fier vechi și neferoase sunt posibile din cauza fisurilor din legislație, dar și a modului de organizare a sistemului de reciclare a materialelor. Nocivitatea fenomenului nu constă atât în paguba în sine adusă prin aceste practici, cât prin deteriorarea gravă a mediului de afaceri din această branșă.

Lege pe degeaba

În 2001, când situația a devenit îngrijorătoare, a fost emisă OUG 16/2001 prin care li se interzice centrelor de colectare să achiziționeze metale neferoase, aliaje ale acestora și deșeuri neferoase reciclabile, de la persoane fizice, până la data de 31 decembrie 2005, tocmai în ideea combaterii furturilor unor asemenea materiale. Pungășiile nu au fost stopate, însă. Nici în ceea ce privește colectarea neferoaselor, dar nici în materie de fier vechi. Astfel, fiecare persoană care aduce fier vechi la centrele de colectare trebuie să completeze o declarație pe proprie răspundere în care să precizeze de unde provin deșeurile. Dacă declară că le-a luat de la o groapă de gunoi sau de la alte persoane, omului i se reține 10% din valoarea mărfii. Cum țin la preț, majoritatea celor care vând declară că au deșeurile din gospodăria proprie, pentru a scăpa de impozitare. Iar dacă luăm inventarele de sfârșit de an de la câteva centre de colectare putem afla cu surprindere că există oameni care, într-un an, au reușit să aducă la fier vechi, “din gospodăria proprie”, câteva tone de deșeuri feroase. Lucru greu de crezut, chiar și în cazul în care toți ar sta în foste cazemate sau buncăre cu pereți blindați și s-ar fi apucat, brusc, de renovare.

“Evit să plătesc TVA”

ZIARUL de Mureș a “vizitat” o parte dintre firmele a căror obiect de activitate este gestionarea deșeurilor industriale reciclabile. Redactorii săptămânalului au încercat să afle câte dintre aceste societăți respectă normele legale aflate în vigoare. În urma unor informații puțin “suflate” care au ajuns la urechile noastre, am purces incognito la depistarea de afaceri “putrede”. Ceea ce am aflat, ar trebui să pună la lucru oraganele abilitate. Dar să o luăm de la început! Prima firmă luată în colimator a fost SC Sabin SRL, cu sediul în Sâncraiu de Mureș. Într-o curte micuță deșeurile stăteau stivă: obiecte metalice feroase, acumulatori auto uzați, hârtii cartonate, puzderie de rromi și câini comunitari. Încă de la intrare, am fost luați în primire de către patronul Sabin Bordea, care ne-a lămurit în doar câteva minute de felul în care decurg lucrurile în propria sa ogradă. “Kilogramul de fier este 3.000 lei iar cel de hârtie 1.000 lei. Acum, eu ce să vă zic, preferăm să lucrăm mai mult cu persoane fizice decât cu firme. În acest mod nu mai plătim taxe și impozite la stat. Veniți aici cu marfa iar noi vă acordăm plata pe loc. Să aveți asupra dumneavoastră eventual buletinul”, ne-a explicat Bordea. No comment!

Norme interpretate după… ureche

Următoarea societate luată l-a purecat de redactorii ZIARULUI a fost SC Proretur SRL cu sediul în Târgu Mureș, pe strada Insulei nr. 1. Firma are trecut în obiectul de activitate gestionarea de deșeuri metalice feroase, deșeuri de hârtii și cartoane, respectiv deșeuri mase plastice. Potrivit site-ului Ministerului Finanțelor, Proretur SRL a luat ființă în 2004 și în mai puțin de un an a reușit să înregistreze un profit net care depășește suma de 180 de milioane lei. Ceea ce ne duce cu gândul la faptul că lumea deșeurilor o fi ea “mizerabilă”, dar e bănoasă rău! Aici, scenariul s-a desfășurat în felul următor. Redactorii ZIARULUI au împrumutat 30 de kilograme de fier de la una dintre societățile serioase ale târgului care se ocupă tot cu reciclarea de deșeuri. Nici nu am poposit bine în curte, că două personaje de “culoare” ne-au luat pe sus marfa și au debarcat-o pe cântar. După procedura standard, de stabilire a greutății produsului, administratorul firmei, Jenica Ciobota, ne-a introdus într-o rulotă obscură și insalubră, chipurile pentru a pregăti… documentația. Iar de aici, lucrurile au scăpat de sub control. Astfel deși ONG 16/2001 prevede faptul că agenții economici care colectează deșeuri industriale reciclabile de la persoane fizice sunt obligați să elibereze deținătorilor adeverință de primire și plată, care va conține în mod obligatoriu denumirea agentului economic colector; datele de identificare a deținătorului; deșeul reciclabil predat și definirea naturii acestuia; cantitatea, prețul, valoarea, provenința deșeului, declarată de deținător pe propria răspundere; semnătura agentului colector și a persoanei fizice deținătoare, situația s-a prezentat taman pe dos. Administratorul firmei întocmindu-ne “hârțogăriile” în lipsa prezentării, în prealabil, a unor acte. Mai mult decât atât, SC Proretur a uitat cu desăvârșire nu doar să ne întrebe de provenința deșeurilor în cauză, ci și să ne îndemne în a da o declarație cu privire la modul în care am achiziționat marfa. Cum, de altfel, prevede legea.

I-am prins!

Încercând să vedem dacă firmele în domeniu încălcă și reglementările legate de preluarea neferoaselor, am văzut cum stau lucrurile.

Ne-a lămurit un client fidel al centrelor de colectare, unul dintre gunoierii” fierului vechi.

“Societățile astea, care au firma scoasă afară, nu se ocupă cu așa ceva. Nu mai primesc neferoase de câțiva ani. Vă duc eu la altele, la care vând cupru și aluminiu de când m-am apucat de afaceri. Ele nu au inscripționate firma afară, habar nu am cum se numesc, dar se ocupă cu astfel de produse”, ne-a explicat Gyuri, unul dintre copiii care își câștigă existența din vânzarea de deșeuri. Și pentru că ținuta redactorilor nu era una demnă de căutat prin “maidanele” orașului, l-am luat drept momeală pe Gyuri. Astfel, i-am încărcat acestuia într-un sac patru kilograme de cupru. Băiatul a dus marfa la o firmă situată pe strada Apaductului, în cartierul Unirii. Potrivit calculelor ZIARULUI, în condițiile în care societatea “fantomă” ar fi achiziționat produsele neferoase, ar fi trebuit să plătească pe ele circa 300 mii lei. Și să vedeți ce-a ieșit! Marfa a fost vândută, însă la un preț mai mic! “În vară dădeau mai mult. Între 50 și 55 mii lei. Dar de câteva luni, societățile achiziționează cuprul sub valoarea de 30.000 lei. Eu am primit 100.000 lei pe toată marfa. Deci l-au luat la 25.000 lei kilogramul. De unde aduc astfel de produse? De obicei, de la rampa de gunoi. Nu toate firmele care se ocupă cu reciclarea deșeurilor cumpără aluminiu și cupru. Dar societatea asta da. Restul achiziționează numai fier vechi. Cu ele nu merg astfel de afaceri. Pe kilogramul de aluminiu primești 15.000 lei”, susține Gyuri, 18 ani. După câteva ore, redactorii ZIARULUI s-au întors la locul indicat de băiatul folosit pe post de “momeală”, pentru a purta o discuție cu patronul societății prins în flagrant. Din păcate, acesta nu a fost de găsit nici atunci și nici în zilele care au urmat.

Probabil era plecat să-și valorifice marfa. Cazurile mai sus prezentate reprezintă doar o mică parte din ceea ce se întâmplă pe piața deșeurilor, o piață din care se câștigă bani frumoși și unde legea este, frecvent, încălcată.

Iar asta, în timp ce organele de control se “odihnesc” liniștite pe banii noștri.

Monica MÄ‚EREAN

“Prețul unui kilogram de fier vechi este de 67.000 lei fără a avea inclus aici și TVA-ul. În timp ce prețul unui kilogram de aluminiu variază între 33.000 lei și 37.000 lei”, Daniel Suciu, director Remat Târgu Mureș

“Am avut tematici anuale cu astfel de societăți. Nu am întâlnit, însă, cazuri în genul celor semnalate de dumneavoastră. Dar dacă aceste firme nu au specificat în obiectul de activitate faptul că se ocupă de gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, nici noi nu avem cum să știm de existența lor. Este foarte bine că s-a identificat un astfel de lucru. Vă promitem că ne vom autosesiza”, Lucian Savu, încă directorul Finanțelor Publice Mureș

“Avem câteva dosare în lucru. Dar mai multe nu cunosc. Nu le știu din cap”, Emilian Oltean, șeful Departamentului de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ Mureș

Potrivit unui studiu UNIROMSIDER, în condițiile unei anumite relansări a siderurgiei, rezerva economică (masa de obiecte economice reciclabile) va ajunge în prag de epuizare. Iar asta din cauza faptului că, numai în ultimii doi ani, s-au exportat 3,7 milioane tone fier vechi, din care peste 2 milioane în Turcia. Potrivit aceluiași studiu, pentru siderurgia României, fierul vechi este singura materie primă provenită din resurse naționale. Prelucrat în uzinele noastre, valoarea fierului vechi recunoscută pe piața internațională, se dublează. În România, din datele furnizate de Asociația Patronală a Recuperatorilor (ANIPDREM), se produc anual circa 55 milioane tone de deșeuri din care aproximativ 85% provin din producție, iar restul din activitatea urbană. Din această cantitate, numai 25% este supusă prelucrării. Restul se pierde…

La ora actuală, în județul Mureș, există un număr de 38 de societăți autorizate să desfășoare activități de colectare a deșeurilor reciclabile de la persoane fizice, potrivit OUG nr. 16/2001. Și alte câteva zeci care desfășoară afaceri în afara literei legii… Din păcate, pe acestea, nu le “contabilizează” nimeni.

Articolul 7 aliniatul ll din OUG 16/2001 prevede faptul că până la data de 31 decembrie 2005 achiziționarea de la persoane fizice a metalelor neferoase, a aliajelor acestora și a deșeurilor neferoase reciclabile, cu excepția metalelor prețioase, a bateriilor și a acumulatorilor uzați pentru autovehicule este interzisă. Nerespectarea acestor obligații constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 200 la 400 milioane lei, atrăgând după sine anularea autorizației de colectare.